ne întâlnim în spațiul
dintre silabele rugăciunii
unde celălalt chip al cuvântului
e lacrima.
(din vol. Exil în inimă, 2012)
mai ales în satul de câmpie
se întâmplă să-ți uiți sufletul
în dimineți cețoase culegând lumină
până te pomenești crescând și părinții nașii finii
te privesc de jos în sus
și nevoit te lași convins de minunea asta
(nevrută)
cumva ai rămas cu vreo trei copii
în toamnele cețoase
ștergându-ți fruntea de culoarea lor
după...
se seamănă lumină nouă.
plec în urma îngerului
și încerc să-i învăț mersul,
dar hainele mele
sunt de pământ
și pământul îmi este stângaci –
dansul său e cumva
aplecat într-o parte
ca o pasăre rănită
ce se sprijină uneori în cioc.
plec în urma îngerului
ca atunci în copilărie
când urmele pașilor tatei în nămeți
păreau...
destrămare,
destrămare a pânzei
țesută ca un vis atât de departe
să fie al tău,
atât de viu că ai fost acolo.
aplecat peste copilărie
tata șoptea o rugăciune când adormeam
și cuvintele făceau un pod
între el,
Dumnezeu
și mine cel dincolo de somn.
un vânător de pace
pe apă tulbure,
tata nu ne ascundea temerea sa
că...
mi-au spus alaltăieri niște limbi de foc,
mi-au spus că ființa aceea, mama mamei mele,
nu mai e.
A plecat unde-a văzut cu gândul,
ca fumul unei lumânări, ca un chiot s-a dus,
ființa aceea care nici n-a fost vreodată în carne și oase;
a fost doar o casă de lumină în care mi-am ascuns copilăria,
doar o umbră înclinată de...
ceas
de rugăciune
ca și când
în tine
ai purta
un clopot.
(din vol. Exil în inimă, 2012)
mă numesc
abia
după
rugăciunea
de
dimineață.
(din vol. Exil în inimă, 2012)
Ce îndreptățire pot aduce vorbele
când tot lamele lor au adâncit
durere după durere?
Iar durerile sunt feluri și feluri,
în bazarul lor te poți prea lesne rătăci.
Pe unul îl dor iernile, nisipul, nopțile,
pe altul îmbrățișările, podurile, răscrucile,
prea puțini sunt aceia pe care îi doare
însăși durerea.
În bazarul...
astă-noapte
am cinat în cer
se făcea că ajungem pe rând
de departe
nu pâine nu sare mâncam
ne adumbrea dinspre copacul acela
o cădere la pace
nu știam dincotro și pe ce se sprijină toate
noi cinam la o cină fără-nnoptare
oaspeți eram ca cei care vin într-o țară
părăsită odată nespus de demult
și nu pâine și sare mâncam...
(averea e cheltuită de mult)
m-au flămânzit roșcovele.
m-au netezit ploile.
am fost rănit de fiecare cuib zărit pe cale.
leproșii râdeau privind prin mine
(știu, eram atât de urât).
de-ajuns!
voi merge la tatăl meu
și, la înălțimea gleznelor sale,
pe toate le voi plânge.
Poeme nepublicate în volum, scrise între...