am cunoscut odată un om întreg avea și el ca orice om armură de gânduri și răspântii era întreg pentru că nu-i lipsea durerea (uneori rătăcirea uneori căderea) de multe ori se întorcea nedumerit de la fântână sau dimineața îl găsea-nserat păsările îi simțeau atunci adâncirea și țineau la marginea hăului cuvinte ce l-ar...

Citește mai mult

ninge patriarhal că n-aș vrea decât să mă uit cum m-acoperă Dumnezeu în orașul cu vise de zăpadă cad fulgi dintr-o moară cât lumea se scutură timpul pe noi mâna ta rece ca prospețimea unui colind îmi șterge crivățul de pe frunte și-ar putea să mai ningă o mie de ani îmi stai în față floare de iarnă să-ți arăt de vrei...

Citește mai mult