În țara dintre țărmuri
am ajuns străin
cum străine sunt firele de iarbă
când dinspre miazănoapte vin norii
cu gheață-n pântece.
rămâne să urmăm drumeagul
ce taie în două furtuna.
deseori cursele vrăjmașilor
stau înainte
iar prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta
pe mult iubitorul de sine.
Aruncat între apă și...
și fiecare
a învățat să audă:
te vei ridica din nou
ca firul de iarbă primăvara.
așteptările sub tălpi de gheață
nu vor rămâne fără rodul lor
chiar dacă nopțile par să te sfâșie uneori,
chiar dacă marginile răbdării
par să se fi tocit demult
și singur tu umpli colțul uitaților învinși
cum numai cei exilați în afara...
mai întâi Iubirea care este Dumnezeu
și se pogoară la cei zidiți din lut
și îi iubește și îi cunoaște înainte să fie
și după ce aici
nu vor mai fi.
mai întâi Iubirea care este Dumnezeu
și însuflețește universul dinlăuntru și din afară
iar pe aceia ce-și erau străini
îi face de nedespărțit
și să rodească viață.
mai...
a înțelege înseamnă a face din toate un prilej
(precum semințele devin pâine sau flori)
(precum norii devin pâine, oceane și flori).
a iubi înseamnă a găsi
dumnezeiescul sens opus
al tuturor celor
ce te-ar putea
zdrobi.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
încă nu a plecat soarele,
încă nu s-au oprit ceasurile,
iar acei nori ce se rostogolesc pe lângă tine
n-au puterea să te smulgă din rădăcini.
adevărat, în livezi nu tot rodul e bun,
nu toate au rodit
și nici nu știi prea multe despre chipul
anotimpului viitor.
totuși, nu a plecat soarele definitiv – încă se poate...
în fiecare munte există o pasăre
ce a fost împietrită,
în fiecare inimă există un înger
ce așteaptă primăvara.
ceea ce le ține laolaltă
e numai forța gravitațională
a Aceleiași Iubiri care a făcut
ca din nimic să răsară
trandafiri, stele, oceane
și dulceața privirii mamelor.
Poeme nepublicate în volum, scrise între...
aceste petale sunt gândurile copiilor
despre lume
timpul – și azi – se-arată ca pod
de spini
locuitorii viselor au uitat să iasă din somn
iar visele lor sunt golite de îngeri
suntem atât de mari
suntem atât de mici
în ușile inimii lovește necontenit un berbece
(se mai țin în tăcere și lacrimi).
Poeme nepublicate în...
când timpul se va rezema de capăt
și munții ne vor fi dorite case,
când cei orbiți de bunăvoie
vor fi mânați în feerie către staul,
atunci biserica din cer nu se va răsădi
în cei care, zdrobiți,
au rămas vii?
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
nicio pace
nicio zi n-au fost așa
pe pământ
foc ce nu mistuie
dragoste ce nu cade
amintire este moartea
chiar de ar bate la ușă
chiar de ar mai striga
robii au fost dezlegați.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
pentru viață mulțumesc,
pentru pâinea cerească și pământească,
pentru prietenie, poezie și pace,
pentru bucurie și iubire mulțumesc,
pentru toate ridicările, pentru toate rănile vindecate
mulțumesc.
pentru iertare, îngăduință, credință și rugă,
pentru darurile primite, pentru cele oferite
mulțumesc – ale Tale dintru...