În ultima vreme s-a vorbit mult despre celebra constatare a tânărului dar nu mai puțin lucidului ieromonah Savatie Baștovoi. „Două carii ieșite din aceeași găoace rod astăzi poporul nostru: ecumenismul pe plan religios și ideea Uniunii Europene pe plan politic si economic”1. Această poziție este contestată însă de un număr destul de mare de preoți și teologi, care se regăsesc în afirmațiile părintelui profesor Constantin Coman despre „erminia conform căreia Europa este un pericol despre ortodoxie. Va trebui să recunoaștem cu toții într-o zi că o astfel de atitudine este una ipocrită și facilă, care punctează tocmai incapacitatea de a-ți asuma răspunderea pentru propriile neputințe și eșecuri”2.
Articolul de față își propune să prezinte câteva fapte și opinii care pot ajuta la conturarea unui punct de vedere obiectiv. Scurtimea sa lasă loc liber comentariilor și, de ce nu, polemicii.
Scandalul provocat de inițiativa scoaterii icoanelor din școli a fost un prim semnal de alarmă că în mințile unora apartenența la UE implică descreștinarea României. La momentul respectiv însă, oficialii UE nu s-au implicat în soluționarea disputei.
Ceea ce s-a întâmplat însă în anul 2007 a arătat orientarea spirituală a Uniunii: Uniunea Europeană a acuzat Polonia de homofobie, datorită unui proiect de lege potrivit căruia se interzice propaganda homosexuală în școlile poloneze. Și în România homosexualii au încercat să își promoveze patimile în școli. În 2005, fundația ACCEPT a tipărit un manual alternativ de educație sexuală, dar s-au lovit de opoziția oficialităților. Inspectorul general al Inspectoratului Școlar județean Iași Camelia Gavrilă a spus atunci: „ținând cont de deschiderea către valorile democratice și europene, noi suntem dispuși să acceptăm și să fim toleranți față de minoritățile sexuale. Dar de la această atitudine și până la a accepta să se predea sau să se comenteze în școli astfel de pledoarii pentru homosexualitate pasul este foarte mare. E ciudată insistența acestei fundații cu acest ghid adresat profesorilor. Însă noi pledăm ca elevii să ia cunoștință de elemente de dragoste normală și sănătoasă”3.
În Polonia, ministrul Educației, Roman Giertych a afirmat ferm că: „Trebuie să fie limitată propaganda homosexuală astfel încât copiii să nu-și facă o părere greșită despre familie”. Inițiativa sa, concretizată într-un proiect de lege potrivit căruia începând din toamna acestui an propaganda homosexuală în școli va fi interzisă, s-a lovit de zidul parlamentarilor UE. Aceștia, pe 26 aprilie 2007 au votat o rezoluție (cu 325 de voturi pentru și doar 124 contra și 150 de abțineri) prin care Polonia era condamnată pentru homofobie, Mai mult, rezoluția adoptată cere trimiterea unei delegații care să verifice Polonia, în scopul „legalizării homosexualității pe întreaga planetă”4.
Observând valorile pe care le promovează Europa contemporană, părintele Nicolae Steinhardt făcea o constatare foarte tristă: „Europa de astăzi (Occidentul) oferă un spectacol de nerozie și îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace”5. IPS Bartolomeu Anania îl continuă inspirat: „Pretențiile aberante care ni se pun în față pentru a fi acceptați în această Europă: homosexualitatea, viciul, avortul, desfrâul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viața unei societăți, niște rele pe care noi ca popor, în frunte cu Biserica și din fericire în frunte cu tineretul nostru creștin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu prețul «intrării» noastre în Europa să ne pierdem propria identitate națională. (…) Pentru intrarea în Europa ni se cere să fim toleranți cu toate cele care ne smulg din credința noastră. De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de «fundamentalism», primul fundamentalist a fost însuși Iisus Hristos: «Înapoia Mea, satano!”6.
Creștini fiind, nu vrem și nici nu cerem pedepsirea homosexualilor după cum o cere Vechiul Testament: De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire și să se omoare, că sângele lor asupra lor este (Levitic 20, 8-13). Ceea ce cerem este însă să fim lăsați să ne apărăm identitatea, să nu ni se impună acceptarea anormalului drept normal, a păcatului drept virtute. Homosexuali au fost, sunt și vor mai fi. Biserica nu îi condamnă, ci îi așteaptă cu răbdare să se pocăiască și să înceapă o viață nouă.
În timpul vizitei în România, Arhiepiscopul Atenei - Hristodoulos - ne-a atras atenția asupra pericolului care ne stă înainte — acela de a ne lăsa păcăliți de o mentalitate anticreștină promovată de Europa: „influențați de ateismul generat de iluminism, europenii de astăzi urmăresc să creeze o Europă care refuză creștinismul. Dacă vor reuși, atunci Uniunea Europeană va deveni foarte fragilă, gata să moară chiar în fașă»”7.
Părintele Iustin Pârvu spune: „Am zis cândva: intrarea în UE este ieșirea din Ortodoxie. Dar revin și zic: depinde de noi să nu lepădăm deodată credința. Că și haina nu o dezbraci dintr-o mișcare, mai întâi scoți o mânecă, apoi cealaltă. Până atunci, s-ar putea ca poporul să se deștepte. Dacă ne vom ruga însă cu râvnă, dacă ne vom osteni în rugăciune, Dumnezeu va face ca totul să fie posibil. Și toate aceste încercări, globalizare, ecumenism și cine știe care altele, toate vor fi spulberate de forța rugăciuni.”8
Dacă forța rugăciunii va birui, ne va fi bine. Dacă nu, vom fi puși să dăm răspuns tulburătoarei întrebări adresate profetic de Sfântul Nicolae Velimirovici: „Hristos a plecat din Europa, precum odinioară din ținutul Gadarenilor la poftirea acelora: dar îndată ce a plecat, a venit război, urgie, spaimă, ruină, distrugere. S-a întors în Europa barbaria de dinainte de creștinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai că de o sută de ori mai înfricoșătoare. Hristos Și-a luat crucea și binecuvântarea Sa și a plecat. A rămas în urmă întuneric și putoare. Iar voi hotărâți-vă acum, cu cine vreți să fiți: cu întunecata și puturoasa Europă, sau cu Hristos?”9
Krzysztof Bosak, din partea Ligii Familiilor Polone, unul dintre partidele membre ale coaliției aflate la putere: „În Canada, vedem instanțe care le interzic părinților să-și retragă copiii de la orele de propagandă homosexuală. Vedem că un bărbat este arestat pentru că a mers să discute cu directorul școlii pentru a-i cere retragerea copilului său de la aceste ore. În Anglia, există un program prin care copiii învață despre istoria mișcării homosexualilor - lucru care nu are legătură nici cu istoria si nici cu știința, ci cu o ideologie dăunătoare copiilor. Și în Polonia activiștii homosexuali au încercat să distribuie broșuri obscene în școli. Acest lucru trebuie să înceteze, pentru binele copiilor noștri, al siguranței și al libertății în fața acestei hărțuiri.”
Măsurată pe o scală între «tradiționalism» și «modernism», atitudinea populației față de această minoritate sexuală se plasează în zona de «tradiționalism», adică de intoleranță. Astfel, patru din cinci persoane consideră că s-ar simți deranjate «mult» și «foarte mult» dacă «o persoană de același sex le-ar face avansuri», 75% dacă ar afla că un membru al familiei este homosexual, iar peste două treimi s-ar simți deranjate dacă ar afla că unul dintre profesorii copilului este homosexual”.
Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Ce poate fi mai spurcat decât un bărbat tăvălindu-se în (astfel de) curvii? Ce poate fi mai grețos? O! Ce nebunie! O! Ce smintire! (…) Voi însă, care săvârșiți acest păcat, ați făcut neamul nostru omenesc mai necinstit decât necuvântătoarele, căci îl batjocoriți prin asemenea fapte și vă batjocoriți și voi înșivă”.
Note
1 Adio Uniune Sovietică, bun venit Uniune Europeană, ieromonah Savatie Bastovoi, http://www.odaiadesus.ro/bunvenit.html.
2 Din volumul Lucrările conferinței „Ortodoxia — parte integrantă din spiritualitatea și cultura europeană”, Mănăstirea Constantin Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, 2004.
3 Citat în articolul Manualul interzis, scris de Silviu Labeș, ziarul Ieșeanul, 12 iulie 2005.
4 http://chisinau.novopress.info/?p=548#more-548
5 Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, Editura Revistei Literatorul, București, 1992, p. 120.
6 Revista Rost, septembrie 2004.
7 De pe site-ul www.patriarhia.ro, secțiunea „Vizite”, articolul Vizita în România a Prea Fericitului Părinte Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei și a toată Elada - 4-11 iunie 2003.
8 http://cuvant.wordpress.com/2007/05/14/parintele-iustin- despre-vremurile-din-urma/
9 Citatele din textul Sfântului Nicolae au fost extrase din lucrarea părintelui Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și Ecumenismul, Mănăstirea Sfinții Arhangheli, 2002, pp. 132-133. Chiar dacă unii contestau valoarea acestor afirmații tranșante ale episcopului Nicolae Velimirovici, după canonizarea acestuia nici un teolog serios nu se mai încumetă să le combată.
Comentarii