Comunicatul Ierarhiei Bisericii Greciei referitor la dialoguri și la „Mărturisirea de credință”
Ierarhia Bisericii Greciei în ședința ei din după-amiaza zilei de 15 octombrie a.c., ca și în prima parte a ședinței de astăzi, la propunerea Preafericitului Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și a toată Grecia, a dezbătut tema dialogului dintre ortodocși și romano-catolici.
La început s-a citit Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Kir Bartolomeu referitoare la așa-numita „Mărturisire de Credință”, care a fost semnată de clerici, monahi și laici, după care s-au citit de asemenea și scrisorile Înaltpreasfințiților Mitropoliți către Sfântul Sinod, în care cereau informații referitoare la textul care s-a semnat la Ravenna și la planul care se va dezbate în zilele următoare în Cipru referitor la primatul papal în timpul primului mileniu. Asupra temelor acestora s-a discutat și în Permanența Sfântului Sinod încă din luna septembrie a anului trecut.
După citirea textelor de mai sus, Preafericitul a chemat pe Înaltpreasfințiții Mitropoliți Meletie de Nicopole și Prevezis, președintele Comisiei Sinodale pentru relațiile interortodoxe și intercreștine, Hrisostom de Messinia, reprezentantul Bisericii Greciei la dialogul cu romano-catolicii și Hrisostomos de Peristerios ca și cunoscător al temelor, deoarece în trecut s-a ocupat cu ele, pentru a informa Ierarhia atât în ceea ce privește demersul dialogului de mai sus, cât și asupra textului de la Ravenna și asupra întrunirii Comisiei Mixte Teologice care va avea loc în zilele următoare în Pafos (Cipru).
Prin urmare a existat un dialog foarte deschis la care au luat parte mulți arhierei, care au vorbit despre aceste teme importante cu simțul responsabilității și al cunoștinței. În timpul dezbaterii s-au formulat următoarele puncte:
1. S-a recunoscut nevoia unei mai mari informări pe viitor a Sfântului Sinod al Ierarhiei asupra acestor teme importante. S-a declarat că de acum înainte Ierarhia va fi informată de toate fazele dialogurilor, altfel nici un text nu se poate impune Bisericii. De altfel acest lucru îl presupune statutul sinodal al Bisericii.
2. Dialogul trebuie să continue, însă în cadrul ecleziologic și canonic ortodox, întotdeauna după o înțelegere cu Patriarhia Ecumenică, după cum s-a hotărât în mod panortodox.
3. Reprezentanții Bisericii noastre la dialogul respectiv cunosc foarte bine teologia ortodoxă, ecleziologia și tradiția bisericească și își oferă cunoștințele și puterile lor „pentru unirea tuturor”, „întru adevăr” și în cadrele teologice indispensabile și ale hotărârilor Conferințelor Panortodoxe.
4. Textul de la Ravenna și textul care trebuie să se elaboreze în Cipru se alcătuiesc cu condiția supunerii și aprobării lor de către Bisericile Locale Autocefale, prin urmare și de către Biserica Greciei, după ce s-a deliberat sinodal. Aceasta înseamnă că practic că nu vor exista pași decisivi în afara hotărârii sinodale a Ierarhiei. Ierarhii sunt păzitorii Predaniei Ortodoxe, după cum au mărturisit la hirotonia lor în treapta de episcop.
5. În legătură cu textul care se va referi la primatul papei Romei în timpul primului mileniu, text care va fi elaborat în Cipru în zilele următoare, s-a dat o îndrumare reprezentanților Bisericii noastre să insiste pentru menționarea în textul final a poziției canonice a primatului papei Romei în primul mileniu raportat la Sinoadele Ecumenice și cu trimitere la canonul 3 al Sinodului al II-lea Ecumenic și la canonul 28 al Sinodului al IV–lea Ecumenic.
6. Ierarhia Bisericii Greciei urmărește și va continua să urmărească veghind asupra temei dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocșii, fapt pentru care consideră că un text ca „Mărturisirea de Credință” este un excedent. Îi roagă dar pe credincioși să aibă încredere în Păstorii lor și să se abțină de la acțiuni, care s-ar putea ca pe viitor să creeze probleme.
Acestea au fost discutate și hotărâte unanim de către Ierarhia Bisericii Greciei cu simț de răspundere înaintea lui Dumnezeu, față de Neprihănita noastră Credință și Predanie și față de bine-credinciosul popor, spre slava lui Dumnezeu și mărirea Bisericii.
Din partea Sfântului Sinod al Ierarhiei.
sursa: http://thriskeftika.blogspot.com
Mitropolitul Pavel de Kirineia (Arhiepiscopia Ciprului)
HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ȘI NU PAPA
Între 8 și 14 octombrie 2007 s-a întrunit la Ravenna în Italia a X-a Întrunire a Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă și romano-catolici. La sfârșitul lucrărilor s-a emis un text care cuprinde cele hotărâte unanim și care este cunoscut ca Textul de la Ravenna. Textul de la Ravenna are ca temă: „Consecințe eclesiologice și canonice ale naturii euharistice a Bisericii. Comuniune bisericească și autoritate”. Greșeala de bază a Textului de la Ravenna este că membrii ortodocși ai Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialogul dintre ortodocși și romano-catolici consideră că interlocutorii lor non-ortodocși aparțin aceleiași Biserici, dând impresia că între Biserica Ortodoxă și romano-catolicism există unitate eclesiologică, însă fără a se reclama anumite condiții teologice pentru aceasta.
Încercarea membrilor Reprezentanței Ortodoxe de a trece sub tăcere sau de a evita ca pe o chestiune secundară diferența dogmatică dintre Ortodoxie și eterodoxie, subminând conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe ca unica Biserică adevărată, care este Biserica cea „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” și creează impresia că romano-catolicii constituie în particular o Biserică Ortodoxă Locală. Deși întreruperea comuniunii intersacramentale se datorează diferențierilor romano-catolicilor de credința comună a primelor secole, cu toate acestea în Textul de la Ravenna credința lor este mărturisită de către membrii ortodocși și romano-catolici ai Comisiei Mixte drept comună. Astfel se propun spre dezbatere și clarificare chestiuni organizatorice și administrative, ca de pildă tema despre primatul papei, dar temele teologice sunt evitate și rămân în suspans. Ca urmare, Textul de la Ravenna se încheie cu mențiunea că rolul episcopului Romei, urmează să fie studiat într-o profunzime mai mare” (Ravenna, paragraful 45).
Așadar este necesar să se dezbată mai întâi serioasele teme dogmatice și în plus să se definească un cadru cu condiții întemeiate pe criterii patristice, așa încât să se ofere siguranța că Dialogul se va desfășura pe baze dogmatice solide și neclintite și nu în șubredul context laic. Doar prin persistența în acrivia dogmei ortodoxe și a învățăturii dogmatice a Bisericii Ortodoxe putem să fim siguri că lucrăm pentru readucerea celor rătăciți în Turma lui Hristos.
Din examinarea textului Comisiei Mixte Moderatoare asupra Dialogului Teologic dintre Biserica Ortodoxă și romano-catolici, care a avut loc în Creta în octombrie 2008, care a avut ca titlu „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii în primul mileniu” și pe care doar recent l-am primit, este evidentă impunerea tezelor romano-catolice. Promovarea tezei că „principiul diversității în unitate a fost acceptat categoric în Sinodul de la Constantinopol, care a avut loc între anii 879-880” (Creta, paragraful 32), descoperă scopurile mai îndepărtate ale romano-catolicilor. Pregătesc terenul pentru o unire de tip uniat (greco-catolic).
Papa, al cărui Scaun este considerat în textul din Creta „izvor (cauză) al unității episcopale” (Creta, paragraful 10), apare ca un substitut al lui Hristos, din care decurg toate, de vreme ce conform cuvântului Papei Ghelasie: „Întâiul Scaun nu se judecă de niciunul” (Ep. 4, PL 58, 28 M, Ep. 13, PL 59, 64A) (A se vedea Creta, paragraful 11). În ciuda încercării care se face pentru a se prezenta deplina suveranitate (κυριαρχία) a papei ca primat de slujire, impunându-l drept „slujitor al slujitorilor” (Creta, paragraful 14), cu toate acestea nu pot să ascundă gravele derapaje dogmatice și abordarea greșită a reprezentanților ortodocși în tema primatului papei. „Fiind Succesor, papa devine delegat (ποστολικός) și moștenește și ceea ce este propriu unității nedespărțite dintre Hristos și Petru” (Creta, paragraful 14). Cum este posibil să se accepte că papa exprimă unitatea dintre Hristos și Apostolul Petru?
Romano-catolicii, insistând pe primatul lui Petru și întemeindu-se pe cuvintele Domnului: „Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18), răstălmăcesc cuvintele lui Hristos, care se referă la „credința mărturisirii” (Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariu la Matei”, 54, 2, P.G. 58, 534) și nu la persoana Apostolului. De altfel, potrivit cuvintelor Sale, stânca și piatra cea din capul unghiului este Însuși Domnul (Matei 21,42).
De vreme ce instituția papalității disprețuiește Sfânta Scriptură și Sfânta Predanie și instaurează absolutismul (πολυταρχία), pentru că Papa și nu Hristos este prezentat ca „izvor al unității episcopale” (Creta, paragraful 10), este evidentă încercarea care se face de către redactorii Textului de a-l prezenta pe Papa ca apărător al sinodalității, cu scopul clar de a îndepărta temerile ortodocșilor și de a anticipa și evita obiecții și împotriviri.
Mai departe, în Textul din Creta se menționează că „unitatea episcopatului și a Bisericii sunt simbolizate în persoana lui Petru” (Creta, par. 10) și că Petru „vorbește prin episcopul Romei” (Creta, par. 19). De ce canonicitatea Bisericii să depindă de relația pe care o are cu Papa? De ce este necesar ca fiecare Biserică Locală să conglăsuiască cu Biserica Romei și să nu conglăsuiască toate într-un singur Trup?
Întreita întrebare a Domnului către Apostolul Petru nu s-a făcut pentru a-i atribui inexistentul primat, pentru care (normal) ar fi trebuit să se bucure, ci pentru vindecarea întreitei sale lepădări, pentru care – de semnalat - „s-a întristat” (Ioan 21:17). „Întreita lepădare, Doctorul cel bun a ostracizat-o prin întreitul pogorământ”, semnalează Sfântul Isidor Pelusiotul (†435) (Epistola I, 103, P.G. 48, 632).
Spiritul antisinodal al romano-catolicilor nu are temeiuri istorice. Biserica Veche are drept conducător suprem Sinodul Ecumenic și nu pe Papa. Sinoadele Ecumenice nu au fost convocate de către papi, care – important de semnalat - nici nu prezidau toate Sinoadele Ecumenice, nici nu emiteau hotărâri dogmatice pentru toată Biserica, ci acestea erau aprobate de către toate Bisericile Locale. De aceea, când pentru prima oară s-a pus problema sistemului papal teoretic, Papa Grigorie cel Mare (590-604) l-a respins (Ioannis Karmiris, „Ortodoxia și vechiul catolicism”, II Atena, 1967, p. 69). Și cu toate acestea, în Textul din Creta se menționează că „nici un Sinod nu a fost recunoscut drept Ecumenic, fără ca el să aibă consimțământul Papei” (Creta, par.12).
Concluzia Textului din Creta că „primul mileniu, care a fost examinat în acest stadiu al Dialogului nostru, reprezintă tradiția comună a ambelor noastre Biserici” și că „pe aceste principii teologice și eclesiologice de bază care au fost identificate aici, această tradiție comună va trebui să slujească drept model pentru reabilitarea comuniunii depline” (Creta, parag. 32) ne provoacă neliniști că membrii ortodocși ai Comisiei o iau înainte.
Aici trebuie să subliniem faptul că administrarea temelor bisericești, și cu atât mai mult a celor care se referă la Credința Ortodoxă, nu poate fi lăsată pe mâinile anumitor profesori, fie ei și episcopi, care cu siguranță reprezintă Bisericile Ortodoxe Locale, însă acționează de unii singuri, exprimând propriile opinii, din cauza netrasării unei strategii sinodale de către Bisericile Locale.
Evitarea convocării sinoadelor, ori în cazul convocării, eliminarea posibilității ca cei ce le constituie (adică episcopii – n.tr.) să-și exprime în mod liber opiniile și tezele lor, ori neinformarea în timp util a responsabililor Comisiilor speciale pentru pregătirea diferitelor referate către Sfântul Sinod pentru luarea unor decizii relevante în legătură cu aceasta, constituie o abatere de la sistemul sinodal de conducere al Bisericii și nu garantează formularea tezelor ortodoxe. Mai departe, încercarea de impunere din exterior a unei linii deja trasate, subminează ordinea bisericească. Încercarea teologilor care reprezintă Biserica Ortodoxă, să caracterizeze romano-catolicismul drept Biserică, provoacă sensibilitatea ortodoxă.
sursa: πηγή: Ορθόδοξος Τύπος, 16/10/2009
Propovăduiesc iubirea, dar recurg la violență și bătăi
Violențe asupra credincioșilor din partea Mitropolitului Gheorghios de Pafos, raidul trupelor de intervenție în Sfânta Biserică și arestările creștinilor mărturisitori
Episcopul de Pafos a înțeles să-și facă singur dreptate împotriva creștinilor ortodocși care se rugau în Sfânta Biserică.
MĂREȚIA ecumeniștilor: propovăduiesc iubirea, dar recurg la violență și bătăi.
Astăzi dimineață, în clipa în care creștinii credincioși și mărturisitori se aflau în Biserica Sf. Gheorghe și se rugau (aproape de Hotelul St. George, unde are loc Comisia Mixtă pentru Dialog Teologic dintre ecumeniștii ortodocși și romano-catolici), a intrat mânios Mitropolitul Gheorghios de Pafos, cerându-le să înceteze rugăciunea și să iasă afară, departe de biserică. Pentru că au refuzat, le-a smuls din mâini propria lor carte („Psaltirea”), pe care în acea clipă o citeau și a aruncat-o jos! Când și-a dat seama că cineva l-a fotografiat, s-a aruncat ca un maniac asupra membrului ΠΑΧΟΠ Panaghiotis N., l-a îmbrâncit jos și l-a lovit, sfărmându-i aparatul de fotografiat… După cum se vede, a slujit cu aceeași iubire și unitate pe care le-a proclamat în declarațiile sale de ieri în mass-media!!!
Între timp, trupele de intervenție erau deja în jurul Sfintei Biserici, împiedicându-i pe creștinii credincioși să se apropie de Sfânta Biserică. Creștinii mărturisitori au rămas 24h/24 în Sfânta Biserică închiși, fără apă, timorați, deoarece au descoperit și au denunțat comercializarea bisericii de către Hotelul St. George, unde ecumeniștii întrețin Dialogul Teologic împreună cu Mitropolitul, făgăduind că lucrează pentru iubirea și pentru unitatea dintre creștini!!!
În cele din urmă, forțele de intervenție, după severe presiuni, au intrat în Sfânta Biserică, întrerupând rugăciunea credincioșilor și au trecut la arestarea tuturor clericilor și laicilor prezenți, încălcând dreptul uman al libertății credincioșilor de a se ruga. Desigur, prezența credincioșilor în biserică a contribuit la anularea (eventual, amânarea) nunților non-ortodocșilor (catolici și anglicani), privând astfel hotelul care aparține Mitropoliei de mii de euro.
Cerem rugăciunile credincioșilor și ajutorul statului democrat pentru dreptul nostru de a ne ruga liber în bisericile ortodoxe, care nu sunt proprietatea personală și bunul episcopilor ortodocși.
Pentru Uniunea Filo-Ortodoxă „Kosmas Flamiatos”,
Președinte, Lavrentios Detziortzio,
Secretar, Panaghiotis Simatis.
sursa: ΑΚΤΕ-ΣΤΥΛΟΣ ΟΡΘΟΔΟΞΙΑΣ
DIFICULTĂȚI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC. NU S-A SEMNAT UN TEXT COMUN
Levkosia, Aristeidi Viketou
O nouă întâlnire – cea de-a XII-a la rând, a Comisiei Mixte de Dialog Teologic (CMDT) între ortodocși și romano-catolici va avea loc în septembrie 2010 la Viena. Dezbaterile din cadrul celei de-a XI–a întruniri a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocși și romano-catolici, care s-au desfășurat de sâmbăta trecută în Pafos și s-au încheiat în după-amiaza zilei de joi, au fost caracterizate drept dureroase.
În final, CMDT nu a epuizat în cadrul întrunirii din Pafos examinarea temei „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor”; și de aceea Comisia nu prevede încheierea unui text comun, cum s-a întâmplat în 2007 la Ravenna. Acest lucru înseamnă că tema respectivă va rămâne deschisă pentru următoarea întrunire a CMDT.
La întâlnirea de la Viena din luna septembrie a anului viitor va continua și se așteaptă să se finalizeze și dezbaterea temei referitoare la rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor în primul mileniu. Scopul este ca CMDT să încheie un text comun deasupra acestei teme dificile – așa cum este caracterizată.
Dezbaterile se desfășoară având la bază un proiect de text în 13 pagini, din 32 de paragrafe referitoare la rolul episcopului Romei în primul mileniu. Este vorba despre o temă dificilă atât pentru ortodocși, cât și pentru romano-catolici.
„Dificultățile sunt multe, de acea și dezbaterile s-au mișcat într-un ritm lent”, a declarat un membru al Comisiei și a adăugat că au fost acoperite doar jumătate din cele 32 de paragrafe ale proiectului. Precum a explicat același membru, dificultățile se datorează diferitelor interpretări, pe care le dau cele două părți, dar și „diferitelor abordări ale anumitor aspecte de către reprezentanții Bisericilor Locale Autocefale”.
CMDT examinează tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor” în patru puncte:
A. Biserica Romei ca „prima între Bisericile locale în Răsărit și Apus”
B. Episcopul Romei ca succesor al Apostolului Petru
C. Rolul episcopului Romei în perioadele de criză ale societății bisericești
D. Influența factorilor neteologici
O sursă autorizată a subliniat că imposibilitatea finalizării dezbaterii „demontează susținerile că reprezentanții ortodocși fac reduceri și concesii”.
Mitropolitul Ghennadios de Sasima, cosecretar al Comisiei din partea ortodocșilor, a declarat că s-a lucrat intensiv asupra proiectului, dar nu a fost finalizată examinarea sa.
Conform Mitropolitului de Sasima reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Autocefale Locale își exprimă regretul pentru reacțiile negative la dialog și pentru incidentele semnalate în Pafos.
De asemenea, s-a reafirmat că „dialogul continuă cu fidelitate întemeiată pe adevărul și tradiția Bisericii Ortodoxe”.
Episcopul Dimitrios de Karkavia, membru al Reprezentanței romano-catolice, a declarat că au avut loc discuții constructive. „Dialogul impune multă atenție și înțelepciune”, a semnalat. Arhiepiscopul Ilarion din Patriarhia Moscovei a respins categoric acuzația că reprezentanții Bisericilor Ortodoxe trădează Ortodoxia. „În această clipă, în cadrul dialogului nu vorbim despre unirea dintre ortodocși și romano-catolici, ci despre diferențele dintre noi”, a explicat Arhiepiscopul Ilarion.
sursa: amen.gr
COMUNICATUL FINAL AL COMISIEI MIXTE
A XI-a Întrunire a Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică a avut loc în Pafos - Cipru, un oraș cu o istorie bogată, care a primit trei Apostoli: Pavel, Varnava și Marcu. Reuniunea a avut loc între 16-23 octombrie 2009, fiind găzduită generos și fratern de către Biserica Ortodoxă a Ciprului.
Au fost prezenți douăzeci de membri catolici. Nu este permis să participe mai mulți. Toate Bisericile Ortodoxe, cu excepția Patriarhiei din Bulgaria, au fost reprezentate și anume: Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Serbiei, Patriarhia României, Patriarhia Georgiei, Biserica Ortodoxă a Ciprului, Biserica Ortodoxă a Greciei, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Albaniei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei.
Lucrările Comisiei s-au desfășurat sub conducerea celor doi co-președinți, Cardinalul Walter Kasper și Mitropolitul Ioannis de Pergam, alături de doi co-secretari, Mitropolitul Ghenadios de Sassima (Patriarhia Ecumenică) și Monseniorul Eleuterio F. Fortino (Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine).
La sesiunea de deschidere ce a avut loc sâmbătă, 17 octombrie, Comisia a fost salutată foarte călduros de către gazdă, Mitropolitul Gheorghios de Pafos, care a subliniat importanța găzduirii reuniunii în acest oraș apostolic, celebru de-a lungul istoriei nu doar în insulă, ci în toată lumea creștină.
Sâmbătă, 17 octombrie, membrii catolici au săvârșit messa (liturghia catolică – n. tr.) în Biserica Romano-Catolică a Sfintei Cruci din Nikosia, prezidată de către Cardinalul Walter Kasper, în prezența membrilor ortodocși. În predica sa, și-a exprimat recunoștința față de delegația catolică a Bisericii Ciprului și, în special, față de Mitropolitul Gheorghios de Pafos, pentru ospitalitatea manifestată și a subliniat că spiritul modestiei și al iubirii ar trebui să domine activitatea Comisiei noastre Comune, subliniind cuvintele Domnului: „Și oricine dintre voi vrea să fie cel dintâi, să fie slujitorul tuturor” (Marcu 10:44).
Duminică, 18 octombrie, membrii ortodocși au celebrat Sfânta Liturghie în Biserica „Maica Domnului – Faneromeni” din Nikosia, prezidată de Preafericitul Părinte Hrisostomos, Arhiepiscopul Ciprului, în prezența membrilor catolici. Adresându-se celor prezenți, Arhiepiscopul Hrisostomos a declarat: „Împreună cu toate celelalte Biserici Ortodoxe, subliniem insistența noastră fermă asupra principiilor de bază deja consfințite a conștiinței ecleziale din primul mileniu de viață istorică a Bisericii. Sinoadele Ecumenice și marii Părinți din primul mileniu reprezintă garanția interpretării teologice autentice a tainei dumnezeieștii iconomii în Hristos, dar și (garanția) trăirii ei autentice de către credincioși în taina Bisericii în care se extinde sub îndrumarea Sfântului Duh, prezența continuă și activă a lui Hristos în lume, până la sfârșitul veacului”.
Ulterior, co-președinții - cardinalul Walter Kasper și Mitropolitul Ioannis de Pergam - împreună cu Mitropolitul Ghenadios de Sassima, Cardinalul Leonardo Sandri, Mitropolitul Vasilios de Constantia-Famagusta și Arhiepiscopul Roland Minnerath, au fost primiți la Palatul Prezidențial de către Președintele Ciprului, Excelența Sa Dimitris Christofias, care și-a exprimat dorința ca într-o lume încă divizată, precum Cipru de altfel, acest dialog important să continue, precum și bunele sale speranțe pentru realizarea de progrese pe viitor în direcția comuniunii dintre cele două Biserici.
Membrii Comisiei au vizitat Muzeul Bizantin și au luat prânzul oficial la Arhiepiscopie, oferit de către Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Hrisostomos.
În cursul după-amiezii, membrii au efectuat o vizită la Metocul Mănăstirii Kykkos, unde au fost primiți călduros de către Egumen - Mitropolitul Nikiforos de Kykkos și Tylliria și de către Mitropolitul Isaia de Tamassos și Orini. Mai târziu, spre seară, Mitropolitul Vasilios de Constantia-Famagusta a oferit o cină oficială în Mitropolia sa la Paralimni. În cursul săptămânii, membrii au vizitat și Mănăstirea Cuviosului Neofit și siturile arheologice ale Sfântului Apostol Pavel din Pafos.
În prima zi a întrunirii, așa cum se obișnuiește, membrii romano-catolici și cei ortodocși s-au întâlnit separat pentru a-și desfășura activitatea. Ședința ortodoxă a discutat printre altele despre reacțiile negative față de Dialog ale unor cercuri ortodoxe, considerându-le cu totul neîntemeiate și inacceptabile, furnizând informații false și înșelătoare. Toți membrii ortodocși ai Comisiei au reafirmat că Dialogul continuă cu decizia tuturor Bisericilor Ortodoxe și se desfășoară cu fidelitate față de Adevărul și Tradiția Bisericii. Ședința catolică a considerat proiectul drept bună temelie în opera noastră, confirmând intenția de a continua Dialogul cu încredere reciprocă și în ascultare față de voia Domnului.
După cum s-a decis la ultima sesiune plenară de la Ravenna, 2007, Comisia a studiat tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”, pe baza unui proiect pregătit de către Comitetul de Coordonare Comună, care s-a reunit la Elounta, în Creta, Grecia, anul trecut. În cadrul acestei întruniri, Comisia a analizat și a modificat proiectul de text al Comisiei Mixte și a decis să-și finalizeze activitatea anul viitor, prin convocarea unei întruniri ulterioare a Comisiei Mixte. Nu s-a emis nici un text final, iar orice text ar circula nu este valabil.
S-a decis că a XII-a adunare plenară va fi găzduită de către Cardinalul Christoph Schönborn la Viena, în Austria, în perioada 20-27 septembrie 2010.
A XI-a sesiune plenară s-a terminat cu vecernia ortodoxă la Catedrala Sfinții Teodori (Tiron și Stratilat) din Pafos, urmată de o recepție oferită de către Mitropolitul Gheorghios.
Întrunirea Comisiei Mixte a fost marcată de un spirit de prietenie și colaborare bazată pe încredere. Membrii Comisiei au apreciat în mod deosebit generoasa ospitalitate a Bisericii Ciprului și au cerut stăruitor continuarea dialogului la cerea credincioșilor.
Pafos, Cipru, 22 octombrie 2009
traducere din engleză: Magdalena Mircioiu
sursa: romfea.gr
Comentarii