diferența
dintre copil și omul mare:
copilul
desface fără saț la ceasuri.
omul mare
e servitorul ceasului,
îi șterge cu sfială firele de praf
apoi predă prăfoasa îndeletnicire
(cu limbă de moarte)
din neam în neam.
Când rostim numele Cassandrei, ne trec prin minte numeroase gânduri referitoare la neputința și drama celui ce strigă adevărul fără a fi luat în seamă, ba chiar riscând să fie trecut în rândul nebunilor. Despre tragicul personaj mitologic se spune că ar fi fost blestemat să spună exact ce se va întâmpla, fără a fi...
pasărea aceasta
se luptă în cer
și sub aripi pământul
o strigă
ar zdrobi orice zid ar opri-o
să rămână-n olimp
de n-ar avea ascunsă în piept
o pietricică.
separă cuvintele de setea lor
și vei pierde pacea
îndreaptă gândul împotriva luminii
și moara rătăcirii va porni
caută drumul în afara ta
și vei ucide bucuria deschide cutii de pandore
și-ți vei închide libertatea iar atunci cuvintele, pacea, drumul, bucuria
vor fi orfanii ce te vor striga pe nume
în veșnicie.
În numărul anterior al revistei, în partea a doua a textului, am scris despre câteva dintre condițiile prielnice pentru înrădăcinarea totalitarismului, fiind ghidați de cartea lui Rod Dreher, Să nu trăim în minciună! Un manual pentru disidenții creștini (Contra Mundum, București, 2021). Astfel, am văzut rolul pe care...
acum timpul râde
acum ziua moare
acum plouă cu temeri
acum renasc în chiar aceiași ochi
câmpiile-alizee și gheonoaie
nu e imaginea închisă-ntr-un tablou
e poate ultimul apus de soare
când se destramă nesfârșite umbre
și cel mai mult
lumina doare.
ochii privesc și nu văd. oglinzi opace.
poți trimite soarele să își continue lucrul,
paginile ceasurilor și toate râurile vieții –
nimic nu-i mai bucură, Doamne, din ce dăruiești.
nici tainele cerului, nici munții,
nici setea inimii.
nici măcar bucuria copiilor.
noii fii de adam nu mai trăiesc,
ei freamătă-n ecrane,
în...
joc de cuvinte-ncrucișate,
viața aduce la mal
căi limpezi și umbrele lor,
încât – fără s-o știi adesea –
alergi ca pe săgețile unui trident,
ademenit de-o latură și de cealaltă.
numai smerita cale a păcii
ți-arată mereu ce dulce este,
până la urmă, înțelepciunea ei.
până la urmă,
chiar poate abia în ultima clipă,
adică...
În cartea sa – al cărei titlu l-am preluat în titlul prezentului articol – Rod Dreher descrie, în prima parte, condițiile de instituționalizare a minciunii sistemice (trăsătura fundamentală a ideologiei totalitare), iar în partea a doua prezintă strategiile de „prevenție” și de combatere, în caz că această nefericire a...
Îndemnul din titlu nu reprezintă o simplă reiterare a unei norme deontologiste, ci sinteza unui program ce a salvat și poate salva comunități și societăți întregi, dacă va fi aplicat. Fără a exagera, spunem că ar putea salva chiar lumea, pentru că acum minciuna poate fi propagată instant aproape în orice societate. De...