Au apărut, nu cu mult timp în urmă, două comunicate: unul în legătură cu căsătoria, divorțul și recăsătorirea mirenilor; altul cu privire la situația preoților divorțați. Cel dintâi comunicat, referitor la căsătoria mirenilor a fost dat din partea, sau mai bine zis cu binecuvântarea ÎPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, joi 11 martie 2010. Cel de-al doilea, privitor la situația preoților divorțați din Biserica Ortodoxă Română, a fost dat de Sinodul BOR, în ședința de lucru din 11 februarie 2010 (temei nr. 1092, 2010).
Cine citește, neavizat, cele două comunicate s-ar putea să se bucure crezându-le binevenite. Însă, recitindu-le cu mai multă luare aminte, va observa că amândouă sunt neclare și doar în aparență bune. Vom cita paragrafele sau articolele, care au o formulare obscură și care nu numai că nu dezleagă problemele enunțate ci, mai curând, le încurcă și mai rău.
Iată ce se spune în al doilea paragraf al celui dintâi comunicat, cel privitor la căsătoria mirenilor: „Când unul dintre miri este de altă confesiune, cununia se va oficia numai după trecerea la Ortodoxie. Preotul paroh va pregăti pe cel în cauză prin cateheze speciale, cu toată responsabilitatea, astfel încât trecerea să nu fie formală sau frauduloasă. Cel care vine de la altă confesiune va da în scris o declarație pe propria răspundere că face trecerea la Ortodoxie din convingere și nesilit de nimeni”.
Această hotărâre ar fi cu adevărat binevenită dacă, atunci când se referă la trecerea celor de alte confesiuni la Ortodoxie, ar preciza limpede că aceasta trebuie să se facă așa cum cer Canoanele Sfinților Părinți, adică prin săvârșirea Tainei Botezului – în prima jumătate a secolului trecut se săvârșea Taina Mirungerii, slujbă în cadrul căreia, printre altele, cel de altă confesiune, atunci când rostea Crezul ortodox se lepăda de toate abaterile dogmatice aparținând confesiunii de la care acesta trecea la Ortodoxie.
Or, în comunicatul acesta nu se spune nimic despre cum trebuie să aibă loc trecerea la Ortodoxie, adică prin Botez sau prin Mirungere, ci vorbește doar de o declarație dată de bunăvoie și pe proprie răspundere dată de cel care face trecerea la Ortodoxie. Astfel întâmplându-se lucrurile, cununia religioasă între un ortodox și o neortodoxă, de pildă, rămâne la fel ca înainte nevalidă, nevalabilă iar cei doi, după săvârșirea unei astfel de cununii se află trăind tot în curvie. Chiar dacă cununia e făcută la ortodocși, însă nu i se face părții neortodoxe nici Taina Botezului, nici măcar Taina Mirungerii – așa cum se găsea în edițiile mai vechi ale Molitfelnicelor. E grăitor faptul că din edițiile noi ale Molitfelnicelor a fost scoasă slujba trecerii la Ortodoxie a neortodocșilor. Am vrea să putem spune că în comunicatul despre care vorbim s-a scăpat din vedere menționarea faptului că trecerea la Ortodoxie se face prin săvârșirea Tainei Botezului și că acest lucru se subînțelege. În realitate, cununiile mixte care au fost făcute doar pe baza declarațiilor pe proprie răspundere sunt nevalide – vorbim despre cazuri concrete, nu puține.
Cununiile mixte ale unui ortodox cu o neortodoxă, făcute după Canoanele Sfinților Părinți, sunt tot mai puține. În Ardeal nu se mai ține cont deloc de Canoanele Sfinților Părinți. Nu-i nici o mirare – revenirea greco-catolicilor la ortodoxie s-a făcut în masă fără Botez, fără Mirungere, nici măcar cu declarația pe proprie răspundere, de care se vorbește în comunicat, care oricum n-are valoarea Botezului. Cine vrea să știe clar cum trebuie să decurgă trecerea la Ortodoxie poate citi în Pidalion, ediția Credința Strămoșească 2007, Canonul Apostolic 46, tâlcuire și nota 83 de la paginile 85-91.
Cel de-al doilea lucru greșit în comunicat este cel în legătură cu divorțul mirenilor. Iată ce se spune în comunicat: „3. Când unul sau ambii miri sunt divorțați, atunci vor prezenta hotărârea judecătorească prin care s-a desfăcut căsătoria, urmând ca parohia sa să intervină la Sf. Arhiepiscopie pentru obținerea divorțului religios, după care se va putea oficia Sf. Taină a Cununiei”. Nici aici nu se spune clar că divorțul religios nu va fi dat în orice caz (numai pentru că a fost precedat de cel civil), ci doar dacă se va constata de către Episcop că cel ce vrea să divorțeze are temei în Canoanele Sfinților Părinți. Spunem aceasta, pentru că, în fapt, majoritatea divorțurilor de azi sunt făcute fără a avea temeiuri canonice, iar căsătoriile religioase ce sunt încheiate între cei divorțați necanonic sunt nevalide, nevalabile – chiar dacă sunt făcute prin săvârșirea Tainei sau Ierurgiei Cununiei Ortodoxe. Cine vrea mai multe lămuriri să citească din Pidalion, ediția Credința Strămoșească 2007, Canonul 48 Apostolic și nota 85 de la paginile 94-98.
Cât privește al doilea comunicat dat de Sinodul BOR, nu este deloc clar că doar preoții divorțați necanonic trebuie caterisiți sau nepromovați în alte parohii și nu pot primi ranguri bisericești. Ci s-a lăsat să se înțeleagă că e vorba despre toți preoții divorțați – fie că au avut motive canonice, fie că nu. Or, în acest caz, consecința aplicării acestui punct va fi nu doar eliminarea preoților care într-adevăr au divorțat religios necanonic, ci și eliminarea preoților care au divorțat religios canonic. Adică se vor elimina și preoții care țin la Canoanele Sfinților Părinți și care dacă n-ar fi divorțat ar fi căzut sub osânda Canonului 8 al Neocezareei, care spune că: „Dacă muierea vreunui mirean a preacurvit, de se va vădi arătat, unul ca acela nu poate veni în slujba (Bisericească, adică). Iar dacă după hirotonie va preacurvi (aceea), este dator a o lăsa pe ea. Iar de va viețui împreună (cu ea), nu poate a se ține de slujba cea încredințată lui”. „Tâlcuire: Acest Canon rânduiește, că de va preacurvi muierea vreunui bărbat mirean, și arătat se va vădi de către fețele cele ce pot a o prihăni (despre care vezi la subînsemnarea Canoului 48 Apostolic) bărbatul uneia ca acesteia nu poate a se sui la vreo treaptă ieraticească. Iar de va preacurvi muierea vreunui preoțit, el de va voi a se ține de preoție să o lepede, iar nevrând, să piardă preoția. Vezi și cel Apostolesc 25”.
În concluzie, iată cum prin formulări neclare, ciudat întocmite, forurile superioare bisericești pot da hotărâri în aparență bune, dar care - în fapt - dacă se aplică așa cum o cer ele fie că nu schimbă cu nimic situația, fie că aduc un prejudiciu serios părților cărora li se aplică.
Dacă s-ar face totul așa cum o cer Canoanele Sfinților Părinți, ar trebui să avem doar căsătorii între persoane ortodoxe sau atunci când ar fi vorba despre persoane neortodoxe, doar după ce li s-ar face mai întâi trecerea la Ortodoxie prin aplicarea Tainei Botezului. Când e vorba de divorțuri, acestea în majoritatea cazurilor, n-ar trebui acceptate de Biserică, ele neavând temeiuri canonice, iar cei care vor divorțul neapărat în astfel de cazuri nu au decât două soluții: fie să se împace cu cei de care s-au divorțat, fie să trăiască singuri în curăție trupească până la moarte. Iar când e vorba despre preoții divorțați canonic, aceștia au dreptul să facă toate cele ale preoției – fie ca preoți celibatari, fie intrând în mănăstiri ca ieromonahi.
AXA AFIRMĂ – NU RĂSTĂLMĂCEȘTE ȘI NU ÎȘI ÎNCHIPUIE
Comentarii