Jertfelnicul Ioan Alexandru

Jertfelnicul Ioan Alexandru

„Dumnezeu este atât de puternic, are însă o singură slăbiciune, anume că nu vrea să ne constrângă să venim la El, pentru că ne iubește”.

Ioan Alexandru

S-a născut la 25 decembrie 1941, în localitatea Topa Mică din Cluj, într-o familie de țărani, copilărind într-o atmosferă de respect pentru datini. A studiat la Cluj la Liceul „G. Barițiu”, a absolvit Facultatea de Filologie din București (1968). A făcut studii postuniversitare în Germania, având o preocupare deosebită pentru filosofie, teologie, filosofie clasică (greacă veche, ebraică, istoria artei). A obținut Doctoratul în Filologie (1973).

A fost poetul creștin preocupat de aflarea leacului identității noastre cultural-spirituale, de elogierea spiritualității, statorniciei, durabilității și civilizației neamului românesc. A scris cu sufletul și inima, cărțile sale fascinând cititorul prin extraordinara forță spirituală, prin dragostea de țară și neam exprimată prin puterea cuvântului înzestrat. Nimeni și nimic nu a atestat literar, artistic, filosofic și spiritual, atât de copleșitor, ținuturile patriei noastre unde logosul este de nelipsit.

Printre tărâmurile care l-au fascinat pe Ioan Alexandru, un loc aparte l-a avut Maramureșul, cel de o parte și de alta a Tisei, pe care l-a considerat „matcă a neamului românesc, ocean de har și frumusețe românească” și dovada unei „seminții românești statornice, de la începuturile lumii, prin port și rânduieli, căreia, prin bătaia bronzului de clopot, îi răsună noblețea multimilenară a strămoșilor noștri”.

Poetul creștin a văzut, trăit și simțit acest teritoriu, în urma vizitelor efectuate în zonă, ca o sursă de românism, de unde „tot pleacă spre gândurile sufletului nostru oameni de seamă, intelectuali maramureșeni cu o vigoare și încredere în destinul românilor cu totul aparte, care știu să prețuiască darul celor bune înainte de toate”.

Plecând de la „chemarea lui Dumnezeu prin sunetul clopotelor” și parcurgând ritualul sărbătorilor, al nașterii și al morții, legăturile românului cu vietățile naturii, cu pământul, cu ploaia, cu fulgerul, cu focul, evocate din postura unui cunoscător al logosului, pătruns până în măduva oaselor de acest logos intrat în istorie, Ioan Alexandru redă cititorului măreția acelei trăiri lăuntrice care a făcut imposibilă clintirea noastră din Maramureș sau celelalte zone ale țării, din acest spațiu românesc dăruit de Dumnezeu, în care ne-am născut creștini, deci buni, iubitori, omenoși.

Acesta a evidențiat în lucrările, cuvântările sale că „poporul nostru s-a format în vălmășagurile istoriei, având o istorie zbuciumată ce ne-a întărit și din care am ieșit teferi. Puține popoare au avut parte de asemenea frământări venite din afară”.

Lumina, culoarea, sunetul, mirosul, topite în cuvânt pe fiecare filă scrisă de jertfelnicul Ioan Alexandru ne răscolesc profund și ne obligă să respectăm tradițiile și valoarea credințelor creștine amplificată de modul de viață românesc, orientat spre viață, lumină, dragoste, înțelegere și iertare pentru aproapele nostru, conviețuire cu alte populații, toate acestea izvorâte din credința, invocată de poetul creștin, că „toți suntem creația aceluiași Dumnezeu”.

Luptător pentru neam, credință și suflet cu o carismă nemaiîntâlnită, Ioan Alexandru, susținea că „nimic nu este posibil fără jertfă și iubire”. Plecând de la acest crez, îl găsim pe jertfelnic în Parlamentul României, ca Senator, în tren călător și patriot spre Basarabia și românii de dincolo de Tisa, la cursuri ca profesor „teolog” sau ca preot la biserica Sf. Gheorghe Nou din România.

Nu a precupețit nici un efort pentru a-și aduce contribuția la promovarea spiritualității și civilizației românești, îndeosebi în zonele unde există români care, datorită conjuncturilor istorice nefericite, au rămas în afara granițelor geografice ale țării noastre dar nu și în afara granițelor identitare ale patriei mamă.

Pentru Ioan Alexandru dragostea față de poporul român și evidențele romanității pe care le-a perceput în peregrinările sale, care nu au fost puține, fapt demonstrat și de Imnele închinate de acesta fiecărei părți din România, l-au făcut să afirme și să susțină cu orice împrejurare, susținut cu dovezi, că „poporul român are o fire a lui conform căreia și-a creat o spiritualitate și o civilizație unice între celelalte neamuri. Suntem unul dintre cele mai statornice popoare. Originea noastră cea mai străveche ne găsește tot aici, n-am venit, n-am descălecat de nicăieri”.

Neobosit și fără de tăgadă acesta a propovăduit necontenit că „dragostea de neam și țară este sfântă și îngăduită fără margini (…), iar iubirea de Patrie înseamnă a te angaja la greul păstrării ființei morale spirituale a unei comunități (…)”.

A fost înțeles foarte bine în arealul Maramureșean, unde, inclusiv în rândul românilor din actualul teritoriu ucrainean, care au trebuit să suporte diverse forme de asimilare, poetul creștin a aflat spiritualitatea și etosul național manifestat prin port, tradiții, credință și limbaj. Poate de aceea considera în scrierile sale că Maramureșul este cel mai bun loc pentru „a te reface sufletește, să iei puteri din adâncuri, să te încarci de slavă, durere și bucurie”.

Pentru Ioan Alexandru familia și moștenitorii acesteia, tradițiile și cultura, neamul și patria, au fost sfinte, au constituit modelele sale existențiale, care dau consistență ființei naționale. Acesta considera că „numai fiind ancorat în ființa unui neam și loc, în istoria unei Patrii poți aduce roadă”, prin roadă înțelegându-se contribuția fiecăruia la perpetuarea și promovarea unui civilizații străvechi, care a dat naștere continuu la valori și modele ce au fost adoptate și de alte seminții datorită contribuției indubitabile a acestora la evoluția și îmbogățirea fondului cultural-spiritual universal.

Ioan Alexandru rămâne o pagină deschisă, un subiect inepuizabil, prin prisma activității, a eforturilor realizate de acesta în slujba creștinătății și spiritualității românești, asupra căruia vom mai zăbovi și cu altă ocazie.

AXA – ARMELE EI SUNT ARMELE LUMINII, IAR PAZA SA ESTE NELINIȘTEA CEA BUNĂ!

Comentarii

comments powered by Disqus