Haromszek, nr. 5311 – 25.02.2008
Ședința Consiliului Național Secuiesc/ Lupta pentru autonomie continuă
Farkas Reka
Consiliul Național Secuiesc (CNS) a strâns peste 200.000 de semnături de susținere în interesul autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. În privința viitorului apropiat, sarcina sa cea mai importantă va fi validarea acestor semnături – a declarat noul președinte, Izsak Balazs. Consiliul convocat după o pauză de un an și jumătate a adoptat hotărâri importante care vizează în primul rând conștientizarea și autentificarea internațională a solicitării autonomiei. La ședință a fost prezent și europarlamentarul Tokes Laszlo, președintele Consiliul Național Maghiar din Transilvania, care a insistat asupra solidarizării maghiarilor transilvăneni.
La ședința CNS din Sfântu Gheorghe au participat 175 de delegați de pe Pământul Secuiesc, însemnătatea evenimentului fiind amplificată de atenția acordată de presa română celor întâmplate. Fodor Imre, care în calitate de însărcinat s-a ocupat timp de un an și jumătate de îndatoririle de președinte, a sintetizat în cuvântarea sa rezultatele referendumului privind autonomia și experiențele legate de acesta. A fost necesară înfruntarea a numeroase greutăți pentru ca oamenii să-și poată exprima opiniile în toate zonele de pe Pământul Secuiesc, însă în final s-a reușit strângerea a 209.304 de voturi. Potrivit datelor CNS, și-au exprimat opinia 52,98% din persoane chestionate, dintre care 99,31% au răspuns favorabil la întrebarea privind autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Procentul răspunsurilor nefavorabile a fost de 0,52%, existând doar 300 de voturi invalide. Fodor Imre a fost de părere că s-a încheiat un capitol în privința aspirațiilor la autonomia Pământului Secuiesc: capitolul inițiativelor, al căutării diferitelor căi.
Trebuie obținută susținerea internațională
CNS a formulat în unanimitate ideea că maghiarimea de pe Pământul Secuiesc dorește să-și valideze, prin intermediul legii, dreptul la autodeterminare, însă fără sprijin internațional, în momentul de față acest lucru pare irealizabil. Tocmai din această cauză s-a inițiat reglementarea la nivelul Uniunii a drepturilor comunităților naționale indigene care trăiesc în minoritate, cu accent deosebit pe dreptul la autodeterminare. Tocmai în acest sens s-a propus convocarea unui grup internațional de lucru, care să elaboreze proiectul. CNS a elaborat și un memorandum, care va fi înaintat adunării generale a Consiliului Europei. În cadrul acestui memorandum, cu ajutorul unor documente și hărți sunt schițate istoria secuimii și stațiile de până acum ale aspirațiilor privind autonomia. Se cere desemnarea de către Consiliul Europei a unui raportor care să evalueze situația și să analizeze legitimitatea solicitării privind autonomia, iar în baza experiențelor și a propunerilor sale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să poată adopta o hotărâre referitoare la autonomia Pământului Secuiesc și să poată formula o propunere către autoritățile române în sensul studierii în esență a voinței poporului, exprimate de cei de pe Pământul Secuiesc.
Este nevoie de solidaritate
În cuvântarea sa de salut, Tokes Laszlo a evidențiat necesitatea solidarității, accentuând că CNMT și CNS trebuie să colaboreze, deoarece fără aceasta maghiarii transilvăneni vor rămâne de izbeliște, secuii se vor izola, iar sfera politică românească va triumfa. Înaintea alegerilor europarlamentare, șase organizații au reușit să se solidarizeze și tocmai de aceea insistă asupra dialogului cu UDMR - a formulat Tokes. El a mai adăugat că în cazul în care nu vom manifesta unitate în fața UE, dacă nu vom înfăptui reprezentanța maghiară transilvăneană unitară, nu vom avea șanse să ne atingem obiectivele noastre. „Autonomia secuiască și asigurarea autonomiei maghiarilor transilvăneni sunt cel puțin tot atât de mult în interesul României pe cât într-al nostru, ținând cont de faptul că situația s-ar amplifica iar românii majoritari nu ar mai putea fi alarmați în permanență cu ruperea Transilvaniei” – a opinat Tokes Laszlo. El a reiterat necesitatea demarării negocierilor româno-maghiare și a propus ca asemeni proiectului Ahtisaari, să fie elaborat un proiect de soluționare a cauzei maghiarilor transilvăneni, pentru a cărui protectorat ar trebui să câștige de partea lor un renumit politician din străinătate. Tokes Laszlo i-a avertizat pe politicienii de pe Pământul Secuiesc asupra faptului că nu este permis să i se ofere teren fertil isteriei românești, de exemplu prin pomenirea Gărzii Secuiești. În opinia sa, este nevoie de curaj și de autocumpătare.
„Va veni vremea când pe Pământul Secuiesc se vor mobiliza zeci de mii de oameni. Va fi nevoie de acest lucru, deoarece nu putem conta pe faptul că parlamentul român va vota de la sine legea care să reglementeze autonomia Pământului Secuiesc. Trebuie făcute presiuni și există mai multe instrumente în acest sens” – a accentuat Toro T. Tibor, care a oferit CNS sprijinul său.
Un președinte nou, obiective vechi
Pentru funcția de președinte al CNS au candidat două persoane. Consiliul Secuiesc Scaunul Mureș l-a propus pe Izsak Balazs, iar consiliul din Scaunul Gheorgheni pe Borsos Geza. Izsak a primit 107 voturi, iar Borsos 63 de voturi și, ca urmare, în următorii doi ani, Izsak Balazs va ocupa funcția de președinte al CNS. Izsak a evidențiat că se va insista asupra faptului ca la viitoarele alegeri locale, atitudinea manifestată de candidați față de autonomie să figureze ca și criteriu. Au la dispoziție o jumătate de an în vederea înființării organului de protectorat și consiliere al CNS și a comisiilor de specialitate, după care CNS se va reuni din nou. Autoguvernărilor li se solicită în continuare să organizeze oficial referendumul în problema autonomiei. La curtea pentru drepturile omului, cu sediul la Strasbourg, există două hotărâri respinse definitiv în România (…), dar ar fi mult mai eficient dacă ar exista 200 de astfel de documente - a declarat Izsak Balazs.
La finalul ședinței de sâmbătă a CNS s-a adoptat comunicatul referitor la Kosovo al Comisiei Permanente și propunerea lui Tokes Laszlo potrivit căruia, în data de 14 martie, CNS și CNMT să organizeze în comun o adunare festivă, în cadrul căreia, pe lângă comemorarea revoluției de la 1848-1849, s-ar putea discuta despre poziția față de alegeri a celor două organizații și „despre evoluția situației provinciei Kosovo”.
Haromszek, nr. 5311 - 25.02.2008
De azi pe mâine
Vrem autodeterminare
Farkas Reka
În urmă cu cinci ani, momentul înființării Consiliului Național Secuiesc a fost numit de mulți drept unul istoric. Au existat cazuri în care pentru unii inițiativa a însemnat speranță, în sensul că autonomia teritorială a Pământului Secuiesc se va putea realiza, și alte cazuri, în care s-a încercat bagatelizarea inițiativei.
Au trecut cinci ani și nu s-a ajuns la un rezultat semnificativ. Încă ne aflăm foarte departe de autodeterminare, însă cert este că CNS a avut un rol important în pătrunderea autonomiei în conștiința publică. Grație activității voluntare și pline de sacrificii a câtorva oameni, în prezent peste 200.000 de persoane au întărit prin votul lor dorința față de autonomia teritorială. Solicitarea în acest sens a ajuns și la cunoștința forurilor internaționale iar sfera politică maghiară din România a fost nevoită să își asume - deocamdată mai ales la nivel declarativ- lupta pentru autonomie. Clasa politică românească și presa resping în continuare autonomia, însă se vorbește din ce în ce mai mult despre ea. Dezinformarea se face în mod conștient, la fel ca și identificarea independenței cu autodeterminarea. Selectiv și câteodată răstălmăcit, ajung totuși din ce în ce mai multe informații la urechea națiunii majoritare și este doar o problemă de timp recunoașterea faptului că asigurarea pentru maghiarii din România a diferitelor forme de autonomie este și în interesul țării. Dacă vor pace, liniște și dezvoltare, nu există altă cale.
Până în prezent, această luptă a fost dusă de câteva persoane și se poate auzi din ce în ce mai des faptul că este vorba doar de un joc politic, oamenii de rând nefiind preocupați de problema autonomiei. Noi suntem cei care putem dovedi că nu este așa. Sute de mii de fii ai altor națiuni au ieșit în stradă pentru a cere autonomie, la noi adunându-se cel mult câteva mii de persoane. Nimeni nu va oferi pe tavă posibilitățile în acest sens și nici parlamentul nu va adopta statutul autonomiei fără o presiune din exterior. Este posibil ca fără o atitudine mai fermă, nici forurile internaționale să nu își exprime opinia în acest sens, ținând cont de faptul că în lume există atâtea regiuni cu probleme, ale căror situații nu sunt soluționate.
Maghiarii transilvăneni, maghiarii de pe Pământul Secuiesc trebuie să se decidă dacă vor într-adevăr autonomia. Dacă răspunsul este pozitiv, atunci trebuie să învățăm să ne facem auzit glasul, prin instrumente pașnice. Trebuie să învățăm să ne cerem drepturile prin ieșirea în stradă a zeci și sute de mii de oameni. Dar înainte de toate, trebuie să învățăm să dăm dovadă de unitate și să alegem în funcții de conducere politicieni care sunt în stare să reînfăptuiască solidaritatea. Urmează alegerile și decizia este în mâinile noastre.
Haromszek, nr. 5312 - 26.02.2008
Băsescu despre autonomie
Bodor Janos
După discuțiile purtate cu reprezentanții comunităților românești și cu liderii maghiari ai autorităților locale din județele Covasna și Harghita, președintele Traian Băsescu a afirmat, între altele, răspunzând întrebărilor adresate de presă: „Viitorul județelor Covasna și Harghita depinde de relația dintre maghiarii și românii care trăiesc aici și de crearea unor priorități care să facă posibilă accesarea fondurilor asigurate de UE. Bunăstarea nu se creează prin povești și sloganuri ci profitându-se de calitatea de membru UE. Cel care vorbește de autonomie în afara cadrului constituțional, nu face decât să creeze tensiuni inutile. Și eu sunt un adept și un susținător al autonomie, însă aceasta să fie egală cu cea din județele Călărași, Bihor și Constanța. Autonomia trebuie să aibă același nivel în întreaga țară, deoarece statul român este unitar. În același timp, îmi este clar - și sprijin de foarte mult timp această cauză - că trebuie dizolvată obstucționarea descentralizării, sau altfel spus, trebuie eliminată împiedicarea creșterii autonomiei locale. Nu este util să se țină morțiș la luarea unei decizii centralizate în cazul numirii directorilor de școli și spitale, după cum nu este bine nici atunci când poliția nu stă la dispoziția autorităților locale. Menținerea sistemelor centralizate le creează miniștrilor impresia că dispun de putere diferențiată, aceștia crezând că puterea se măsoară în numărul de directori pe care îi pot demite, în loc să urmărească interesele comunităților. I-am rugat pe reprezentanților comunităților românești și maghiare din județele Covasna și Harghita să poarte un dialog reciproc mai strâns și am primit promisiuni în acest sens din partea ambelor părți. Din păcate, în ambele comunități pot fi sesizate frustrări nefondate, însă ele trebuie să înțeleagă că azi nu mai poate fi cum era pe vremea lui Ceaușescu, nu mai pot fi aduși aici directori din alte regiuni ale țării. Pe de altă parte, majoritarii din județele Covasna și Harghita trebuie să înțeleagă că în baza competenței, românii au în mod egal acces la funcțiile publice”.
Haromszek, nr. 5313 - 27.02.2008
Se întrunește Consiliul Maghiar pentru Autonomie din Bazinul Carpatic
Farkas Reka
Tokes Laszlo, președintele CNMT, a inițiat întrunirea Consiliului Maghiar pentru Autonomie din Bazinul Carpatic. „În urmă cu câțiva ani, în momentul înființării acestui organism, am pornit de la ideea că dacă ne solidarizăm la nivelul Bazinului Carpatic, avem șanse mult mai mari să reprezentăm autodeterminarea maghiară” -a declarat Tokes Laszlo. În momentul înființării organismului, UDMR nu și-a asumat calitatea de membru, determinând în același timp atât Uniunea Maghiară din Voivodina cât și Partidul Coaliției Maghiare din Ținutul de Sus să renunțe. Acum însă, partidele maghiare din Voivodina și Ținutul de Sus sunt dispuse să facă partide din consiliu și să dezbată probleme comune. Consiliul Maghiar pentru Autonomie din Bazinul Carpatic se va întruni în prima jumătate a lunii martie. Deocamdată nu se știe dacă UDMR este sau nu dispusă să se afilieze. „În privința apropierii de UDMR, ne-a descurajat faptul că de la alegerile din 25 noiembrie încoace, Marko Bela oferă răspunsuri contradictorii la apelurile noastre la dialog. Bineînțeles că noi vom invita și UDMR la acest forum” -a declarat Tokes Laszlo.
Haromszek, nr. 5313 - 27.02.2008
Vizite la nivel înalt
Kuti Janos
Din presa din țară am aflat că europarlamentarul Sogor Csaba și Antal Arpad, reprezentantul nostru în Parlamentul român, s-au dus în Kosovo să spioneze, să studieze pe furiș modul în care albanezii au proclamat independența provinciei Kosovo, după care să-l pună în aplicare aici, acasă, în privința independenței Pământului Secuiesc. Rușii însărcinaseră familia Rosenberg și au furat secretul bombei atomice de la americani. Totul iese la iveală. Boris Tadic a venit la timp aici și a demascat viclenia. El a venit de fapt să culeagă informații. A aflat de la președintele Băsescu faptul că s-a reușit împiedicarea proclamării independenței Pământului Secuiesc, în sensul că nu li s-a acordat nici măcar o fărâmă de autonomie secuilor. Problema este că a întârziat, pentru că la noi s-a proclamat deja independența regiunii Kosovo. Președintele Băsescu a venit în Trei Scaune să vadă dacă nu cumva secuii și-au proclamat pe ascuns independența. Între timp, în secret s-a putut întâlni cu vechiul său prieten, Szasz Jeno. S-ar putea să se mai folosească de această relație. A vrut să mănânce gulaș. Se obișnuiește cu mâncarea de pe la noi, deoarece și anul trecut a mâncat același lucru. A fost încântat. Ar fi fost mai bine să fi fost servit cu ciorbă de cartofi. Poate că ar fi cumpărat câteva kilograme de cartofi. Să avem mai puțini, deoarece ni se strică în magazii. Măcar ar putea pune o vorbă la București să nu se mai permită importul. Noi ne-am săturat deja de mâncarea altora. De aproape 20 de ani mâncăm ceea ce se gătește la București. El știe că gulașul comunismului a fost mai bun decât comunismul național de aici. L-au mâncat maghiarii, însă nouă, celor din zonele limitrofe nu ne-au rămas nici măcar firimituri ale drepturilor. S-a realizat egalitatea. Copiii maghiari pot învăța limba română, la fel ca și cei de naționalitate română. Traian Băsescu a fost singurul care a fost de acord ca elevii maghiari să învețe limba în regim de limbă străină. S-a gândit: cine știe ce se va întâmpla? Nici Fidel Castro nu a domnit o veșnicie. Totul se termină odată. S-ar putea întâmpla ca România să recunoască independența provinciei Kosovo sau să ne acorde autonomia. Și atunci va fi binevenit ca în baza principiului reciprocității, elevii români să învețe limba maghiară ca limbă străină. La noi toată lumea spune altceva decât gândește. În zadar afirmă maghiarii că nu vor independență ci doar autonomie. În pofida acestui fapt, despre noi se spune în continuu că am dori separare, independență, revizionism și separatism.
Europai-Ido, nr. 5 - martie 2008
După 96 de ani, Kosovo s-a rupt și în mod oficial de Serbia / Legislativul de la Pristina a adoptat cu urale declarația de independență
Din 1912, Kosovo a fost sub autoritatea vecinului său nordic. Din 1981 încoace, albanezii ajunși în ultimele decenii majoritari în regiune, au luptat mai întâi pentru transformarea patriei lor într-o republică autonomă în cadrul Iugoslaviei, iar după anii 1990, pentru independența Kosovo.
Kosovo, cu o suprafață de 10.877 kmp, se învecinează la nord și est cu Serbia și Muntenegru, la sud cu Macedonia iar la sud-vest cu Albania. Cei aproximativ 2 milioane de locuitori sunt în procent de 92% albanezi, de 4% sârbi și 4% de alte naționalități. 90% sunt adepți ai religiei islamice sunite. În regiune sunt vorbite limbile albaneză, sârbă și turcă. Pristina este capitala.
Este una din cele mai sărace economii din Europa, a fost considerată întotdeauna cel mai sărac teritoriu al fostei Iugoslavii, cel puțin jumătate din locuitori trăind în sărăcie. Kosovo este bogată în ape minerale însă investitorii o ocolesc de departe. Majoritatea locuitorilor se ocupă de agricultură. Rata șomajului este mare, salariile sunt mici, cel care poate își caută de lucru în străinătate.
96 de ani: Kosovo în Serbia
În 1912, după primul război balcanic, Kosovoul considerat leagănul statalității sârbe, i-a revenit Serbiei, iar ulterior, după primul război mondial, a devenit parte a Iugoslaviei (până în 1929 Regatul Sârbo-Croato-Sloven). Sârbii care au jucat un rol dominant în noua formațiune statală au vrut să redobândească regiunea și din punct de vedere etnic, asimilându-i sau obligându-i să se mute forțat pe albanezii care atunci se aflau deja în majoritate. În perioada 1945-46, Kosovo a devenit teritoriu autonom, iar în 1963 - teritoriu autonom în interiorul Republicii Socialiste Sârbe. Constituția iugoslavă din 1974 i-a asigurat regiunii o autonomie considerabilă. Deși regiunea aparținea scriptic de Serbia, aceasta abia dacă exercita vreun control asupra ei.
În 1981, majoritatea albaneză kosovară a inițiat o mișcare pentru ridicarea regiunii la rang de republică, însă această mișcare a fost calificată la Belgrad drept contrarevoluție, a fost înfrântă cu ajutorul forțelor de ordine publică iar sute de albanezi au fost aruncați în închisoare. În 28 martie 1989, parlamentul sârb a adoptat o modificare a constituției, care a redus considerabil autonomia Kosovo iar în 28 iunie 1989, președintele sârb Slobodan Milosevici a rostit în fața a milioane de oameni un discurs cu o vădită tentă naționalistă. Drept răspuns, reprezentanții albanezi din parlamentul regional au proclamat, la 2 iulie 1990, Republica Kosovo (pe atunci încă în interiorul granițelor Iugoslaviei). Belgradul a dizolvat legislativul. În 1992, albanezii au ales - tot în mod semilegal - un „parlament” și un „președinte al republicii”, în persoana lui Ibrahim Rugova.
Război de gherilă, bombardament NATO, înfrângere sârbă
La începutul anului 1998, organizația armată a albanezilor, Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a declanșat un război împotriva sârbilor pentru „eliberarea” regiunii, însă forțele sârbe de ordine au înnăbușit brutal lupta de gherilă. Proiectul de pace elaborat, prin angrenarea marilor puteri, în vederea soluționării crizei, a fost respins de președintele iugoslav Slobodan Milosevici iar armata iugoslavă a demarat înființarea Kosovoului pur sârbesc din punct de vedere etnic. După eșecul negocierilor, în 24 martie 1999, NATO a început să bombardeze Iugoslavia. La 10 iunie, Belgradul a acceptat condițiile. În regiunea din care sârbii se refugiau din calea represiunilor albaneze au intrat forțele internaționale de menținere a păcii, dirijate de NATO, KFOR iar administrația a fost preluată de misiunea ONU. Rezoluția 1244 adoptată la 10 iunie 1999 de Consiliul de Securitate al ONU recunoștea suveranitatea Iugoslaviei asupra Kosovo și în același timp prevedea înființarea unei autonomii însemnate pentru regiune.
La finele anului 2005, finlandezul Martti Ahtisaari, însărcinat special al ONU, a început o misiune în scopul stabilirii statutului definitiv al Kosovo. La începutul anului 2006, între sârbi și albanezii kosovari au început tratative care au eșuat.
Partea sârbă nu a acceptat proiectul lui Ahtissaari, proiect care, în opinia Belgradului, privează Serbia de 15% din suprafața teritorială și îi modifică arbitrar hotarele recunoscute în plan internațional. În 8 noiembrie 2006, în Serbia este anunțată o nouă constituție, care califică Kosovo drept parte inalienabilă a țării.
Premierul kosovar Hasim Thaci a jucat un rol definitoriu în pregătirile pentru transformarea regiunii într-una independentă și în proclamarea independenței ei.
Se știu prea puține despre bărbatul transformat din lider de gherilă în politician cu zâmbet larg, mereu elegant.
Ce este cert: Hasim Thaci s-a născut la 24 aprilie 1968 într-un mic sat, Brocna, situat în zona de centru a Kosovo, Drenica. Pe când studia filozofia și istoria la Universitatea din Pristina, a devenit activist împotriva sârbilor iar în 1991 a fost ales lider al asociației studenților albanezi.
Aflat la începutul carierei sale de tânăr intelectual, în 1995 a plecat în Elveția - acolo trăiește una din cele mai numeroase comunități albaneze vest-europene -, continuându-și studiile de istorie și politologie la Universitatea din Zurich. A părăsit apoi orașul elvețian pentru ca în 1997 să devină Șarpele, unul din cei mai cunoscuți lideri ai UCK-ului condus de Ibrahim Rugova, părintele ideii independenței Kosovo.
El a fost cel care a reprezentat UCK la tratativele de pace purtate în 1999 la Rambouillet, în apropiere de Paris, iar atitudinea sa a fost una dură: nu a fost dispus să semneze acordul de soluționare a situației din Kosovo deoarece acesta nu prevedea organizarea unui referendum privind soarta regiunii din sudul Serbiei. La vremea respectivă, în Kosovo trăiau de trei ori mai mulți sârbi decât azi însă albanezii erau și pe atunci în majoritate.
S-a petrecut totuși ceva. După câteva discuții prelungi cu Madeleine Albright, pe atunci ministru american de externe, Thaci s-a reîntors în Kosovo, a discutat câteva zile cu tovarășii săi luptători, după care a zburat înapoi la Paris și a semnat acordul. Acesta tot nu a putut însă intra în vigoare deoarece președintele iugoslav Slobodan Molosevici nu retrăsese din Kosovo forțele polițienești și militare sârbe.
A urmat apoi bombardarea, timp de 78 de zile, de către NATO, a Serbiei, care a dus la predarea Belgradului, după care Thaci a apărut ca un adevărat politician (este adevărat că încă în uniformă de camuflaj).
Cu timpul, Thaci a schimbat hainele. În costum, la cravată, a înființat Partidul Democrat din Kosovo (PDK).
Efectul de domino
Parlamentul de la Pristina a anunțat sâmbătă ruperea Kosovo de Serbia. Cele mai mari puteri occidentale sprijină transformarea regiunii locuite în majoritate covârșitoare de albanezi într-una independentă, ele subliniind în același timp că acest caz nu poate servi drept model pentru alte teritorii care aspiră la separare.
Albania a fost prima care a salutat independența Kosovo
Premierul albanez Sali Bersiha a declarat: de acum înainte va privi la ziua de 17 februarie ca la ziua „renașterii” patriei sale Kosovo.
Proclamarea independenței este un „eveniment important” pentru Kosovo - astfel a apreciat ministerul britanic de externe pasul parlamentului de la Pristina. După cum a arătat purtătorul de cuvânt al Foreign Office, este așteptată o declarație oficială luni, după consfătuirea de la Bruxelles a miniștrilor de externe din cadrul UE.
Președintele ceh a atras atenția asupra pericolului „efectului de domino” provocat de independența Kosovo. Într-o declarație făcută unei stații TV pragheze, Vaclav Klaus a arătat: în Europa de după cel de-al II-lea război mondial, proclamarea unilaterală a separării, „un astfel de pas, este fără precedent”. În urma acestuia, exemplul kosovar ar putea fi urmat și în alte țări ale lumii - a arătat el. După cum a adăugat Klaus, Republica Cehă se va alătura poziției majoritare adoptate în cadrul UE în problema privind recunoașterea Kosovoului independent.
Europai-Ido, nr. 5 - martie 2008
Kosovo, sau cinica prefăcătorie istorică
Stoffan Gyorgy
Toți maghiarii susțin ideea ca Ungaria să recunoască independența Kosovo. Nimeni nu discută, nu întreabă și nu cercetează însă dacă aceasta este legitimă sau nu.
A fost odată o țară frumoasă, mare, în care trăiau mai multe popoare iar unul dintre ele era cel care o întreținea, era legiuitorul ei. Menținea ordinea, îndrăgea și apăra meleagul, una din cele mai frumoase părți de țară. Până într-o zi când a început să se strecoare un alt popor, care în schimbul unor bani puțini și a câtorva pahare de pălincă muncea foarte mult. Și-a construit biserică și i-a cerut un preot țării în care locuise până atunci și de unde s-a strecurat aici. Conducerea țării nu a observat că încetul cu încetul, cei care s-au strecurat aici ajunseseră să fie mai mulți decât locuitorii indigeni. Ei nu mai cereau, în schimb revendicau din patria celuilalt popor. Și nu puțin. Au incitat la revoltă și o a treia etnie, care li s-a alăturat, pentru că, zice-se, locuitorii indigeni le-au luat drepturile. A venit apoi o zi tristă de iarnă, în care cele două popoare s-au adunat împreună și au hotărât să ia de la proprietarul de drept pământurile care li se cuvin… Și le-au luat.
Este greu de stabilit azi despre ce popoare și ce pământuri am vorbit, pentru că în decurs de 100 de ani este pentru a doua oară că se întâmplă așa ceva în Europa. Este adevărat că în ultimul caz nu marile puteri ci un popor mic a decis în legătură cu apartenența pământurilor străvechi ale unei alte națiuni…
Dacă aș fi malițios, aș spune: așa le trebuie, cel puțin află și ei ce este Dumnezeul albanezilor… Pentru că și din pământul nostru au destul. Dar nu sunt malițios… Pentru că mă doare ceea ce am pierdut la fel cum îl doare și pe sârb ceea ce a pierdut… Singura diferență este că sârbul își va redobândi ceea ce a pierdut, pentru că își iubește patria iar dacă vine vorba de națiunea sa, nu se scindează!… Dacă înțelegeți despre ce vorbesc.
Comentarii