dimineață cu destule semne. curând se-adună o haită de lupi. noaptea izbește din ei ca din arcuri (de este aproape să fie zdrobit, îngerul însuși îi devine scut). între zori și apus câte-un viscol cu gheață pândește mereu să-l sfâșie. după toate văile prin care-a fost cernut, ni se-arată și nouă cu totul: Inimă!

alergare nebună fără oprire, fără puncte, doar cu stații eterice pentru o gură de aer: primăvara se cheamă pe sine din iarnă, florile și frunzele din muguri, noi din oră în oră, din minut în minut ne scoatem de pe câmpul de luptă ca să ne întâlnim pe-aceeași terră. nu prea înțelegem însă lecția și credem că trebuie să...

Citește mai mult

e târziu timpul miroase a ceață – pulverizare nesfârșită de înfrângeri, păcate și vise. e târziu? niciodată pentru corbi, nici chiar atunci când se întorc orbiți la cuiburi cu jăratic în gheare. corbii suntem noi.

după ce-a lătrat de două ori, a trecut și iarna asta de la noi. iată-ne însă iarăși printre păduri de sloi, aduși în ultimul an de inima deprinsă cu troiene și stânci. iarna totuși a trecut. a luat și-a pus câte ceva în noi, ca musafirul care știe că are totdeauna loc oprit – nu fiindcă e iubit, ci pentru că a...

Citește mai mult

dacă stau sunt piatră dacă fug sunt laș de vorbesc sunt aspru dacă tac sunt mort dacă mor sunt rău dacă lupt sunt rău de mă rog sunt vechi lume, niciodată nu vei fi mulțumită nici sânge nici pace nu vrei ești doar zarva ce pune nebuni în mișcare nu îmi pasă ce dai nu poți lua ce tot iei.

Poezia este scara pe care Dumnezeu o coboară spre cei prea slabi pentru a fi eroi și prea bogați de ei să fie sfinți. iar când inima i se umple de izvoarele Sale, poetul devine erou și sfântul se face (pentru toți) poem.

Când nu voi mai fi, într-un moment oarecare al lumii, nu se va micșora timpul, nu vor fi stele căzătoare, nu se vor uita-napoi nori și păsări, ci doar aceste dragi icoane. trenurile vor veni la timp ori vor întârzia (nu pentru mine, nu din cauza mea), satul își va aprinde luminile seara, își va trezi chiriașii în...

Citește mai mult

Jurnalistul și scriitorul Joseph Sobran (1946-2010) este considerat una dintre cele mai originale și talentate voci în lumea conservatoare americană. Într-o lume care se jenează de adevăr, dar nu se rușinează de vulgaritatea adusă la nivel de nebunie, bizarerie și cutumă, Sobran s-a remarcat prin curajul de a spune...

Citește mai mult

cobor în mine ca-ntr-o peșteră unde cândva am început s-aduc tot felul de tablouri, haine, hărți din zeci de lumi, din mii de părți. de altfel, toți pereții-s tapetați cu ele și cu mari ceasuri bune de orice anotimp, un secundar mereu e gata (când va fi să fie) să-și dea ființa lui la schimb. cobor în mine ca-ntr-un...

Citește mai mult

Istoria arată că în vremuri tulburi se petrec fenomene opuse la fel de nesănătoase: pulverizarea unor forme viabile de unitate și încercarea de a uni elemente care în mod natural nu pot forma un întreg. Cartea la care ne vom referi analizează resorturile logice, istorice și politice ale ecumenismului, o ideologie și...

Citește mai mult