1. Istoric
După izgonirea din rai, omenirea s-a împărțit în două ramuri: cea a lui Set (fii lui Dumnezeu), binecuvântată și cea a lui Cain — revendicat, cu dreptate, de francmasoni a fi protopărintele lor.1 Duhul magic al acestuia și al seminției sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor, tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor. Mason înseamnă propriu-zis zidar; omul de tip cainit se vrea și el a fi un „zidar”, un „ziditor”, dar nu mai se aseamănă Ziditorului său.
Înrăutățirea progresivă a seminției magice (masonice) cainite a determinat luarea hotărârii radicale de stârpire (eliminare) fizică prin potopul universal. Deci, în urma acestuia supraviețuiesc cei opt inși, Noe, Sem, Ham și Iafet, din seminția setită binecuvântată a drepților (religioșii ortodocși).
Dar, contrar ideilor optimiste ale evoluționiștilor, situația se înrăutățește din nou, și neamurile post diluviene: semiții, iafetiți și hamiții cad în idolatrie și masonerie. Că așa au stat lucrurile ne dovedește momentul zidirii Turnului Babel, unirea neamurilor împotriva lui Dumnezeu:
Facerea, Cap. XI
1. Și era tot pământul un rost și un glas la toți.
2. Și fu după ce au purces ei de la răsărit, aflară câmpu în locul lui Senaar și lăcuiră acolo.
3. Și zise om cătră vecinul său: „Veniți să facem cărămizi și să le ardem în foc”. Și le fu lor cărămida în loc de piatră, și varul le era lutul.
4. Și ziseră: „Veniți să ne zidim noao cetate și turnu căruia vârful va fi până în ceriu, și vom face noao nume mai nainte decât ne vom răsipi pre fața a tot pământul”.
5. Și pogorî Domnul a vedea cetatea și turnul carele l-au zidit fiii oamenilor.
6. Și zise Domnul: „Iată, un neam și un rost tuturora, și aceasta au început a face. Acum nu va lipsi dentru dânșii toate câte vor apuca a face.
7. Veniți și, pogorând, să turburăm acolo limbile lor, pentru ca să nu auză fieștecarele glasul aproapelui său”.
8. Și-i răsipi pre dânșii Domnul de acolo preste fața a tot pământul, și potoliră a face cetatea și turnul.
9. Pentru aceaea s-au chemat numele ei Turburare2, pentru că acolo au turburat Domnul rosturile a tot pământul și de acolo au răsipit pre dânșii Domnul preste fața a tot pământul.
Interesant este faptul că francmasonii nu fac de obicei nici o referire la acest moment crucial al istoriei omenirii. În loc de aceasta se face o trecere la alt moment important din istoria construcțiilor: Templul Regelui Solomon.
Originile societăților francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranță, cronologia prezentând fluctuații semnificative. Totuși, pentru apariția Francmasoneriei moderne speculative se propune ca dată secolul XVII și ca loc Scoția.
Francmasoneria operativă — breslele de zidari constructori de catedrale — avea o organizare în mare parte secretă, bazată pe un „crez” filosofic comun, cum ar fi cel mai timpuriu care s-a păstrat, datat în jurul anului 1400 numit The Old Charges, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina Francmasoneriei se bazează pe o mitologie proprie, find legată de Egipt și Templul lui Solomon. Ce ne spune Duhul Adevărului?
A Împărăției III3, Cap. V
1. Și trimise Hiram, împăratul Tirului, slugile lui cătră Solomon, pentru căci au auzit că pre el au uns întru împărat în locul lui David, tătâne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.
2. Și au trimis Solomon cătră Hiram, zicând:
3. „Tu știi pre tată-mieu, David, că nu putea ca să zidească casa numelui Domnului Dumnezăului mieu, de cătră fața4 războaielor ce L-au încunjurat pre el până i-au dat Domnul pre ei supt urmele picioarelor lui.
4. Și acum au odihnit Domnul Dumnezăul mieu mie, pre împrejur nu iaste hiclean, nu iaste tâmpinare rea.
5. Și iată, eu zic să zidesc casă numelui Dumnezăului mieu, în ce chip au grăit Domnul cătră David, tatăl mieu, zicând: „Fiiul tău, pre carele voiu da în locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui Mieu”.
6. Și acum porunceaște și să-m taie leamne den Livan. Și iată, robii miei, împreună cu robii tăi, și simbria lucrului tău da-voiu ție, după toate câte vei zice; căci tu știi că nu iaste la noi știind leamne a tăia, precum sidoneanii”.
7. Și fu după ce înțelease Hiram cuvintele lui Solomon, să bucură foarte și zise: „Blagoslovit Dumnezeu astăzi, Carele au dat lui David fecior înțelept preste norodul cel mult acesta”.
8. Și au trimis Hiram cătră Solomon, zicând: „Auzit-am de toate carele ai trimis cătră mine. Eu voiu face toată voia ta la leamne de chedru și de pefcu5.
9. Robii miei le vor pogorî pre eale de la Livan la mare și eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele vei trimite cătră mine; și le voiu scutura pre eale acolo și tu le vei rădica. Și vei face voia mea, ca să dai pâine casii meale”.
10. Și era Hiram dând lui Solomon chiedri și pini și toată voia lui.
11. Și Solomon au dat lui Hiram 20 000 de cori6 de grâu și mahil7 casii lui și 20 000 de veth8 de untdelemnu pisat; într-acesta chip da Solomon Îui Hiram pre an.
12. Și Domnul au dat înțelepciune Iui Solomon, în ce chip au grăit lui. Și era pace întru mijlocul lui Hiram și întru mijlocul lui Solomon, și puseră făgăduința întru mijlocul lor.
Reproducem în continuare pasaje din Sfânta Scriptură spre a limpezi aspectele întunecoasei mitologii francmasonice legate de personajul Hiram, asimilat într-un fel lui Osiris. Dar nimic de acest fel în Cartea Sfântă:
Cap. VII
13. Și au trimis împăratul Solomon la Tiros și au luat pre Hiram de la Tiros.
14. Fecior unii fămei văduve, și acesta den fealiul lui Neftalim, și tatul lui, om tirian, meșter de aramă și plin de meșterșug și de priceapere și conoștință a face tot lucrul cu aramă. Și să duse cătră împăratul Solomon și au făcut toate lucrurile.
15. Și au topit pre cei 2 stâlpi la elamul9 casii, și 18 coți înălțimea stâlpului, și împrejurul 14 coți împrejura pre el, și grosimea stâlpului, de 4 deagete săpăturile, și așa stâlpul al doilea.
16. Și doao glăvânțe10 deasupra au făcut să le dea preste capetele stâlpilor, vărsătură de aramă; de 5 coți înălțimea unii glăvânțe și 5 coți înălțimea glăvânței a doua.
17. Și au făcut doao mreji, ca să acopere glâvânța stâlpilor, și mreajă la o glăvânță și mreajă la glâvânța a doua; și lucru spânzurat, doao rânduri de rodii de aramă mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, și așa au 18 făcut la a doua glăvânță.
18. Și glăvânțe preste capetele stâlpilor, lucru de crin, 19 după elam, de 4 coți.
19, Și polimar11 preste amândoi stâlpii, și deasupra coastelor12 bold13, și de rodii14 200 de rânduri preste căpețeaua15 a doua.
20. Și s-au pus stâlpii lui elam al besearecii și au pus un stâlp și au numit numele lui Iacum16 și au pus stâlpul al doilea și î-au numit numele lui Voloz17.
21. Și preste capetele stâlpilor, lucru de crin; și să săvârși lucrul stâlpilor.
Arhitectura Sfântului Templu din Ierusalim a fost preluată de nesfânta masonerie cu simbolistica minților căzute ale „fraților arhitecți”; „De fiecare parte a ușii se află o coloană goală, din bronz, având un capitol suportând rodii întredeschise. Pe trunchiul coloanei din stânga de la intrare, adică coloana aflată la nord, se găsește litera J (de la Jakin); pe cea a coloanei din dreapta, sau la miazăzi, se află litera B (de la Boaz)."18
Cu timpul, masoneria operativă este înlocuită de masoneria speculativă ai cărei membri provin la început din rândurile burgheziei scoțiene și engleze având ca reprezentanți pe scoțianul William Schaw (1550 - 1602) și pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617 - 1692), inițiat în anul 1646.
2. Variante
Fiind rodul intrigilor omenești, masoneria cunoaște o serie întreagă de variante, rituri, „acceptate”, „regulate” sau tot soiul de dizidențe. De aceea, socotim suficient în iconomia lucrării noastre a descrie ca exemplu ritualurile de inițiere în masoneria suedeză:
GRADUL I Discipolul Sfântului Ioan
Acesta este primul grad, care are un ritual de debut, din care fac parte săbii, bastoane și altele. Viitorul discipol este legat la ochi și răspunde la unele întrebări. Are loc jurământul de tăcere, iar maestrul de ceremonie spune că acela care încalcă jurământul va fi înfățișat unui tribunal competent… Discipolul trebuie să răspundă acum la întrebarea: „Ești gata să-ți amesteci sângele cu cel al confraților?” și maestrul care face inițierea bate de trei ori într-un compas îndreptat spre inima neofitului…
GRADUL III Maeștrii Sfântului Ioan
Localul va fi o capelă mortuară întunecată. În mijlocul camerei se află un coșciug iar pe capacul acestuia se află un cap de mort. Pe altar se află o Biblie, un craniu și două oase de mort încrucișate. Acum are loc o înmormântare rituală. Cel ce va deveni maestru al Sfântului Ioan se întinde în coșciug și este purtat în sunete de muzică mortuară. Se mai introduce și o altă noțiune de către maestru: „Mac-Benac”, ceea ce înseamnă „carnea se desprinde de pe oase”, sau cu alte cuvinte „corpul a început să se descompună”. Maestrul spune: „memento mori”. O mistrie atârnă de o panglică albastră pe șorțul maestrului Sfântului Ioan.
GRADELE IV-V Discipolii sau confrații Sfântului Andrei
Cel care va fi discipol sau confrate în loja Sfântului Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe tărâmul morții. El merge singur printr-un coridor decorat cu capete de mort și oase. În final, maestrul îndreaptă pumnalul ritual către ochiul drept al neofitului, apoi către gura acestuia.
GRADUL VI Maeștrii Sfântului Andrei
Pe altar se află se află Biblia, o lampă, trei sfeșnice cu trei brațe și un craniu de mort pe două oase încrucișate. Într-o cameră alăturată, pe podea, se află un coșciug. Discipolul devine aici maestru al Sfântului Andrei. I se leagă o panglică la gât și maestrul deputat spune: „Pe baza angajamentelor făcute de tine, te leg cu această panglică aurită legământului, astfel încât, după terminarea probei să devii o verigă din inseparabilul nostru lanț frățesc.”
GRADUL VIII Cavaler Templier
Pentru acela care este numit Cavaler Templier se deschide o lume mult mai largă, care este necunoscută celor de grade inferioare. Ordinul are o capelă proprie. Pentru ritualul de grad VIII, în camera de pregătire se află o masă cu o Biblie deschisă. Acolo șade maestrul de ceremonii care deține un formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie să le semneze… În marea sală a capelei, altarul este îmbrăcat în negru. Coșciugul este acoperit cu o pânză neagră cu margine de aur. Pe aceasta este cusută o cruce roșie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet, „Mult Strălucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Hristos sfânt și sărac” se va îmbrăca dinainte în armură de cavaler…
GRADUL IX Gradul Luminii
Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai multe încăperi: camera de pregătire, camera capitoliului, camera albă și camera de curățire. Toți cavalerii ordinului poartă haine albe și pumnale…
GRADUL X:1 și X:2. Gradul Secret
Gradul al zecelea este împărțit în două: unul deschis, cunoscut, X:1, și altul care, până în prezent este strict secret, X:2, respectiv Legământul intern, care necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:1, cuprinde angajamente și proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate în altar și toți cei de față pornesc în procesiune către capelă, iar acolo un preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. Înaintea ceremonialului pentru gradul X:2 se amintește solicitantului jurământul făcut de acesta încă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui să-l exercite. Un preot ia cupa ordinului în care se afă vin. Înainte, cel care voia să fie primit se tăia la degetul mare de la mâna dreaptă și picura sânge în cupă. Astăzi, acest lucru se face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia și aduce o cupă de cristal cu sânge vechi, al fraților deja primiți, și lasă doar trei picături să se amestece cu vinul cel roșu din cupa Ordinului. Preotul citește ceva din Biblie și invită pe aspirant să bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea și preotul însuși și trimite amestecul de vin cu sânge și celorlalți confrați ce se află în jurul altarului.
GRADUL XI Gradul de maestru Templier
Acest grad este de fapt o funcție care decernează titlul de Mult Iluminat Frate Cavaler și Comandor al Crucii Roșii. În timpul ceremoniei, coșciugul se află în mijlocul sălii înconjurat de 81 de lumânări aprinse.
Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea și cântări de psalmi. Cavalerul care va fi primit în noul grad este adus în sală îmbrăcat în mantie albă, iar ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de preoți sau călugărirea din biserica romano-catolică…19
3. Poziția Bisericii. Hotărârile Bisericii Ortodoxe privitoare la masonerie
Nu trebuie să uităm că fenomenul masonic a pătruns și în spațiul ortodox. Acest lucru se explică în spațiul răsăritean prin faptul că, aici Biserica și Statul (societatea) au avut o fuziune de tip calcedonian, cele două rămânând, desigur, neamestecate, dar comunicând într-un mod mult mai fluid decât în Apus. Penetrarea masonilor în rândul ierarhiei s-a produs desigur într-un mod foarte subtil și greu detectabil la început. În secolul al XIX-lea însă, Duhul Sfânt descoperă Bisericii Ortodoxe lupii îmbrăcați în piele de oaie, iar veghetorii (episcopii) au reacționat cu trezvie, osândind Francmasoneria într-o seamă de documente, dintre care amintim:
Afurisania împotriva Francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (1815)
Prin urmare, spunem că, oricine fiind îmbrăcat în sfintele veșminte cu epitrahil și omofor, și un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi și Înger din cer, anatema să fie. (Galateni 1, 8-9)20 Deci, oricâți se alătură cu grăbire acestei slujbe drăcești și nelegiuite a Francmasoneriei și toți cei ce îi urmează în mândria și rătăcirea lor, să fie afurisiți și dați anatemei de către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare și dezlegare. Suspinând și tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere 4, 14)21 Pământul se va deschide și îi va înghiți ca pe Dathan și Aviron. (Numeri 16, 31-32)22 Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, și partea lor cu Iuda vânzătorul. Îngerul Domnului îi va izgoni cu sabia de foc, și, până la sfârșitul vieții lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrările și meșteșugurile lor să fie blestemate și să se înece într-un nor de praf, ca o arie de treierat în miezul verii. Și toți cei ce vor stărui în răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toți cei ce vor ieși din mijlocul lor și se vor deosebi, și vor scuipa urâcioasa lor erezie, și se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca aceștia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântați și iertați de către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată și nedespărțită, Unul Dumnezeu în ființă, și de către noi, smeriții Săi slujitori.
† Arhiepiscopul Ciprian al întreg Ciprului și Noii Justiniana
† Mitropolitul Hrisant al Pafosului
† Mitropolitul Meletie al Citiului
† Mitropolitul Lavrentie al Cyrului
Cipru, 2 februarie, 1815
Observații asupra acestei afurisanii. Duhul celor care au dat-o este cel al Sfinților Apostoli și al Părinților sinoadelor ecumenice.
Vorbind despre perioada sinodală, desigur nu vom găsi în lista canoanelor Bisericii un canon ce să se refere în mod concret și direct la masonerie. Cel mai apropiat canon legat de problema ce ne interesează este Canonul 18 al Sinodului IV Ecumenic:
Vinovăția congiuriției, sau a fatrkei, și de legile cele din afară cu totul este oprită. Dar cu mult mai vârtos în Biserica lui Dumnezeu se cuvine a se opri de a se face aceasta. Deci dacă oricare cleric, sau monahi s-ar afla, ori congiurați, ori fac fatrki, ori închegând meșteșugiri asupra episcopilor, sau clericilor celor împreună cu ei, cu totul să cadă din treapta lor. (Apostol 31; Sinodul VI 34 Cartagina 10, 62; Gangra 6; Antiohka 5; Sinodul I și II, 3, 14, 15)
Tâlcuire
Congiurare este, când se leagă oarecare între sine cu jurământuri. Iar fatrka, când împreună se leagă cu unire și hotărâre, ca să nu lase nimic din cele ce s-au sfătuit împotriva cuiva, până ce le vor isprăvi. Congiurare au făcut iudeii aceia, precum istorisește Sfințitul Luca la Fapte, care împreună s-a jurat împotriva lui Pavel, anatematisindu-se pe sineși nici să mănânce, nici să bea, până ce vor omorî pe Pavel. (Fapte 23, 21)23 Deci, zice Canonul acesta că vinovăția congiurării și a fatrkei, și de însăși legile cele dinafară, atât ale elinilor, cât și ale Ortodocșilor împărați, care pe cele mai multe legi de la elini le-au luat; este cu totul oprită. Cu mult mai vârtos dar se cuvine, a se opri de a nu se face aceasta în Biserica lui Dumnezeu. Deci de se vor afla oarecare clerici sau monahi a se împreunăjura, și a fatrkask, sau alte oarecare lucrări aspre și rele a înforma, (că aceasta însemnează, zicerea închegând. După ceea ce zice, s-a închegat ca laptele inima lor, adică s-a învârtoșat ca brânza) împotriva episcopilor lor, și a clericilor celor împreună cu ei, unii ca aceștia să se caterisească.24
Jurămintele și ceremonialele secrete masonice de felul celui descris mai sus, și, de orice fel și rit ar fi ele, se încadrează neîndoielnic în canonul de mai sus, Aceste conjurații nu trebuie neapărat să fie îndreptate contra ierarhilor și clerului. Vădit este faptul că „oricare cleric sau monahi” ce s-au afiliat Lojilor masonice „cu totul să cadă din treapta lor”.
Atitudinea părinților ciprioți rămâne până în ziua de astăzi cea mai reprezentativă pentru duhul înfruntării acestei erezii. Desigur, se poate obiecta că ea este emisă doar pe plan local și nu are tăria sobornicității panortodoxe. Cei ce vor ridica această obiecție trădează prin atitudinea lor, o afinitate cu duhul masonic, și se pricesc proceduristic, neluând seama la conținutul ortodox al afurisaniei.
Francmasonii nu s-au cutremurat de această afurisanie și au continuat lucrarea lor de aducere a duhului cainit în spațiul răsăritean ortodox, începând cu anul masonic 1848. Se cunosc acțiunile lor de modernizare a statelor din această zonă, printre care și România. Are loc o slăbire tot mai accentuată a duhului tradițional ortodox și înlocuirea lui cu cel secularizat, important din lojile apusene franceze.
Ceea ce este cel mai grav, este faptul că masonii au pătruns în Biserică, nu numai în compartimentul laic:
„Iată aici, în cartea fratelui Dan A. Lăzărescu, Românii în Francmasoneria universală, pe care a editat-o Centrul Național de Studii Francmasonice25 — da, există și așa ceva, aveți o listă de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române:
— Arhimandritul Gherasim de la Mitropolia Moldovei26, cel care traduce Taina francmasonilor27 la 1787;
— Episcopul Melchisedec Ștefănescu28, al cărui rol în lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru în guvernul Kogălniceanu, apărător al autocefaliei Bisericii Române față de Patriarhia de la Constantinopol;
— Arhiereul Filaret Scriban29, profesor de teologie la Universitatea din Iași, luptător pentru Unire, deputat și senator în Parlamentul țării;
— Episcopul-cărturar Gherasim Clipa30, care la cumpăna dintre veacurile XVIII și XIX, strânge în jurul lui o adevărată școală de călugări cărturari-francmasoni (loja Atheneul Străinilor);
— Episcopul Amfilohie Hotineanul31, autor de manuale32 școlare (loja Atheneul Străinilor);
— Mitropoliții Leon Gheuca (loja Atheneul Străinilor)33 și Dionisie Lupu34 (loja Atheneul Străinilor);
— Atanasie Stoianescu35 sau, mai aproape de zilele noastre,
— Irineu Mihălcescu.
— Patriarhul Ecumenic Ioachim III (a încercat fără succes să introducă noul calendar).36
Să nu-l uităm și pe traducătorul Bibliei, părintele-scriitor Gala Galaction37. Se spune același lucru chiar și despre primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea38, fost regent în timpul minoratului regelui Mihai."39
Dacă pentru francmasoni cei de mai sus reprezintă o legitimitate onorabilă, nu același lucru se întâmplă în cadrul Bisericii.
Secolul XX a dus la o confruntare de mari proporții și o creștere a activității masoneriei internaționale. Biserica Ortodoxă continuă să sufere de pe urma acestei mari încercări. În 1909, Meletie IV (Metaxakis), viitorul patriarh al Constantinopolului, devine francmason în Loja Marelui Orient al Greciei; în 1910, ajunge la gradul 33.40
„Începutul modernismului în sânul Bisericii Constantinopolului coincide cu primii ani ai secolului XX, când patriarhii Constantinopolului se duceau în Anglia pentru studii teologice și intrau acolo în loji masonice." (Vezi colecția: Protests of the Orthodox World against the Visit of the Patriarch of Constantinople to the Pope of Rome in December 1987, publicată de Riwrik, p. 5; revista „Orthodoxy or death”, No, 1, Moscow, 1997, pp. 66-7). Meletie (Metaxakis) era cunoscut ca numărul 44 în loja masonică Armonia, lucru arătat în publicația masonică „Pythagorae - Equerre” (vol. 4, part 7 - 8, 1935)
În 1925, episcopul și tovarășul de lojă masonică al lui Kemal Atatürk, Vasile III (Georgiadis), este instalat ca patriarh al Constantinopolului. A fost membru în loja engleză Valewood.
În 1929, episcopul și tovarășul de lojă masonică al lui Atatürk, Fotie al II-lea, este instalat ca patriarh al Constantinopolului.41
Contextul interbelic se manifestă prin afirmarea unor forțe politice „de dreapta” ce se opun cu putere masoneriei („democrațiile occidentale”). Aceste forțe permit Bisericii să se pronunțe mai ferm împotriva masoneriei.
La 15 august 1932, Mitropolitul Antonie (Hrapovițki) (ROCA) anunță într-o enciclică pastorală afurisirea francmasonilor.42
Hotărârea bisericii ortodoxe ruse din străinătate (1932)
Atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse în problema Francmasoneriei a fost proclamată cu tărie de către Mitropolitul Antonie, întâistătătorul Sinodului Sremsky-Karlovtsy din Iugoslavia, ce conducea toate bisericile ortodoxe ruse din străinătate. La data de 15 august 1932 Mitropolitul a emis o enciclică pastorală către credincioși, care conținea următoarea declarație: îi sfătuia „să nu credeți pre tot duhul; ci să ispitiți duhurile de sunt de la Dumnezeu. Că mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1 Ioan 4, 1). Apoi a făcut un scurt istoric al Francmasoneriei, spunând că este una dintre cele mai vătămătoare și mincinoase învățături din istoria omenirii:
Declarația Mitropolitului Antonie al Kievului împotriva Francmasoneriei
„Francmasoneria este o organizație secretă internațională ce luptă împotriva lui Dumnezeu, a creștinismului și a tuturor guvernelor naționale, în primul rând a celor creștine.
În această organizație internațională, pe primul loc ca influență și importanță sunt membrii jidovi.
Din această cauză, și din altele la fel de importante, toți creștinii ortodocși sunt opriți să intre în Francmasonerie.
Toți cei din cler au datoria de a întreba la spovedanie pe cei ce vin dacă nu fac parte din vreun ordin masonic, iar de se va vădi că sunt masoni și împărtășesc credințe și învățături masonice, să le spună că apartenența la organizația masonică este incompatibilă cu creștinismul ortodox, și prin urmare trebuie să se îndepărteze de îndată de masonerie, iar de nu o vor face vor fi judecați nevrednici de Sfânta Împărtășanie, iar de se vor îndărătnici în nepocăință vor fi afurisiți din Biserica Ortodoxă.”
† Mitropolitul Antonie al Kievului, Întăistătătorul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate
Sremsky-Karlovtsy, 15 august, 1932”
(Din The Rudder, Orthodox Christian Education Society, Chicago 1983, p. 600)
Observații. Același duh ortodox ce nu are nici o milă față de păcat și mai ales erezie, dar privește cu îndurare la întoarcerea păcătosului prin pocăință în sânul Bisericii. Între masonerie și Biserică este o prăpastie de netrecut.
Cele două afurisanii sunt date în duh bisericesc.
Anul următor, a fost rândul Bisericii Greciei să se pronunțe asupra masoneriei.
Declarație Oficială a Bisericii Greciei privind masoneria (1933)43
Episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei în ședința din 12 octombrie 1933, s-au ocupat de studierea și examinarea acelei societăți secrete internaționale — Francmasoneria. Au ascultat cu atenție expunerea introductivă a Comisiei celor patru episcopi ce au alcătuit-o din însărcinarea primită de la Sfântul Sinod în precedenta sa ședință; de asemenea poziția Facultății de Teologie a Universității din Arena și în mod special părerea în aceasta problemă a profesorului Panag Bratsiotis. De asemenea au luat in considerare informațiile asupra acestei chestiuni apărute în Grecia sau în străinătate…
„Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creștinismul atât timp cât ea rămâne o organizație secretă acționând și propovăduind în ascuns, glorificând raționalismul. Francmasoneria acceptă în rândurile membrilor săi nu numai creștini, ci și iudei și musulmani. Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis să facă parte din această organizație. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar să fie atrasă atenția acelora care au intrat în Masonerie fără gânduri ascunse și fără să se fi lămurit ce este într-adevăr Masoneria, să rupă orice legătură cu ea, creștinismul fiind singura religie care învață adevărul absolut și care satisface întru totul nevoile morale și religioase ale omului. În unanimitate și într-un singur glas, episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse și declară că toți fiii credincioși ai Bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie. Cu nestrămutată credință în Domnul nostru Iisus Hristos întru care avem răscumpărarea, prin sângele Lui și iertarea păcatelor, dupre bogăția darului Lui, pre care l-a prisosit întru noi, întru toată înțelepciunea și priceperea (Efeseni 1, 7-8)44 întru adevărul revelat de El și propovăduit de Apostoli, nu prin cuvinte înțelepte, ci împărtășindu-ne din Sfintele Taine prin care suntem curățați și mântuiți spre viață veșnică, nu trebuie să decădem din harul lui Hristos devenind părtași la închinarea păgânească. Este împotriva firii să aparții lui Hristos și în același timp să cauți ușurare și perfecțiune morală în afara Lui. Acestea fiind spuse, toți cei care au luat parte la inițierile masonice, de acum trebuie să rupă orice legătură cu lojele și activitățile masonice, asigurându-se astfel de reînnoirea legăturilor, slăbite de ignoranță, cu Dumnezeul și Mântuitorul nostru. Adunarea Episcopilor Bisericii Greciei așteaptă cu dragoste acest lucru de la cei inițiați în loje, fiind încredințată că mulți dintre ei au primit inițierea masonică neștiind că prin aceasta ei au trecut la altă religie, ci au făcut-o din ignoranță crezând că nu au făcut nimic potrivnic credinței părinților lor. Încredințându-i dragostei, și în nici un caz ostilității sau adversității fiilor credincioși ai Bisericii, Adunarea Episcopilor îi îndeamnă să i se alăture în rugăciune ca Domnul Iisus Hristos Calea, Adevărul și Viața să-i lumineze și să-i întoarcă la adevărul de care prin ignoranță s-au depărtat.”
Observații. „Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis să facă parte din această organizație. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar să fie atrasă atenția acelora care au intrat în masonerie fără gânduri ascunse și fără să se fi lămurit ce este într-adevăr masoneria, să rupă orice legătură cu ea, creștinismul fiind singura religie care învață adevărul absolut și care satisface întru totul nevoile morale și religioase ale omului. În unanimitate și într-un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse și declară că toți fiii credincioși ai Bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie.”
Se observă deja o slăbire a duhului, prin faptul că s-au scos anatemele și afurisaniile, iar în locul lor au fost introduse „depunerea” clerului, iar mirenii „să se ferească”. Aceste semnale ne vorbesc de panta umanistă a secularizării pe care a alunecat încet-încet, pe nesimțite, o parte a Bisericii Ortodoxe. Accentul se mută treptat pe latura umanistă socio-politică.
Contextul politic de la sfârșitul anilor 1930 a determinat o luare de poziție și în cadrul Patriarhiei Române. După un amplu studiu al ierarhilor Nicolae Bălan și Irineu Mihălcescu, sinodalii noștri au ieșit în fața națiunii cu o declarație de condamnare a masoneriei, deși capii statului și Bisericii din acel timp — Regele Carol al II-lea și Patriarhul Miron Cristea — aveau mari afinități cu instituția în cauză.
Biserica Ortodoxă Română și Francmasoneria
Temei Nr. 785/1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra Francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sfântul Sinod încă din anul 1934.
Sfântul Sinod, însușindu-și concluziile din referat hotărăște:
I. Biserica osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă și în special pentru următoarele motive:
1. „Francmasoneria învață pe adepții ei să renunțe la orice credință și adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu rațiunea lor. Ea propagă astfel necredința și lupta împotriva creștinismului ale cărui învățături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulți intelectuali să și-i facă membri și obișnuindu-i pe aceștia să renunțe la credința creștină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică și, având în vedere influența însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de așteptat ca necredința să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fața propagandei anticreștine a acestei organizații, Biserica trebuie să răspundă cu o cantrapropagandă.”
2. „Francmasoneria propagă o concepție despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume și ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.”
3. Din raționalismul și naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morala pur laică, un învățământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” și orice educație ce rezultă din credința religioasă și din destinația omului la o viață spirituală eternă. Materialismul și oportunismul cel cras în toate acțiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
4. „În lojile francmasone se adună la un loc evreii și creștinii și Francmasoneria susține că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul și se înalță deasupra celorlalți oameni. Aceasta însemnează că creștinismul nu dă nici un avantaj în ce privește cunoașterea adevărului și dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai dușmanii de moarte ai lui Hristos să fie considerați într-o situație superioară creștinilor din punct de vedere al cunoașterii adevărurilor celor mai înalte și al mântuiri.”
5. „Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreștine. Chiar dacă unii adepți nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forță quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci și creștinismului.”
În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în considerare și motive de ordin social când întreprinde acțiunea sa contra Francmasoneriei.
6. „Francmasoneria este un ferment de continuă și subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că își face din funcționarii Statului, din ofițeri, unelte subordonate altei autorități pământești decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neștiuți încă nici de ei, având să lupte pentru idei și scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranță în viața Statului și în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna și întunerecul. Împotriva jurământului creștinesc pe care acei funcționari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.”
7. „Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din națiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al națiunilor și le-a ajutat să-și dobândească libertatea și să-și mențină ființa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietății spirituale din sânul omenirii.
„Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui dușman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale și al națiunei, sunt următoarele:
„1. O acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și a activității nefaste a acestei organizații;
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, «Frăția Ortodoxă Română» extinsă pe toată țara vă fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc.”
De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești.
„3. Preoțimea va învăța poporul ce scopuri urmărește acela care e francmason și-i va sfătui să se ferească și să nu dea votul candidaților ce aparțin lojilor.
4. Sfântul Sinod acompaniat de toate corporațiunile bisericești și asociațiile religioase se va strădui să convingă Guvernul și Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desființarea acestei organizații oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din inițiativa parlamentară.
II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broșură prin Consiliul Central Bisericesc și se va întrebuința ca mijloc de propagandă împotriva Francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh prezintă declarația făcută în fața Sa, a delegaților lojilor francmasone naționale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoștință că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient și spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naționale și creștine. El — d. Pangal — în numele delegaților declară că toți membrii lojelor francmasone naționale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.
Sfântul Sinod ia act cu satisfacție de declarația d-lui Ion Pangal și a celorlalți conducători ai masoneriei naționale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c. în fața Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunță că aceasta organizație se autodizolvă. Este prin urmare de sine înțeles că hotărârea Sfântului Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat și, prin urmare, nu mai există.
La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridică ședința, prorogând Sfântul Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineața. PREȘEDINTE,
(ss) MIRON
Secretar,
(ss) † GALACTION CRAIOVEANU
Observații. Să comparăm rezoluțiile:
„Deci, oricâți se alătură cu grăbire acestei slujbe drăcești și nelegiuire a Francmasoneriei, și toți cei ce îi urmează în mândria și rătăcirea lor, să fie afurisiți și dați anatemei de către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare și dezlegare. Suspinând și tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14) Pământul se va deschide și îi va înghiți ca pe Dathan și Aviron. (Numeri XVI, 31-32) Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, și partea lor cu Iuda vânzătorul. Îngerul Domnului îi va izgoni cu sabia de foc, și, până la sfârșitul vieții lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrările și meșteșugurile lor să fie blestemate și să se înece într-un nor de praf, ca o arie de treierat în miezul verii. Și toți cei ce vor stărui în răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată.” (Cipru 1815) cu:
„Toți cei din cler au datoria de a întreba la spovedanie pe cei ce vin dacă nu fac parte din vreun ordin masonic, iar de se va vădi că sunt masoni și împărtășesc credințe și învățături masonice, să le spună că apartenența la organizația masonică este incompatibilă cu creștinismul ortodox, și prin urmare trebuie să se îndepărteze de îndată de masonerie, iar de nu o vor face vor fi judecați nevrednici de Sfânta Împărtășanie, iar de se vor îndărătnici în nepocăință vor fi afurisiți din Biserica Ortodoxă.” (ROCOR, 1932) și:
„Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, «Frăția Ortodoxă Română» extinsă pe toată țara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc.
De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești.” (BOR, 1937)
Deja distanța de la anateme la „îndemnuri” este vădită. De asemenea de la clerici la intelectuali… Efectele sunt și ele pe măsură.
„…delegaților lojilor francmasone naționale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoștință că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient și spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naționale și creștine, El — d. Pangal — în numele delegaților declară că toți membrii lojelor francmasone naționale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.”
Așa-numita „Lojă Francmasonică Națională” se delimitează de „Loja Marelui Orient” antimonarhică, antinațională și anticreștină.
Această declarație seamănă pe de-a-ntregul cu declarațiile „mamei” Omida ce se delimitează de vrăjitoarele „magiei negre”, ea și cele ca ea, vezi Doamne, fiind de partea bună, a „magiei albe”. Auziți declarația: „în numele delegaților declară că toți membrii lojelor francmasone naționale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe"! Organizația nu „s-a autodizolvat”, ci a trecut doar „în adormire”, așteptând momentul prielnic, în cazul acesta, înfrângerea forțelor de dreapta antimasonice legionare, pentru a „se trezi”. Este exact ceea ce au făcut, fiind liniștiți în conștiință de faptul că asupra lor nu plana urgia anatemei…
În 1948, Atenagoras I (născut Aristoklis Spyrou), fost arhiepiscop al Americilor de Nord și de Sud, inițiat în masonerie la Atena, fost mason de gradul 30 în loja Athenian East („Orthodoxos Typos”, 16.7.1982) și ajuns ulterior la gradul 33, devine patriarh ecumenic al Constantinopolului. Este cel care a ridicat de bunăvoie anatema asupra latinilor. În iulie 1972, Patriarhul Ecumenic Atenagoras moare și este înmormântat — o înmormântare cu sicriul închis.
Este urmat de către Dimitrie (Papandopulos), mason de gradul 33, în Loja Mamă a Turciei, membru al lojilor grecofone Houlous și Hakikat.45
Actualul Patriarh Bartolomeu (Archondonis) a fost ales președintele lojii masonice H.A.N.46
Alți ierarhi „ortodocși” masoni:
— Benedict, Patriarh al Ierusalimului;
— Heruvim, Mitropolit al Paronaxiei (Paros și Naxos);
— Hrisant, Mitropolit al Trebizondei;
— Hrisostom, Arhiepiscop al Atenei (prieten și coleg de lojă cu Meletie IV);
— Iacob, Arhiepiscop în SUA.
Ierarhi „ortodocși” greci ce au fost membri ai lojilor masonice
Pe site-ul ei (http://www.grandlodge.gr/famous.html), Marea Lojă a Greciei, indică, printre alții pe următorii:
+ Patriarhi
— Ioachim III, Patriarh Ecumenic;
— Fotie (George Peroglou), Patriarh al Alexandriei;
— Meletie (Manuel Metaxakis), Patriarh Ecumenic, apoi Patriarh al Alexandriei (a convocat Falsul Sinod din Constantinopol în 1923 la care au fost propuse noul calendar și alte inovații, și a introdus noul calendar în Patriarhia Alexandriei);
— Vasile III, Patriarh Ecumenic (propovăduitor fățiș al ereziei origeniste);
— Benedict (Vasile Papadopoulos), Patriarh al erusalimului (ecumenist notoriu în anii 1970).
+ Episcopi
— Heruvim (Anninos), Mitropolit al Paronaxiei;
— Hrisant (Charilaus Philippides), Mitropolit al Trebizondei, apoi Arhiepiscop al Arenei (a persecutat pe grecii vechi calendariști și antiecumeniști)
Reluarea osândirii masoneriei de către Biserica Ciprului (1993)
„Sfântul Sinod, în ședința sa din 11 febr. 1993, studiind documentul semnat și depus la acesta de către mai mult de 11 000 de credincioși ortodocși membri ai pliromei (plenului) Sfintei noastre Biserici a Ciprului, prin care se cerea fixarea poziției oficiale a Bisericii Ortodoxe față de masonerie și condamnarea acesteia spre luarea la cunoștință și ferire a credincioșilor, comunică cele de mai jos:
Masoneria este o organizație în afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o concepție despre lume care nu duce către principiile credinței noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete oficiate în întuneric și prin modurile de inițiere a adepților ei, cu inițiatori în cele sfinte (tainele) „preoți și arhierei” și inițiați, se autopropune ca un fel de altă religie. Se prezintă chiar ca o suprareligie și cultivă sincretismul, adică egalizarea și amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat și de condamnat pentru adevărul credinței în Hristos.
Pentru toate acestea, masoneria nu a fost niciodată aprobată de Biserică. Aceasta a condamnat în mod repetat și condamnă organizațiile secrete de orice natură, mai ales când acestea sunt întrețesute cu ceremonii care au coloratură religioasă.
Hristos este Lumină, Adevăr, Viață, și adeptul adevărat al lui Hristos trebuie să trăiască și să lucreze în cadrul acestei lumini și să evite câte se săvârșesc în întuneric. Pentru aceea, creștinul adevărat, nu numai după nume, nu poate să fie membru sau adept al masoneriei.
Principiile întrajutorării, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, există din belșug și în creștinism. Prin urmare, creștinul care dorește să practice aceste principii, poate să o facă în cadrul Bisericii și prin Biserică. Nu este nevoie să se încadreze în organizații secrete și de proveniență dubioasă.
De altfel, după cum ne spune Apostolul Pavel „ce împreunare are lumina cu întunericul?” (2 Corinteni, 6,14). Domnul nostru Iisus Hristos ne învață că „tot cela ce face rele, urăște Lumina; și nu vine la Lumină, ca să nu se vădească lucrurile lui. Iar cela ce face adevărul, vine la Lumină; ca să se arate lucrurile lui, că întru Dumnezeu sunt lucrate.” (Ioan 3, 20-21).
Pentru aceea, sfatul Bisericii către membrii pliromei sale, în ceea ce privește situarea lor față de masonerie, este aceea pe care o arată Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni: „nu vă amestecați cu faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos și mustrați… iar toate vădindu-se de lumină se arată; că tot ce se arată lumină este.” (Efeseni 5, 11; 13). Rămâneți deci, atașați în mod statornic la lumina veșnică a lui Hristos și în cadrul acesteia alcătuiți-vă viața și croiți-vă calea!”48
Dacă vom compara cele patru poziții oficiale și normative ale Ortodoxiei privitoare la Francmasonerie, și anume: Cipru 1815, Grecia 1933, România 1937 și din nou Cipru 1993, constatăm, ca un numitor comun, osândirea acestei mișcări. Totuși, se poate observa un fel de diminuare a consistenței și tăriei declarațiilor respective, chiar o tendință de treptată secularizare. Tonul duhovnicesc și bisericesc al primei afurisanii se diminuează pe parcurs, lucru ce trădează un fel de slăbire și de deplasare a perspectivei către lumea aceasta, lucru ce micșorează eficiența acestor acțiuni…
Cluburile Ortodoxe Pătrate ale Americii Inc, International
Scurt istoric
Un scurt istoric al Cluburilor Pătrate Ortodoxe din America. Inc. International (OSCA) preluat din Raportul anual (publicat) al celei de-a 25-a Convenții Naționale (din 24-26 iunie 1988, ținută la Windsor, Ontario-Canada):
„Anii de început: 1963-1968
În 1963, fratele George Horbaly din Cleveland, Ohio, a conceput formarea unui Club Pătrat de masoni ortodocși, și a convocat o întâlnite la care au participat vreo 20 de frați.
Această adunare a condus la o întrunire de înființare în 1964. Procesele verbale reprezintă primele documente ale adunării.[…]
Fratele Nicholas Salowich, un renumit avocat Detroit, un mason respectabil, distins cu titluri, patron al Stelei Orientului și o personalitate dinamică în biserica ortodoxă Saint Peter & Paul din Detroit, a fost întâiul președinte al organizației între 1963-1968. În prezent (1997), Organizația Internațională are aprox. 330 de frați în capitole (cluburi) din următoarele zone: Cleveland, Detroit (2 capitole), Akron-Ohio, Pittsburgh, NW Indiana, Upper New York, Binghamton, New York, New Jersey, Connecticut, NE Pensylvannia, Florida, Toronto-Canada (2 capitole).
Capitolul nr. 15 datează din 1989 și este cel mai recent capitol.
Capitolul nr. 16 „Dositei este un grup de frați masoni sârbi din zona Great Toronto.[…] Avem trei frați de gradul 33, foști maeștri, membrii ai Templului, Arca Regală erc. Avem frați incluși în marile loji, atât în jurisdicția lor cât și în afara lor. Este o pildă a fraternității masonice și a Bisericii ortodoxe, Majoritatea fraților sunt de descendență slavă, cu bunici sau părinți din Europa de Est.
Suntem susținuți de un grup numeros de credincioși ortodocși cu mulți frați ortodocși din alte țări.
Fiecare capitol are membri ce sunt activi în Consiliul Parohial al Bisericii lor, cor și colecta bisericească. Întâlnirile de la nivelul local își datorează succesul și progresul lor doamnelor angrenate ca auxiliare în cadrul cluburilor.
În mod colectiv, ca Organizație Internațională, facem parte din Biserică și Francmasonerie și ne dedicăm actelor de caritate obștească.
Ce este Clubul Pătrat Ortodox, Inc. din America?
Este alcătuit din masoni de credință creștină ortodoxă a răsăritului care s-au unit spre a forma capitole. Capitolele sunt conduse de reguli din uzul cluburilor pătrate masonice și sunt protejate de către marile Loji francmasonice. Capitolele locale se supun pe de-a întregul regulilor, obiceiurilor, regulamentelor și constituțiilor fiecăreia din marile loji.
Obiectivul OSCA este promovarea frăției creștine ortodoxe răsăritene, schimbul de idei și promovarea sociabilității în rândul membrilor săi.
Se acordă de asemenea sprijin și ajutoare Ordinului De Molay și Ordinului Curcubeului.
Contribuții caritabile se fac căminelor și spitalelor masonice, organizațiilor caritabile afiliate masoneriei și asociației de servicii masonice.
OSCA Inc. susține «paternitatea (fatherhood) lui Dumnezeu și fraternitatea (brotherhood) oamenilor» și propovăduiește practicarea prieteniei și dragostei frățești, Este alcătuită din oameni conștienți de responsabilitatea lor individuală și colectivă către Dumnezeu. În această organizație sunt admiși numai creștini ortodocși. Un bun mason este un bun creștin.”49
Comentariile au devenit deja de prisos. Să ne rugăm pentru întoarcerea fraților pierduți în gheena farmazonică, din care atât de greu se mai iese, și să ne ferească Domnul Dumnezeu pe toți, cler și credincioși de asemenea ispită!
Bibliografie
*** Biblia 1688, București, 1997.
*** Hronograf, Oradea, 1992.
*** Texte care au zguduit lumea, Iași, 1995.
*** „Scara”, Treptele 2 și 4.
*** Protocoalele înțelepților Sionului. Traducere și comentarii — Moța, Ioan I., 1923.
*** Întreaga operă apologetică și seria de broșuri populare Biserica și Sinagoga.
*** Creștinismul și Francmasoneria. Ce este Francmasoneria pentru poporul creștin. Mijloacele popoarelor creștine de a o combate, Editura Sfintei Episcopii a Argeșului, 1934.
ALEXEIEV, Serafim, Ortodoxia și ecumenismul, Mânăstirea Slătioara, 1997.
BĂDULESCU, Dan, Împărăția răului. New age, Editura Christiana, 2001.
COMĂNESCU, Radu, Istoria Francmasoneriei, București, 1992.
DAVID, Petru, Invazia sectelor, Constanța, 1999.
DEM, Marc, 666 Antihrist, Editura Domino, 1997.
DOBRIDOR, Ilariu, Decăderea dogmelor.
MIHĂLCESCU, Irineu, Teologia luptătoare, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1994.
MIRONESCU, Ioan Nor, Moldova creștină și judaismul talmudic, 1927.
MONASTE, Serge, Protocoalele de la Toronto, Editura Samizdat, 1995.
NEFONTAINE, Luc, Francmasoneria, Editura Diogene, 1990.
NESTORESCU-BĂLCEȘTI, Horia, Masoneria — o stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul Național de Studii Francmasonice, București, 2003.
NICOLAE AL ARDEALULUI, Studiu asupra Francmasoneriei (aprobat de Sfântul Sinod, 1937). Biblioteca Institutului Biblic al BOR.
PAULESCU, Nicolae, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, București, 1913.
POPESCU, Ioan St., Lecțiuni duminicale. Francmasoneria, 1934.
POPESCU-MĂLEȘTI, N., Iudeii și românii, 1939.
POPOVICI, Justin, Biserica Ortodoxă și Ecumenismul, Mânăstirea Petru-Vodă, 2002.
RANC, Paul, Francmasoneria în lumina Bibliei, Agape, 2000.
ȘTEFĂNESCU, Paul, Ritualul lojilor francmasonice albastre, București, 1998
Note
1 Facerea IV, 17: „Și cunoscu Cain pre femeia lui, și zămislind născu pre Enoh. Și era zidind cetate, și numi cetatea pre numele fiului lui, Enoh.” Citatele din Vechiul Testament, Biblia 1688, Francmaçon (fr.), freemason (engl.) — zidar liber.
2 Babel, Babilon.
3 III Regi.
4 de către fața: din cauza. Biblia 1688, notă, p. 959.
5 Pefcu, s. m.: chiparos, Idem, Glosar, p. 943.
6 Cori, s. m. pl.: măsură de capacitate, idem, Glosar, p. 936.
7 Mahil, s. n.: hrană, provizie, idem, Glosar, p. 941.
8 Veth, s. m.: măsură de capacitate, idem, Glosar, p. 948.
9 Elam, s. n.: partea din față a unui templu, pridvor; pronaos, idem, Glosar, p. 937.
10 Glăvânță, s. f.: capăt, margine; capitel, idem, Glosar, p. 938.
11 Polimar, s. n.: întăritură de scânduri la o cetate, pălimar, idem, Glosar, p. 944.
12 Coastă, s. f.: latură, margine, idem, Glosar, p. 936.
13 Bold, s. n.: băț ascuțit cu care se împung vitele pentru a le îndemna; capăt (ascuțit) pus în vârful clădirilor, idem, Glosar, p. 934.
14 Rodie, ornament metalic în formă de rodie mică, idem, Glosar, p. 944.
15 Căpețea, s. f.: margine, idem, Glosar, p. 936.
16 Jakin.
17 Boaz.
18 P. ȘTEFĂNESCU, Ritualul lojilor francmasonice albastre, București, 1998, p. 59,
19 Traducere din cotidianul suedez „Expressen”, din 11.01.1997, p. 12.
20 „Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va bine vesti vouă afară de ceea ce am bine vestit vouă, anatema să fie. Precum am zis mai-nainte, și acum iarăși zic: Oricine de vă va bine vesti vouă, afară de ceea ce ați luat, anatema să fie." Citatele din Noul Testament, Biblia 1818.
21 „De mă vei scoate astăzi de pre fața pămîntului, și de cătră fața Ta mă voiu ascunde și voiu fi suspinând și tremurând asupra pământului; și va fi tot cine mă va afla, mă va omori.”
22 „Și după ce au potolit grăind toate cuvintele aceastea, să rupse pămîntul supt picioarele lor. Și să deschise pământul și înghiți pre dânșii, și casele lor, și pre toți oamenii ce era cu Core, și dobitoacele lor."
23 „Deci tu să nu îi asculți pre ei, pentru că îl pândesc pre el bărbați mai mulți de patruzeci, care s-au anatematisit pre eiși nici să mănânce, nici să bea, până nu-l vor omorî pre el, și acum gata sunt, așteptând cea de la tine făgăduință.”
24 Pidalion, Neam, 1844.
25 Dan A. LĂZĂRESCU, Românii în Francmasoneria universală. Note și bibliografie de Horia Nestorescu-Bălcești. București, Centrul Național de Studii Francmasonice, 1997, p. 174.
26 Despre acesta, vezi N. A. Ursu, Arhidiaconul (apoi Arhimandritul) Gherasim de la Mitropolia din Iași, traducătorul Tainei francmasonilor, în anul 1787, în „Inorogul. Caiete masonice” (București), 1, 2001, p. 29-52.
27 Gabriel-Louis CALABRE-PERAU, L'Ordre des francs-maçons trahi et le secret des Mopses révélé, Amsterdam, 1778. Titlul manuscrisului românesc reproduce pe cel al primei părți a cărții, Les Secrets des Francs-Maçons.
28 Melchisedec Ștefănescu (1822 - 1892), episcop și cărturar, ministru.
29 Filaret Scriban (1811 - 1873), profesor și episcop „in partibus” al Stavropoleusului.
30 Gherasim Clipa (? - 1826), episcop al Hușilor (1796 - 1803) și al Romanului (1803 - 1826).
31 Amflohie Hotineanul (? - 1800), episcop și cărturar.
32 Horia NESTORESCU-BĂLCEȘTI, Masoneria — o stare de spirit o ai sau nu o ai, Centrul Național de Studii Francmasonice, București, 2003, p. 488.
33 Leon Gheuca (c. 1735 - c. 1789), cărturar, diplomat, om politic, episcop al Romanului (1769 - 1785) și mitropolit al Moldovei (1786 - 1788).
34 Dionisie Lupu (1769 - 1831), Mitropolit al Ungrovlahiei (1819 - 1821), sprijinitor al lui Gheorghe Lazăr și al învățământului românesc.
35 Atanasie Stoianescu (1815 - 1880), episcop al Râmnicului (1873 - 1880). La 1877, binecuvântează trupele române la trecerea Dunării.
36 Irineu Mihălcescu (1874 - 1948), preot-profesor, decan al Facultății de Teologie din Cernăuți, mitropolit al Moldovei și Sucevei (1939 - 1947). Însă autorul mason omite să precizeze faptul că Mitropolitul Irineu a ieșit din masonerie, și chiar a alcătuit un studiu temeinic de osândire a acestei organizații diavolești, apărut în Teologia luptătoare.
Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea masoneriei de către Sfântul Sinod al B.O.R. în anul 1937. Ca urmate a fost ajutat să moară…
37 Gala Galaction [Grigore Pișculescu] (1879 - 1961), preot, scriitor, academician.
38 Miron Cristea (1868 - 1939), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939), membru al Regenței în timpul minoratului regelui Mihai I (1926 - 1930).
39 Horia NESTORESCU-BĂLCEȘTI, Masoneria…, pp. 489-490.
40 Sursă: Schitul Adormirii Maicii Domnului, Buena Vista, Colorado, S.U.A. o mânăstire a Bisericii Ortodoxe Autonome Ruse, preluată de pe internet la adresa: http://www.russianorthodoxautonomouschurchinamerica.com/pdfdocuments/TimelinenewFeb182002.
41 idem.
42 ibidem.
43 Preluat din revista „Scara”, Treapta a IV-a. http://www.scara.ro.
44 „întru care avem răscumpărarea prin sângele Lui, și iertarea păcatelor, dupre bogăția darului Lui. Pre care l-a prisosit întru noi, întru toată înțelepciunea și priceperea.”
45 Cf. Schitul Adormirii Maicii Domnului, aceeași adresă.
46 Demons in cassocks.
47 The Rudder, Orthodox Christian Education Society, Chicago, p. 285-86; vezi și http://orthodoxfaith.com/intro.html.
48 Apărut în „Vestitorul Ortodoxiei”, anul IV, nr. 97/30 iunie 1993, p. 1, preluat din „Adevărul bisericesc”, nr. 364 din 16 iunie 1993, p. 1.
49 Sursă: http://www.osca-int.org.
Comentarii