Alexandru Mărchidan

Alexandru Mărchidan

Născut în anul 1983, în comuna Slobozia, județul Argeș. Din 1997 locuiește în Pitești. A absolvit Facultatea de Filosofie (Universitatea din Pitești), master la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București). Din anul 2010 primește titlul de doctor în filosofie, la Universitatea de Vest din Timișoara.

Din 2006 este cadru didactic titular al Universității din Pitești, în prezent ocupând postul de lector în Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, departamentul de Psihologie, Științe ale comunicării și Asistență socială, unde predă în special discipline din domeniul eticii, dar și „Gândire critică”.

A primit numeroase premii la concursuri naționale de literatură, dintre care Premiul revistei „România literară”, la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2002; Premiul editurii „Paralela 45”, la Concursul Național de Poezie „Ion Pillat – Acolo unde-n Argeș…”, Pitești, 2003; Marele premiu, Festivalul Național de Poezie „Gheorghe Pituț”, Beiuș, 2004; Premiul pentru poezie la Concursul Național de Literatură „Lirismograf”, Sibiu, 2004; Locul I, Concursul Național de Creație Studențească, Timișoara, 2005; Locul I, Concursul Național de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2005; premiul revistei „Luceafărul”, Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi”, 2006. La Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” primește Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” (2005), Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga”, premiul revistei „Vatra” și premiul revistei „Discobolul” (2006).

Dintre cărțile tipărite:

Prezent în numeroase antologii de poezie, în diverse reviste literare și culturale, cu poezie, proză, articole, recenzii, eseuri.

Din anul 2022 este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, filiala Pitești.

Comentarii

comments powered by Disqus
Bazar
Ce îndreptățire pot aduce vorbele când tot lamele lor au adâncit durere după durere? Iar durerile sunt feluri și feluri, în bazarul lor te poți prea lesne rătăci. Pe unul îl dor iernile, nisipul, nopțile, pe altul îmbrățișările, podurile, răscrucile, prea puțini sunt aceia pe care îi doare însăși durerea. În bazarul...

Citește mai mult

O etică dincolo de bine și de rău
„Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu.” I Petru: 2, 16 Dacă teoriile etice create de filosofi au o fundamentare rațională, cele susținute de teologi au o întemeiere dogmatică. Dogma stabilește limitele în care anumite idei sunt...

Citește mai mult

Cina
astă-noapte am cinat în cer se făcea că ajungem pe rând de departe nu pâine nu sare mâncam ne adumbrea dinspre copacul acela o cădere la pace nu știam dincotro și pe ce se sprijină toate noi cinam la o cină fără-nnoptare oaspeți eram ca cei care vin într-o țară părăsită odată nespus de demult și nu pâine și sare mâncam...

Citește mai mult

Educație moral-spirituală prin literatură?!
Este o temă foarte veche, în jurul căreia s-au format diverse tabere, formate din susținători fervenți, critici hotărâți și cei situați între acești poli. Titlul nu are în vedere o literatură moralistă, pentru că aceasta își ratează cel mai probabil de la început obiectivul din cauza stridențelor; avem însă în vedere...

Citește mai mult

La înălțimea gleznelor
(averea e cheltuită de mult) m-au flămânzit roșcovele. m-au netezit ploile. am fost rănit de fiecare cuib zărit pe cale. leproșii râdeau privind prin mine (știu, eram atât de urât). de-ajuns! voi merge la tatăl meu și, la înălțimea gleznelor sale, pe toate le voi plânge. Poeme nepublicate în volum, scrise între...

Citește mai mult

Antiparenting, de ieromonah Savatie Baștovoi
„Fiți copii la răutate, nu și la minte” I Corinteni, 14, 20 Antiparenting este titlul unei cărți recente de antropologie, filosofie, psihologie și educație (apărută în 2017, editura Cathisma, București), cu toată gama de științe subordonate lor, și toate acestea într-un limbaj curat, fără acrobații textuale....

Citește mai mult

Ca o duminică
copilărie ca o duminică cu trup de flori și voce de mamă, iată-te strânsă cu brațele tale de ploaie după gâtul meu, așa cum își poartă trandafirii sufletul de parfum, cum își duce o câmpie poveștile, cum își ține focul lumina. copilărie răsad de rai altoit pe inimă, nici n-aș putea să întreb unde ești când ochii nu văd...

Citește mai mult

De ce se pierd copiii în ecran?
Nu fac parte dintre aceia care aruncă la coș rezultatele cercetărilor tehnologice, pe considerentul că toate țin de „ceva rău”, dar nu mă număr nici printre semenii care au convingerea că omenirea se află într-un stadiu superior de existență datorită inovațiilor din acest domeniu. E cert că în istoria cunoscută nu s-a...

Citește mai mult

Inimi de lut și inimi de ceară
În drum spre spitalul județean, unde mergea de două săptămâni în vizită la bunicul său, Andrei a observat cum, pe cealaltă parte a străzii, o doamnă de o eleganță aparte s-a oprit puțin la marginea trotuarului unde se vedeau câteva flori și, cu mare delicatețe, a ridicat ușor în palma dreaptă cupa unui bujor, ca și...

Citește mai mult