Această istorie, pusă în pagină inițial de Dani Veracity (un reporter al Natural News), a fost editată și actualizată cu recentele programe de vaccinare experimentală din Maryland și New Jersey, de către cercetătorul Mike Adams. Iată ce se întâmplă cu adevărat în Statele Unite când vine vorba de exploatarea publicului pentru experimente medicale:
1845 – 1849
J. Marion Sims, mai târziu omagiat ca „părintele ginecologiei”, face experimente medicale pe femei africane înrobite, fără anestezie. Aceste femei de obicei mor din cauza infecțiilor curând după operație. Bazându-se pe credința sa că mișcarea oaselor craniene a nou născuților în timpul nașterilor prelungite cauzează trismus [termen medical ce se referă la contracția convulsivă a maxilarelor], el folosește de asemenea o sulă de cizmar [ac de trasare], o unealtă ascuțită pe care cizmarii o folosesc pentru a face găuri în piele, pentru a exersa mutarea oaselor craniene a copiilor născuți de femeile înrobite (Brinker).
1896
Doctorul Arthur Wentworth transformă 29 de copii din Spitalul de Copii Boston în cobai umani când face puncții spinale pe aceștia, doar pentru a vedea dacă procedura e dăunătoare (Sharav).
1906
Profesor al Harvard, Doctorul Richard Strong infectează prizonieri din Filipine cu holeră pentru a studia boala; 13 dintre ei mor. El îi recompensează pe supraviețuitori cu trabucuri și țigări. În timpul procesului de la Nurenberg, doctorii naziști citează acest studiu pentru a justifica propriile lor experimente medicale (Greger, Sharav).
1911
Doctorul Hideyo Noguchi de la Institutul Rockefeller de Cercetări Medicale publică date despre injectarea cu preparate de sifilis inactivat în pielea a 146 de pacienți de spital și copii normali, în încercarea de a dezvolta un test de piele pentru sifilis. Mai târziu, în 1913, mai mulți dintre părinții acestor copii îl dau în judecată pe Dr. Noguchi pentru că i-a infectat pe copiii lor cu sifilis. („Revizuiri și notițe: Istoria Medicinii: Subiecți pentru Ştiință: Experimentarea umană în America înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial”)
1913
Experimentatori medicali „testează” 15 copii la casa de copii St. Vincent din Philadelphia cu tuberculin, rezultatele fiind orbire permanentă la unii dintre copii. Deși Casa Reprezentanților din Pensylvania înregistrează incidentul, cercetătorii nu sunt pedepsiți pentru experimente („Experimentare umană: Înainte și după Era nazistă”)
1915
Doctorul Joseph Goldberger, la ordinul Biroului de Sănătate Publică al Statelor Unite, produce Pellagra, o boală debilitantă care afectează sistemul nervos central, la 12 pușcăriași din Mississippi, pentru a încerca să găsească un tratament pentru această boală. Unul din subiecții testați declară mai târziu că a trecut „printr-o mie de iaduri”. În 1935, după ce milioane de oameni mor din cauza acestei boli, directorul Biroului de Sănătate Publică al Statelor Unite admite, într-un târziu, că oficialii știau de ceva vreme că boala e cauzată de o deficiență de niacin, dar nu au făcut nimic întrucât boala afecta mai ales populația săracă afro-americană. În timpul proceselor de la Nurenberg, doctorii naziști au citat acest studiu pentru a-și justifica propriile experimente medicale pe deținuți ai lagarelor de concentrare.
1932
(1932 – 1972) Serviciul de Sănătate Publică din Tuskgee, Alaska, diagnostichează 400 de agricultori săraci de culoare cu sifilis, dar nu le zice nimic despre boala lor și nici nu-i tratează; în schimb cercetătorii îi folosesc ca pe cobai umani pentru a urmări simptomele și progresia bolii. Ei toți au murit de această boală, și nu li s-a spus niciodată lor sau familiilor lor că puteau fi tratați (Gliszeck, Biblioteca de Ştiințe Ale Sănătății și Sistemului de Sănătate a Universității Virginia)
1941
Dr. William C. Black infectează un bebeluș de 12 luni cu herpes, ca parte dintr-un experiment medical. La vremea respectivă, editorul Jurnalului de Medicină Experimentală, Francis Payton Rous, numește acest fapt „un abuz de putere, o încălcare a drepturilor individului, și fără nici o scuză cum ar fi faptul că boala ce urma avea implicații pentru știință” (Sharav). Un articol dintr-un număr al Arhivelor de Pediatrie din 1941 descrie studii medicale asupra severei boli de gingii Angina lui Vincent, în care doctorii transmit boala de la copiii bolnavi la cei sănătoși prin perii dentare (Goliszek). Cercetătorii oferă către 800 de femei gravide lovite de sărăcie, la o Universitate Vanderbilt, „cocktail-uri” clinice prenatale, incluzând fier radioactiv, pentru a determina necesarul de fier la o femeie însărcinată. (Pacchioli)
1942
Serviciul de Război Chimic începe experimente cu iperiță și leviziță pe 4000 de membrii militari din armata Statelor Unite. Unii subiecți ai testelor nu realizează că sunt voluntari pentru un experiment privind expunerea chimică, precum Nathan Schnurman, în vârstă de 17 ani, care în 1944 crede că este voluntar să testeze doar „hainele de vară al Marinei U.S.” (Goliszek). George Merk, Președinte al Merck Pharmaceuticals, este numit director al Serviciului Cercetare de Război, o agenție destinată să supravegheze implementarea unui program de război biologic. (Goliszek)
1944 – 1946
Un căpitan din corpurile medicale adresează în aprilie 1944 un memo către Colonelul Stanford Warren, șef al Secțiunii Medicale a Proiectului Manhattan, exprimându-și îngrijorarea despre efectele componentului fluorură din bomba atomică, asupra sistemului nervos central și cerând testări pe animale pentru a determina extensia acestor efecte: „dovezi clinice sugerează ca hexfluorura de uraniu ar putea avea un însemnat efect asupra sistemului nervos central… Pare mult mai posibil ca acest component F, mai degrabă decât T, să fie factorul acuzator… Din moment ce lucrul cu acești compuși este esențial, va fi necesar să știm dinainte ce efecte mentale apar după expunere”. În anul următor, Proiectul Manhattan va începe studii pe oameni privind efectele fluorurii (Griffiths si Bryson). Echipa medicală a Proiectului Manhattan, condusă de acum infamul radiologist al Universității Rochester, Col. Safford Warren, injectează plutoniu în pacienții spitalului universitar Strong Memorial. (Burton Report)
1945
Continuând Proiectul Manhattan, cercetătorii injectează plutoniu în 3 pacienți la Spitalul Billings al Universității Chicago (Sharav). Departamentul de Stat al US, Serviciul de informații al armatei și CIA încep Operațiunea Paperclip, oferind oamenilor de știință naziști imunitate și identități secrete în schimbul lucrului la proiecte guvernamentale secrete despre medicina de război chimic și aerodinamic în Statele Unite. („Proiectul Paperclip”)
1945 – 1955
În Newburgh, New York, cercetători legați de Proiectul Manhattan încep cel mai extensiv studiu american făcut vreodată asupra efectelor fluoridării apei publice de băut. (Griffiths si Bryson).
1946 – 1947
Cercetătorii Universității Rochester injectează 4 bărbați și 2 femei cu uranium-234 și uranium-235, în doze ce variau de la 6.4 la 70.7 micrograme per kilogram de greutate corporală, pentru a studia cât uraniu puteau să tolereze înainte ca rinichii să fie afectați (Goliszek). Şase bărbați angajați ai laboratorului metalurgic Chicago primesc apă de băut contaminată cu plutoniu-239, pentru ca cercetătorii să poată afla cum este plutoniul absorbit de tractul digestiv (Goliszek). Cercetătorii încep să folosească pacienții din spitale ca subiecți umani pentru experimente medicale, numite inteligent drept „investigații” sau „observații” în rapoartele studiilor medicale, pentru a evita conotațiile negative și publicitatea negativă (Sharav). Publicul american afla, într-un final, despre experimentele de război biologic derulate la Fort Detrick dintr-un raport emis de Departamentul de Război (Goliszek).
1947
Col. E.E. Kirkpatrick din Comisia de energie atomică a Statelor Unite emite un document top-secret (707075) datat în 8 ianuarie. În acesta, el scrie despre faptul că „anumite substanțe radioactive sunt pregătite pentru administrare intravenoasă la subiecți umani ca parte a muncii în contract.” (Goliszek). Un document secret al aceleiași comisii, datat în 17 aprilie, specifică: „este de dorit ca nici un document care se referă la experiemente pe oameni, ce ar putea genera o reacție negativă a opiniei publice sau procese legale, să nu fie eliberat”, revelând faptul că guvernul american era conștient de riscurile de sănătate pe care testele sale nucleare le ridicau personalului militar ce conducea experimentele sau pentru civilii aflați în imediata apropiere (Goliszek). CIA începe să studieze potențialul LSD-ului ca armă, folosind subiecți civili și militari pentru experimente, fără acordul acestora sau chiar fără cunoștință acestora. În final, aceste studii legate de LSD vor evolua în proiectul MKULTRA în 1953 (Sharav).
1947 – 1953
Marina Statelor Unite începe Proiectul Chatter, pentru a identifica și testa așa numitele „seruri ale adevărului”, precum cele folosite de Uniunea Sovietică pentru a interoga spioni. Mescalina și scopolamina, un depresant al sistemului nervos central, sunt printre multele droguri testate pe subiecți umani (Goliszek).
1948
Bazându-se pe studiile secrete făcute pe localnicii din Newburg, New York, începând cu 1945, cercetătorii Proiectului F au publicat un raport în ediția din August 1948 a Jurnalului Asociației Dentale Americane, detaliind pericolele pentru sănătate ale fluorurii. Comisia Energiei Atomice a Statelor Unite îl cenzurează rapid din motive de „securitate națională” (Griffiths si Bryson).
1950
(1950 – 1953) Armata americană eliberează nori chimici deasupra a 6 orașe americane și canadiene. Localnicii din Winnipeg, Canada, unde este aruncat un chimical extrem de toxic numit cadmiu, ulterior dezvoltă rate ridicate de boli respiratorii. (Cockburn and St. Clair, eds.) Pentru a determina cât de sensibil ar fi un oraș american la un atac bilogic, marina americană spreyază din nave un nor de bacterii Bacillus Globigii, înspre țărmul San Francisco-ului. În conformitate cu instrumentele de monitorizare situate pe întregul cuprins al orașului pentru a testa infecția, cei 8000 de localnici ai San Francisco-ului au inhalat 5000 sau mai multe particule de bacterie, mulți acuzând simptome asemănătoare pneumoniei (Goliszek). Doctorul Joseph Strokes de la Universitatea Pennsylvania infectează 200 de deținute cu hepatită virală pentru a studia boala (Sharav). Doctori de la Spitalul Orașului Cleveland studiază schimbările în fluxul sangvin cerebral injectând subiecții testați cu anestezic spinal, inserând ace în venele lor jugulare și în arterele brahiale, aplecându-le capetele și, după pierderi masive de sânge cauzează paralizie și leșin, măsurându-le presiunea sângelui. Ei au realizat în repetate rânduri aceste experimente pe aceeași subiecți (Goliszek). Dr. D. Ewen Cameron – mai târziu acuzat de infamia MKULTRA datorată experimentelor sale din 1957 și 1964 pe canadieni – publica un articol în Jurnalul Britanic de Medicină, în care descrie experimentele care presupun forțarea pacienților schizofrenici din Spitalul de Boli Mintale Brandon din Manitoba, să stea întinși sub lămpi roșii între 15 și 200 de watts timp de 8 ore pe zi. Alte experimente de-ale sale includ pacienți cu boli mintale într-o cușcă electrică care supra-încălzește temperatura corporală internă până la 103 grade Fahrenheit, și inducerea comei prin administrarea de injecții substanțiale de insulină (Goliszek).
1951
Armata americană contaminează în secret Centrul de aprovizionare navală Norfolk din Virginia și Washington, Aeroportul Național din D.C., cu o arie de bacterii alese pentru că se credea că afro-americanii sunt mai sensibili la acestea decât caucazienii. Experimentul a cauzat toxi-infecții alimentare, probleme respiratorii și otrăvirea sângelui. (Cockburn and St. Clair, eds.).
1952
La faimosul Institut Sloan-Kettering, Chester M Southam injectează celule canceroase vii în deținuți din închisoarea Statului Ohio, pentru a studia progresia bolii. Jumătate din deținuții din acest studiu sponsorizat de Institutul Național de Sănătate (NIH) sunt de culoare, trezind obstacole de suspiciuni de rasism din partea Tuskegee, care de asemenea era un studiu sponsorizat de NIH. (Merrite, et al.)
1953 – 1974
Comisia Americană de energie atomică (AEC) sponsorizează studii cu iod la Universitatea Iowa. În primul studiu, cercetătorii dau unor femei însărcinate între 100 și 200 de microcurii de iod-131 și apoi studiază embrionii avortoni ai femeilor pentru a afla la ce stadiu și la ce cantitate de iod radioactiv se trece de bariera placentară. În al doilea studiu, cercetătorii dau unor nou-născuți, 12 băieți și 13 fetițe, în vârstă de sub 36 de ore și în greutate între 5.5 și 8.5 punds, iod-131, fie oral, fie prin injecție intra-musculară, mai târziu măsurând concentrația de iod din glanda tiroidă a nou-născuților (Goliszek). Ca parte dintr-un studiu AEC, cercetătorii hrănesc 28 de copii sănătoși, la Colegiul de Medicină al Universității Nebraska, iod-131 printr-un tub gastric și apoi testează concentrația de iod din glanda tiroidă după 24 de ore (Goliszek).
1953 – 1957
11 pacienți de la Spitalul General Massachusetts din Boston sunt injectați cu uraniu ca parte din Proiectul Manhattan (Sharav). Într-un studiu sponsorizat de AEC la Universitatea din Tennessee, cercetătorii injectează nou-născuți sănătoși în vârstă de 2 sau 3 zile cu aproximativ 60 de rad de iod-131 (Goliszek). Nou-născutul Daniel Burton orbește când medici de la Spitalul Doctorilor Brooklyn fac un tratament experimental cu oxigen pentru fibroplazie retroletală, o boală a retinei care afectează copiii prematuri, aplicând tratamentul asupra acestui copil dar și asupra altor bebeluși prematuri. Medicii aplică tratamentul în ciuda faptului că studii anterioare arată că nivelele ridicate de oxigen cauzează orbire. O mărturie în procesul Burton versus Spitalul Doctorilor Brooklyn (452 N.Y.S.2d875) dezvăluie mai târziu că cercetătorii au continuat să administreze lui Burton și altor copii oxigen în exces chiar și după ce ochii lor se inflamaseră până la nivele periculoase (Goliszek, Sharav). Într-un articol din 1953 din Clinical Science este descris un experiment medical în care cercetătorii, în mod intenționat aplică cantarida pe abdomenul a 41 de copii, cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani, pentru a vedea cât de severă este iritația produsă pe piele de această substanță (Goliszek).
AEC performează o serie de teste pe teren, cunoscute sub numele de „Green Run”, aruncând iod radioactiv 131 și xenon 133 peste Hanford, Washington – 500 000 de acri/pogoane ce cuprindeau 3 orașe mici (Hanford, White Bluffs și Richland) de-a lungul râului Columbia (Sharav). Într-un studiu sponsorizat de AEC pentru a afla dacă iodul radioactiv afectează copiii prematuri în mod diferit de cei născuți la termen, cercetătorii din Spitalul Harper din Detroit oferă doze orale de iod 131 la 65 de copii prematuri și născuți la termen, copiii cântărind între 2.1 și 5.5 pounds (Goliszek).
1956 – 1957
Cercetători sub acoperire ai Armatei Statelor Unite, ce cercetau arme biologice, eliberează țânțari infectați cu febra galbenă și cu febra dengue peste Savannah și peste Avon Park, pentru a testa abilitatea insectelor de a transmite boli. După fiecare test, agenți ai armatei se dau drept oficiali ai sănăntății publice pentru a testa victimele – pentru efecte și fac poze ale subiecților neștiutori. Aceste experimente au ca rezultate o incidență mare de febră, boli respiratorii, copii născuți morți, encefalite și febră tifoidă printre locuitorii celor două orașe, precum și mai multe morți (Cockburn and St. Clair, eds).
1957
Armata Statelor Unite conduce Operațiunea Plumbbob în locația de testare Nevada, situată la 65 de mile nord-vest de Las Vegas. Operațiunea Plumbbob constă în 29 de detonări nucleare, eventual crearea unor radiații, ce se așteaptă să aibe ca rezultat un total de 32 000 de cazuri de cancer tiroidian printre locuitorii zonei respective. Aproximativ 18 000 de membrii ai armatei americane partcipă la programul Desert Rock VII și VIII ale Operațiunii Plumbbob, ce sunt concepute pentru a vedea cum răspunde soldatul american obișnuit, din punct de vedere mental și fiziologic, la un câmp de luptă nuclear („Operation Plumbbob”, Goliszek).
1957 – 1964
Ca parte din MKULTRA, CIA plătește pe fondatorul Departamentului de Psihiatrie al Universității McGill, Doctorul D. Ewen Cameron, cu suma de 69 000 de dolari pentru a face studii cu LSD și experimente cu potențial letal pe canadieni ce sunt tratați pentru tulburări minore, gen depresie post-partum sau anxietate la Institutul Memorial Allan, ce găzduiește Spitalul Royal Victoria din Montreal. CIA îl încurajează pe Dr. Cameron să exploreze pe deplin conceptul sau „psihic stimulant” de corectare a nebuniei prin stergerea completă a memoriei și prin re-scrierea psihică. Aceste „stimulante” experimente implică punerea subiecților umani în stări vegetative induse prin medicație, electroșocuri sau deprivare senzorială pentru până la 3 luni, pentru ca apoi să li se pună casete cu diverse zgomote sau afirmații repetitive timp de săptămâni sau luni, cu scopul de a „rescrie” psihicul „sters”. Doctor Cameron administrează de asemenea subiecților umani medicamente paralizante și terapie electroconvulsivă de câte 30-40 de ori, că parte din experimentele sale. Majoritatea subiecților Doctorului Cameron suferă pierderi permanente ca rezultat al lucrarilor acestuia (Goliszek, „Donald Ewan Cameron”).
Pentru a studia modul cum circulă sângele în creierele copiilor, cercetători de la Spitalul de Copii din Philadelphia performează următorul experiment pe copii sănătoși, cu vârste între 3 și 11 ani: înserează ace în artera femurală a fiecărui copil (în coapsă) și în vena jugulară (în gât), extrăgând în jos sângele din creier. Apoi, forțează fiecare copil să inhaleze un gaz special printr-o mască de față. În articolul ce urmează studiului apărut în Jurnalul de Investigații Clinice, cercetătorii notează că, pentru a performa experimentul, au fost nevoiți să imobilizeze o parte din copiii, subiecți ai testului prin legarea lor de masa medicală (Goliszek).
1958
Comisia Americană de Energie Atomică (AEC) aruncă materiale radioactive peste Point Hope, Alaska, cămin al Inupiaților, într-un test de teren cunoscut sub numele de cod „Proiectul Chariot” (Sharav).
1962
Cercetători de la Centrul de Copii Laurel din Maryland testează antibiotice experimentale anti-acnee pe copii și continuă aceste teste chiar și după ce jumătate din tinerii subiecți testați dezvolta severe suferințe ale ficatului din cauza medicației experimentale (Goliszek). FDA începe să ceară ca orice nou farmaceutic să treacă de 3 testări clinice pe oameni înainte de a fi aprobat. Din 1962 până în 1980, companiile farmaceutice satisfac această cerință derulând teste de Faza 1, care determină toxicitatea medicamentului, pe deținuți, dându-le ca și compensație mici sume de bani (Sharav).
1963 – 1966
Cercetătorul Universității din New York, Saul Krugman promite unor părinți, cu copii cu deficiențe mentale, acceptarea sigură la Şcoala de Stat Willowbrook din Staten Island, o instituție de rezidență pentru copii retardați mintal, în schimbul semnăturilor lor pe un formular pentru a fi de acord cu niște proceduri prezentate drept „vaccinări”. În realitate, procedurile implică infectarea deliberată a copiilor cu hepatită virală, prin hrănirea lor cu un extract din fecalele pacienților infectați, astfel încât Krugman să poată studia cursul hepatitei virale, precum și eficiența vaccinului anti-hepatită (Hammer Breslow).
1963 – 1971
Endocrinologul de vârf Dr. Carl Heller oferă la 67 de deținuți din Închisoarea de Stat Oregon din Salem 5 dolari pe lună și 25 de dolari pentru o biopsie de țesut testicular – ca și compensație pentru a-i permite să performeze experimete cu iradiere. Dacă ei primesc să facă vasectomie la sfârșitul studiului, prizonierii primesc încă 100 de dolari (Sharav, Goliszek). Cercetătorii injectează un compus genetic, numit timidin radioactiv, în testiculele a peste 100 de deținuți din Penitenciarul de Stat Oregon pentru a afla dacă producția de spermă este afectată de expunerea la hormoni steroizi (Greger). Într-un studiu publicat în Pediatrie, cercetători de la Departamentul de Pediatrie al Universității din California folosesc 113 nou-născuți cu vârste cuprinse între o oră și trei zile într-o serie de experimente folosite pentru a studia schimbări în presiunea și fluxul sangvin. Într-un studiu, doctorii inserează un cateter prin arterele ombilicale ale nou-născuților, pe care apoi îi scufundă cu picioarele în apa rece ca gheața în timp ce înregistrează presiunea aortică. În alt experiment, doctorii leagă în chingi pe o masă de circumcizie 50 de nou-născuți, apleacă masa astfel încât sângele se acumulează în cap și apoi măsoară presiunea sângelui (Goliszek)
1965
Ca parte a unui test cunoscut sub numele de cod „Big Tom”, Departamentul de Aparare imprastie Oahu, cea mai populata insula din Hawaii, cu Bacillus Globigii cu scopul de a simula un atac asupra unui complex de insule. Bacillus Globigii provoaca infectii la oamenii cu sistemul imunitar mai slabit, dar acest fapt ramane necunoscut cercetatorilor la acel moment. (Goliszek, Martin).
1966
Oameni de știință ai Armatei Statelor Unite aruncă becuri electrice umplute cu Bacillus Subtilis prin gurile de ventilație ale sistemului metroului din New Nork City, expunând mai mult de 1 milion de civili, incluzând femei și copii, la bacterie (Goliszek).
1967
CIA plasează un chimical în rezerva de apă potabilă a centrelor FDA din Washington DC, pentru a vedea dacă este posibil să contaminezi apa cu LSD și alte substanțe (Cockburn și St. Clair, eds.) Într-un studiu publicat în Jurnalul de Investigații Clinice, cercetătorii injectează femei gravide cu cortisol radioactiv, pentru a vedea dacă materialul radioactiv va penetra placenta și va afecta fetusul (Goliszek). Armata Statelor Unite plătește pe profesorul Kligman să aplice chimicale ce irită pielea pe fețele și spatele deținuților din Închisoarea Holmesburg, pentru ca, după cum spune profesorul Kligman, „să vedem cum pielea se protejează împotriva asaltului cronic al unor chimicale, în așa numitul proces de îngroșare”, informații ce vor avea atât aplicații defensive, cât și ofensive, pentru militarii americani” (Kaye). Profesorul Kligman dezvoltă Retin-A, ca și crema acneică (și eventual pentru riduri), ceea ce-l transformă într-un multi-milionar (Kaye). Cercetătorii paralizează 64 de deținuți în California cu un compus neuro-muscular numit succinilcolin, care produce suprimarea respirației – ce se simte similar înnecului. Când 5 deținuți refuză să participe la experimentul medical, comisia de tratament special al închisorii dă cercetătorilor permisiunea de a injecta prizonierii cu drogul respectiv împotriva voinței lor.
1968
Planificarea Parentală din San Antonio și din Texasul Sud-Central, precum și Fundația Southwest pentru Cercetare și Educație încep un studiu privind contracepția orală pe 70 de femei americane mexicane sărace, dând doar către jumătate din ele contraceptivele și către cealaltă jumătate administrând un placebo. Când rezultatele studiului sunt expuse câțiva ani mai târziu, se stârnește o controversă serioasă între mexico-americani (Sharav, Sauter).
1969
Medicamente experimentale sunt testate pe copii cu disabilități mentale din Milledgeville, fără nici un fel de aprobare a instituției. Judecătorul Sam Steinfeld a fost primul judecator care, în cazul Strunk vs. Strunk, 455 S.W.2d 145, a sugerat aplicarea Codului Nuremberg în cazurile Curții Americane (Sharav).
1971
Universitatea Standford conduce experimentul Închisoarea Stanford pe un grup de studenți, cu scopul de a învăța psihologia vieții de închisoare. Unii studenți primesc rolul de gardieni, în timp ce alții pe cel de prizonieri. După numai 6 zile, studiul ce inițial trebuia să dureze 2 săptămâni trebuie să se încheie, din cauza efectelor psihologice asupra participanților. „Gardienii” încep să se comporte sadic, în timp ce „prizonierii” dau semne de depresie și stres psihologic sever (Universitatea New Hampshire). Un articol intitulat „Infecția virală la om asociată cu stări de deficiență imunologică dobândită” apare în Procedurile Federației. Dr. McArthur și Divizia de Operațiuni Speciale a Fortului Detrick au derulat, la acest moment, cercetări cu micoplasma pentru a crea un agent imunosupresiv sintetic, vreme de aproape un an, sugerând încă o dată că acest studiu a produs virusul HIV. (Goliszek)
1973
Un Panou Consultativ Ad Hoc emite Raportul sau Final privind studiul despre sifilis Tuskegee, scriind „societatea nu-și mai poate permite să lase echilibrarea drepturilor individuale cu progresul științific în seama comunității științifice” (Sharav).
1977
Liga Natională Urbană susține Conferința Națională a experimentelor pe oameni, declarând „Nu vrem să ucidem știința, dar nu vrem nici ca știința să ne ucidă pe noi, să ne schilodească sau să ne abuzeze.”
1978
CDC începe testările privind vaccinul experimental împotriva hepatitei B. Anunțurile sale pentru subiecți ai cercetării cer în mod specific bărbați homosexuali cu vieți promiscui. Profesorul Wolf Szmuness de la Şcoala de Sănătate Publică a Universității Columbia au realizat serumul infecțios al vaccinului din piscina de serumuri de sânge prelevat de la homosexualii infectați cu hepatită și l-a dezvoltat apoi în cimpanzei, singurele animale susceptibile de a face hepatită B, ajungându-se astfel la teoria că HIV provine de la cimpanzei înainte de a fi fost transferat la oameni prin intermediul acestui vaccin. La câteva luni după ce 1083 de bărbați homosexuali primesc vaccinul, doctorii din New York încep să observe cazuri de sarcoma Kaposi, Mycoplasma Penetrans și un nou val de virus de herpes printre tinerii newyorkezi din comunitatea de homosexuali – boli de regulă ne-întâlnite între tinerii americani, dar care mai târziu vor fi cunoscute ca boli oportuniste comune asociate cu SIDA.
1980
Până în acest moment, după cum indică testele asupra mostrelor de sânge derulate după câțiva ani, 20% din toți homosexualii care au participat la experimentul de vaccinare contra hepatitei B în 1978 sunt infectați cu HIV. Primul caz de SIDA apare in San Francisco (Goliszek).
1981
CDC recunoaște că boala cunoscută ca SIDA există și confirmă 26 de cazuri de boală – toate la homosexuali inițial sănătoși ce trăiau în New York, San Francisco și Los Angeles – din nou sprijinind speculația că SIDA originează din experimentul cu hepatita B din 1979 și 1980.
1982
30% din subiecții de test folosiți în experimentul vaccinării contra hepatitei B al CDC sunt în acest moment diagnosticati cu HIV.
1985
Un fost sergent al Armatei Statelor Unite încearcă să dea în judecată armata pentru că a folosit pe el droguri fără consimțământul și fără știrea sa, în cazul Statele Unite vs. Stanley, 483 U.S. 669. Judecătorul Antonin Scalia scrie decizia, exonerând armata americană de orice răspundere pentru experimente trecute, prezente sau viitoare performate fără acordul informat (Merrite et al.).
1988 – 2001
Administrația pentru Serviciile Copiilor din New York începe să permită ca orfani din peste douăzeci de orfelinate să fie folosiți în testări pentru medicamente experimentale împotriva SIDA, într-un experiment sponsorizat de Institutul Național de Sănătate (NIH). Acești copii – în total 465 până la sfârșitul programului – suferă serioase efecte secundare, incluzând inabilitatea de a merge, diaree, vărsături, încheieturi umflate și crampe. Angajații orfelinatelor nu știu că ei administrează copiilor infectați cu HIV medicamente experimentale, și nicidecum tratamente standard pentru SIDA.
1990
Statele Unite trimite 1.7 milioane de membrii ale forțelor armate, 22% dintre ei fiind afro-americani, în golful Persiei pentru Războiul din Golf („Furtună în Deșert”). Mai mult de 400 000 dintre soldați primesc ordin de a lua un medicament experimental pentru nervi, numit piridostigmina, care este mai târziu considerat cauza Sindromului Războiului din Golf – simptome variind de la probleme ale pielii, la tulburări neurologice, incontinența, salivare incontrolabila și probleme de vedere – ce afectează pe veteranii Războiului din Golf (Goliszek, Merrite, et al.). CDC și Keiser Pharmaceuticals din Sudul Californiei injectează 1500 de copii de culoare și hispanici din Los Angeles cu un vaccin „experimental” contra pojarului, ce nu primise niciodată licență pentru a fi folosit in Statele Unite. La acest risc se adaugă și faptul ca bebelușii sub un an s-ar putea să nu aibă o cantitate adecvată de mielina în jurul nervilor, ceea ce ar putea rezulta într-o dezvoltare neuronală defectuoasă din cauza vaccinului. CDC admite mai târziu că părinții nu au fost niciodată informați de faptul că vaccinul administrat copiilor lor este experimental (Goliszek). FDA permite Departamentului de Apărare al Statelor Unite să fluture Codul Nuremberg și să utilizeze medicamente și vaccinuri ne-aprobate în Operațiunea Desert Shield (Sharav)
1992
Institutul Psihiatric de Stat New York al Universității Columbia și Şcoala de Medicină Mount Sinai administrează la 100 de băieți – majoritatea afro-americani și hispanici, toți cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, toți frați mai mici ai unor delicvenți juvenili – 10 miligrame de fenfluramina (fen-fen) per kilogram de greutate corporală pentru a testa teoria cum că nivelele scăzute de serotonină sunt legate de comportamentul agresiv sau violent. Părinții participanților au primit 125 de dolari, incluzând un bon de cadou de la Toys ‚R’ Us în valoare de 25 de dolari. (Goliszek)
1994
Președintele Clinton înființează Comisia Consultativă asupra Experimentelor cu Radiații pe Oameni (ACHRE), care în sfârșit scoate la lumină oribilele experimente conduse în timpul erei Războiului Rece, într-un raport ACHRE.
1995
Un student de 19 ani de la Universitatea Rochester moare în urma participării la un experiment sponsorizat de MIT care testează chimicale și poluanți aerieni pe oameni. Experimentul plătește 150 de dolari subiecților umani (Sharav). În ședința din 15 martie a ACHRE, foști subiecți umani ai experimentelor, incluzându-i pe cei care fuseseră copii când au fost folosiți în experimente, au depus mărturie sub jurământ, declarând că au fost supuși unor experimente cu radiații și/sau spălați pe creier, hipnotizați, drogați, torturați psihologic, amenințați și chiar violați în timpul experimentelor CIA. Mărturiile sub jurământ includ următoarele declarații:
– declarația Christinei DeNicola care spune că, în Tucson, Arizona, din 1966 până în 1976, „Dr. B” a performat experimente de control mental folosind droguri, injecții posthipnotice și drama, și experimente de iradiere a gâtului, pieptului și uterului. Ea avea doar 4 ani când au început experimentele.
– declarația Claudiei Mullen precum că Dr. Sidney Gottlieb (nume de rezonanță MKULTRA) a folosit chimicale, radiații, hipnoză, droguri, izolarea în tuburi de apă, privarea de somn, șocurile electrice, spălarea pe creier, abuzul emoțional, sexual și verbal ca parte a experimentelor sale de control mental, ce aveau ca obiectiv final transformarea ei, care era doar un copil la vremea aceea, într-un „spion perfect”. Ea declara comisiei consultative că cercetătorii au justificat acest abuz spunându-i că-și servesc țara „în efortul îndrăzneț de a lupta contra comunismului”
– declarația Suzzanei Starr, care spune că „un doctor, retras din armată, a luat copii din munții Colorado pentru experimente”. Ea spune că a fost unul din acei copii și că a fost victima unor experimente implicând deprivarea senzorială până la punctul instalării psihozei, programarea prin centrifugare, injecții, viol și electroșocuri frecvente și sesiuni de control mental. „M-am luptat cu mesaje programate auto-distructive de a mă sinucide, și știu ce este un mesaj programat și nu acționez în urma acestora”, declară ea comisiei consultative despre efectele pe termen lung ale experimentelor, cu ecou chiar și în perioada adultă (Goliszek). Președintele Clinton își cere scuze public miilor de oameni care au fost victime ale MKULTRA și ale altor programe de control mental (Sharav). Președintele înființează Comisia Consultativă Națională de Bioetică (Sharav). Judecătorul Edward Greenfield de la Curtea Supremă a Statului New York decide că părinții nu au dreptul să implice ca voluntari copiii incapacitați mental pentru studii de cercetare medicală non-terapeutice, și că nici o persoană incapacitată mental nu poate fi folosită într-un experiment medical fără consimțământul informat. (Sharav)
1996
Profesorul Adil E. Shamoo, de la Universitatea Maryland și Organizația Cetățeni pentru Cercetarea și Îngrijirea Responsabilă, trimite o mărturie scrisă despre folosirea ne-etică a veteranilor în cercetarea medicală către Comisia Senatului Statelor Unite pentru Afaceri Guvernamentale, declarând „Acest tip de cercetări se desfășoară în prezent pe tot cuprinsul țării în centre medicale și spitale, fiind finanțate cu zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor. Aceste experimente sunt abuzive și foarte riscante, cauzând nu doar daune fizice și psihice pentru cele mai multe grupuri vulnerabile, dar și degradând sistemul nostru social de valori umane. Probabil că zeci de mii de pacienți sunt supuși unor astfel de experimente.” (”Testimony of Adil E. Shamoo, Ph.D.”). Departamentul apărării admite că soldații din Războiul din Golf au fost expuși la agenți achimici; totuși, 33% din personalul militar, afectați de sindromul Războiului din Golf nu au părăsit Statele Unite în timpul războiului, discreditând ideea populară generală cum că aceste simptome sunt rezultatul expunerii la armele chimice irachiene (Merrite, et al.). Presedintele Clinton emite oficial scuze către subiecții studiului asupra sifilisului Tuskegee și familiilor acestora (Sharav).
1997
Într-un experiment sponsorizat de Guvernul Statelor Unite, cercetătorii nu administrează intenționat tratamentul unor femei gravide afro-americane infectate cu HIV, dându-le un placebo în loc de medicația pentru SIDA (Sharav). Pe 18 Septembrie, victime ale experimentelor medicale ne-etice de la marile centre de cercetare americane, incluzând Institutul Național de Sănătate Mentală (NIMH) depun mărturie înaintea Comisiei Naționale Consultative de Bioetică (Sharav).
1999
Adil E. Shamoo, Ph.D., depune mărturie în „Folosirea ne-etică a ființelor umane în experimente de cercetare cu risc mare” înaintea Comisiei Afacerilor Veteranilor a Casei Reprezentanților, alertând instituția, despre folosirea veteranilor americani în spitale pe post de cobai și cerând reforme naționale (”Testimony of Adil E. Shamoo, Ph.D.”). Doctori de la Universitatea Pennsylvania îl injectează pe Jesse Gelsinger, în vârstă de 18 ani, cu un tratament genetic experimental ca parte a unei testări clinice aprobate de FDA. El moare 4 zile mai târziu, iar tatăl său bănuiește că nu a fost informat complet în ceea ce privea riscul experimentului (Goliszek). În timpul unei testări clinice ce investiga eficiența Propulsidului pentru refluxul acid la copii, Gage Stevens, în vârstă de 9 luni, moare la Spitalul de Copii din Pittsburg (Sharav).
2000
Lockheed Martin, membru al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite și producător de rachete, sponsorizează Universitatea Loma Linda pentru un studiu, prin care se plătesc către 1000 de californieni câte 1000 de dolari pentru a mânca o doză de perclorat – un component toxic al combustibilului de rachetă, ce cauzează cancer, afectează glanda tiroidă și dezvoltarea normală a fetușilor și copiilor – timp de câteva luni zilnic. Doza ingerată de subiecții testați este de 83 de ori mai mare decât doza permisă de perclorat, stabilită de Statul California, care are perclorat în unele surse de apă potabilă. Acest studiu al Loma Linda este primul studiu la scară mare ce folosește subiecți umani pentru a testa efectele nocive ale poluantului din apă și este „evident ne-etic”, din perspectiva lui Richard Wiles, directorul de cercetare al Grupului Environmental Working. (Goliszek, Envirnomental Working Group).
2001
Pe site-ul său de net, FDA admite că politica sa de a include copii sănătoși în experimente pe oameni „a dus la un număr crescând de propuneri de studii despre siguranță și farmacokinetică, incluzând acei copii care nu au condiția pentru care respectivul medicament este intenționat” (Goliszek). În cazul Higgins și Grimes versus Institutul Kennedy Krieger, Curtea de Apel Maryland ia o decizie de referință privind folosirea copiilor ca subiecți de testare, interzicând experimentarea non-terapeutică pe copii pe baza „interesului individual al copilului” (Sharav)
2002
Președintele George W. Bush semnează actul Cele mai bune farmaceutice pentru copii (BPCA), oferind companiilor farmaceutice 6 luni de exclusivitate în schimbul derulării de teste clinice de medicamente pe copii. Acest gest crește desigur numărul de copii folosiți ca subiecți umani (Hammer Breslow).
2003
Michael Daddio din Delaware, în vârstă de 2 ani, moare din cauza cedării congestive a inimii. După moartea sa, părinții află că doctorii au performat o operație experimentală pe el, când avea 5 luni, în loc să folosească metoda chirurgicală standard pentru a repara defectul congenital al inimii care li se explicase părinților că va fi aplicată. Această procedură standard are o rată de succes de 90-95%. Inventatorul procedurii „performate” pe bebelușul Daddio este mai târziu concediat din spital în 2004 (Willen and Evans, „Parents of Babies Who Died in Delaware Tests Weren’t Warned”).
2004
În documentarul BBC „Copiii cobai” și în articolul BBC news cu același titlu, reporterul Jamie Doran dezvăluie faptul că acei copii instituționalizați în sistemul de îngrijire al New York City, au fost fără să știe subiecți umani în testări ale unor medicamente experimentale pentru SIDA, începând din 1988 și, după părerea sa, până în zilele prezente (Doran).
2005
Ca răspuns la documentarul și articolul BBC „Copiii Cobai”, Administrația Serviciilor pentru Copii din New York (ACS) emite în 22 aprilie un comunicat de presă admițând că au fost folosiți copii instituționalizați în testări experimentale ale unor medicamente pentru SIDA, dar că ultimul test a avut loc în 2001 și, prin urmare, testele nu continuă și în prezent, după cum pretinde reporterul Jamie Doran. ACS oferă informațiile și statisticile despre testele medicamentelor experimentale, bazate pe propriile înregistrări, și contractează Institutul de Justitie Vera pentru a conduce „o anchetă independentă privind politicile și practicile ACS în implicarea copiilor infectați cu HIV din instituțiile de ingrijire a copiilor, în derularea de teste clinice în timpul anilor 1980 și 1990” (New york City ACS)
Bloomberg eliberează o serie de rapoarte sugerând că SFBC, cel mai mare centru de testare a medicamentelor experimentale al timpului, exploatează emigranți și alte categorii de subiecți cu venituri mici, derulând teste cu credibilitate limitată din cauza violării principiilor de testare ale FDA, și chiar și cele proprii SFBC (Bloomberg). În octombrie 2005, Consiliul American al Chimiei oferă către EPA 2.1 milioane de dolari pentru a studia modul cum copiii, de la nou-născuți până la vârsta de 3 ani, ingerează, inhalează sau absorb chimicalele. Consiliul American al Chimiei acționează ca un promotor al intereselor greilor din industria chimică, precum Bayer, BP, Chevron, Dow, DuPont, Exxon, Honeywell, 3M, Monsanto și Procter&Gamble. Studii deja au arătat că aceste chimicale produse de aceste companii au efecte pe termen lung asupra copiilor și adulților. Un studiu scurt, derulat pe 2 ani, precum CHEERS, ar eșua desigur dacă ar trebui să scoată la iveală aceste efecte pe termen lung, dar Consiliul American al Chimiei nu ar mai putea publica rezultatele acestui studiu ca „dovadă” că chimicalele sale sunt sigure.
2006 – 2007
Merck începe să facă presiune asupra Statelor Unite să mandateze vaccinarea fetelor adoloscente cu Gardasil, un vaccin ce pretinde că previne HPV, un virus cu transmitere sexuală. În februarie 2007, guvernatorul texan Rick Perry – ce a fost dovedit că are legături financiare cu Merck, producătorul vaccinurilor – mandatează vaccinul la adolescente (vezi http://www.NaturalNews.com/021572.html ).
Un lobbyist cheie al companiei Merck, numit Mike Toomey, după cum s-a dovedit, fusese Şeful Personalului Guvernatorului Perry. Decizia Texasului de a mandata vaccinul a fost o notabilă și tulburatoare – piatră de temelie în politica sănătății publice – pentru că este pentru prima dată când un vaccin este mandatat pentru o boală care nu poate fi contractată prin contact uzual în școlile publice. De asemenea, manevra a implicat „medicina cu pușca”, adică amenințarea cu arestul forțat, în cazul refuzului injecției mandatate de stat.
Vaccinările cu Gardasil rămân un grandios experiment medical, ce este performat pe copii, pentru că încă nu se cunosc efectele pe termen lung ale vaccinării și nici măcar dacă vaccinările vor scădea cu adevarat rata de cancere de col uterin, așa cum se afirmă.
2007
Guvernatorul din Maryland și oficialii sănătății publice, sătui de refuzul a peste 2000 de părinți să-și vaccineze copiii, invocă din nou aceeași „medicină cu pușca” și îi amenință pe părinți cu arestul de 30 de zile dacă nu-și supun copiii mandatului de vaccinare. Copiii și părinții sunt mai târziu strânși la un tribunal local, păziți cu câini de atac și personal de securitate, în timp ce un judecător de district supervizează vaccinarea în masă a copiilor cu vaccinurile ce conțin mercur toxic (vezi http://www.NaturalNews.com/022242.html)
Zilele noastre:
New Jersey mandatează vaccinarea în masă a tuturor copiilor cu 4 vaccinuri diferite, luând cu forța drepturile și libertățile părinților și declanșând un gigant experiment medical de masă, ce exploatează trupurile copiilor, îmbogățește companiile farmaceutice și tratează părinții care refuză participarea ca pe niște criminali.
Bibliografie
Alliance for Human Research Protection. „Monster Experiment Taught Orphans to Stutter”. June 11, 2001
Barker, Allen. „The Cold War Experiments.” Mind Control.
Berdon, Victoria. „Codes of Medical and Human Experimentation Ethics.” The Least of My Brothers.
Brinker, Wendy. „James Marion Sims: Father Butcher.” Seed Show.
Burton Report. „Human Experimentation, Plutonium and Col. Stafford Warren.”
Cockburn, Alexander and Jeffrey St. Clair, eds. „Germ War: The U.S. Record.” Counter Punch.
„Donald Ewan [sic] Cameron.” Wikipedia.
Doran, Jamie. „Guinea Pig Kids.” BBC News. 30 Nov. 2004.
Drug Development-Technology.com. „SFBC.”
Elliston, Jon. „MKULTRA: CIA Mind Control.” Dossier: Paranormal Government.
Environmental Working Group. „U.S.: Lockheed Martin’s Tests on Humans.” CorpWatch.
Global Security. Chemical Corps. 2005.
Goliszek, Andrew. In the Name of Science. New York: St. Martin’s, 2003.
Greger, Michael, M.D. Heart Failure: Diary of a Third Year Medical Student.
Griffiths, Joel and Chris Bryson. „Toxic Secrets: Fluoride and the Atom Bomb.” Nexus Magazine 5:3. Apr. May 1998.
Hammer Breslow, Lauren. „The Best Pharmaceuticals for Children Act of 2002: The Rise of the Voluntary Incentive Structure and Congressional Refusal to Require Pediatric Testing.” Harvard Journal of Legislation Vol. 40.
„Human Experimentation: Before the Nazi Era and After.” Micah Books.
Kaye, Jonathan. „Retin-A’s Wrinkled Past.” Mind Control. Orig. pub. Penn History Review Spring 1997.
„Manhattan Project: Oak Ridge.” World Socialist Web Site. Oct. 18, 2002.
Meiklejohn, Gordon N., M.D. „Commission on Influenza.” Histories of the Commissions. Ed. Theodore E. Woodward, M.D. The Armed Forced Epidemiological Board. 1994.
Merritte, LaTasha, et al.. „The Banality of Evil: Human Medical Experimentation in the United States.” The Public Law Online Journal. Spring 1999.
Milgram, Stanley. „Milgram Experiment.” Wikipedia. 2006.
New York City Administration of Children’s Services. Press release. 22 Apr. 2005.
„Operation Plumbbob.” Wikipedia. 2005.
„Operation Whitecoat.” Religion and Ethics (Episode no. 708). Oct. 24, 2003.
Organic Consumers Association. „EPA and Chemical Industry to Study the Effects of Known Toxic Chemicals on Children”. 12 Apr. 2005.
Pacchioli, David. Subjected to Science. Mar. 1996.
„Placebo Effect.” Encyclopedia of Alternative Medicine. 2006.
„Project Paperclip.” Wikipedia’ target=’_blank’>”>http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Pa…. 2005.
„Reviews and Notes: History of Medicine: Subjected to Science: Human Experimentation in America before the Second World War.” Annals of Internal Medicine 123:2. July 15, 1995.
Sharav, Vera Hassner. „Human Experiments: A Chronology of Human Rsearch.” Alliance for Human Research Protection.
Sauter, Daniel. Guide to MS 83 [Planned Parenthood of San Antonio and South Central Texas Records, 1931 – 1999]. University of Texas Library. Apr. 2001.
„Testimony of Adil E. Shamoo, Ph.D.” News from the Joint Hearing on Suspension of Medical Research at West Los Angeles and Sepulveda VA Medical Facilities and Informed Consent and Patient Safety in VA Medical Research. 21 Apr. 1999.
University of New Hampshire. „Chronology of Cases Involving Unethical Treatment of Human Subjects.” Responsible Conduct of Research.
University of Virginia Health System Health Sciences Library. „Bad Blood: The Tuskegee Syphilis Study.” 2004.
U.S. Department of Energy. „Chapter 8: Postwar TBI-Effects Experimentation: Continued Reliance on Sick Patients in Place of Healthy „Normals.” Advisory Committee on Human Radiation Experiments (ACHRE) Final Report.
Veterans Health Administration. Project 112/Project SHAD. May 26, 2005.
Willen, Liz and David Evans. „Doctor Who Died in Drug Test Was Betrayed by System He Trusted.” Bloomberg. Nov. 2, 2005.
„Parents of Babies Who Died in Delaware Tests Weren’t Warned.” Bloomberg. Nov. 2, 2005.
Despre autor: Mike Adams este un cercetător al sănătății naturale și autor cu o pasiune deosebită pentru a învăța pe oameni cum să-și îngrijească sănătatea. El este autorul a mii de articole, interviuri, ghiduri pentru consumatori și cărți pe subiecte legate de sănătate și mediu înconjurător. Adams este un jurnalist independent cu o puternică etică profesională, deci nu este plătit pentru a scrie articole despre un anume produs sau companie.
Comentarii