o pânză de secunde ne desparte de noi. deocamdată printre avataruri gustăm fructe iluzorii și credem că timpul e cub aruncat în noapte totuși spune setea: izvorul are sens! șoptește inima: iubirea nu se-mpiedică nici de morminte. dorul nesfârșitei lumini pulsează dincolo de orbire, de carne și sânge: marginea cubului...

Citește mai mult

un ceas mai bun un ceas mai bun în timpul crud crescut în mărul unde ne-ascundem de maree! arcaşi puternici şi frumoşi din mintea noastră au ieşit să stea de pază la fiecare margine a sferei (şi închisesem dintr-odată viața într-un scut) credeam că e de-ajuns pentru o viață învelită-n coji de clipe şi crâmpeie, însă...

Citește mai mult

când timpul se coace pe marginea drumului e bun prilej să te întrebi unde e dreapta măsură între copilăria trăită și-aceea care ni se cere de Însuși Cuvântul, comoară vânată-n pădurile sălbatice din fiece adam și evă cei mai iscusiți se arată copiii deprinși să prețuiască izvorul mai mult decât argintul pe marginea...

Citește mai mult

căderile bune îți doresc, cu fața spre lumină, rătăciri să te aducă acasă dinspre dune de fum și pierderile, pierderile ce îmbogățesc!