iubirea
forță
centrifugă ce crește
pe măsură ce se depărtează
de orbita
inimii.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
Dumnezeule Doamne,
dă drumul
celei scări
de un capăt
și lasă să urc
o vreme fără furtună
fără sabie
fără soare cu dinți –
n-am învățat încă
să le frâng
în mine.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
I psalmii
de dimineață
au scos mugurii
din noi:
locul frumuseții
așteaptă mereu
să fie
căutat.
II gândind
la Dumnezeu
inima
mi
s-a făcut
o
lacrimă
mare.
III Iată,
Suflete,
a venit primăvara,
s-au trezit
mugurii.
la tine,
tot cuiburi
ciuruite
de ploi.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
și s-a luptat îngerul cu mine
ca un muntean
cu nebunia catârului
el sus eu pe loc
el mai repede eu spre prăpastie
el în dreapta eu aiurea
s-a luptat îngerul cu mine
mii de zile mii de pași
mii de oftaturi
până ce într-o clipă m-a ajuns
durerea căderilor ca o săgeată
până spre inimă
suficient
de înfiptă
cât să
nu
uit....
cel mai scurt
drum
până acasă
este cea mai simplă
întâlnire
dintre om
și înger
când
omul
își rostește
îngerul,
când
îngerul
se dă de gol
în om.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
când mă apropii,
cumpăna asta
se lasă prea mult
și tulbură totul,
dar
setea
aleargă din urmă mereu.
revin de sub umbre,
de sub pietre și somn
ca ultimul om așteptat
la ospăț:
gata este inima mea, Dumnezeule,
gata este inima mea!
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
spre biserică
poteca
se
îmbisericește
spre inimă
mintea
se-mbracă
în cer
în Tine
eu
din străin
fiu se face.
(din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)
nu se încheie noaptea ușor
cu lacăte necuprinse
suntem legați de ea
Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară
nu se cunosc la vedere
fagurii de miere
de fagurii de foc
nu așteaptă dimineața
omul hrănit
doar cu vise și fum
nu vindecă lumea
cu adevărat nu vindecă nicicând
aceste răni
Doamne, Cel ce ai ieșit...
acestea rămân
pentru ca norii
să nu se sfâșie în cuvinte
cuvintele să nu se facă vulturi
și ei să nu ne umble prin somn
Cel ce vine de sus este deasupra tuturor
timpul și-a luat în spate
lucrurile de chiriaș
și rușinat
nu mai vine
ziua e în prefacere
trecem unii prin alții în gând
și din păsări
flăcări
flăcări-păsări...