am cunoscut odată un om întreg
avea și el ca orice om
armură de gânduri și răspântii
era întreg pentru că nu-i lipsea durerea
(uneori rătăcirea uneori căderea)
de multe ori se întorcea nedumerit
de la fântână
sau dimineața îl găsea-nserat
păsările îi simțeau atunci adâncirea
și țineau la marginea hăului
cuvinte ce l-ar...
ninge patriarhal
că n-aș vrea decât să mă uit
cum m-acoperă Dumnezeu
în orașul cu vise de zăpadă
cad fulgi dintr-o moară cât lumea
se scutură timpul pe noi
mâna ta rece ca prospețimea unui colind
îmi șterge crivățul de pe frunte
și-ar putea să mai ningă
o mie de ani
îmi stai în față floare de iarnă
să-ți arăt de vrei...