Arhiepiscopul Hrisostomos a trimis ieri din Constantinopol un mesaj clar tuturor acelora care se opun sau reacționează într-un fel la vizita apropiată a papei în Cipru din 4 iunie. La întrebarea Agenției de Știri Bisericești Amen.gr despre vocile care își exprimă opoziția față de călătoria papei, Hrisostomos al Ciprului le-a caracterizat „disonanțe¹” și a anticipat că „orice preot care va face vreo „necuviință” va fi pedepsit fără milă”.

Întâistătătorul Bisericii Ciprului amenință că „nu voi ierta pe nimeni” și amintește că toți membrii Bisericii sunt datori să facă ascultare.

Întrebat despre perspectivele coexistenței cetățenilor străini și musulmani din marea insulă răspunde că așa cum în veacurile anterioare au conviețuit în bună înțelegere, așa și de acum înainte „pot să trăiască fericiți”.

Urmează declarațiile arhiepiscopului Ciprului:

Nikos Papahristos: Preafericite, în curând veți primi în Cipru pe papa Romei. Există însă și voci care își exprimă dezacordul. Au un punct de vedere diferit…

Arhiepiscopul Ciprului: Aceste voci… eu le caracterizez drept para-voci (disonanțe). Sunt para-voci, nu sunt voci. Sunt cei care au râvnă, dar nu au cunoștință și de cele mai multe ori fac asta ca să facă demonstrație, ca să-și facă popularitate și nu pentru că ar crede așa ceva.

Nici nu vin la dialog împreună cu noi, nici nu vor să asculte… Sunt oamenii lui „nu mă convingi, chiar dacă mă convingi”. Și dacă sunt de neîndreptat, nu cred că avem vreme de pierdut sau de risipit celulele materiei cenușii a creierului nostru. Ceea ce am să spun este că acolo (adică în Cipru – n.aut.) există o Biserică și toți membrii ei sunt datori să se supună Bisericii oficiale. Dacă în ciuda speranțelor noastre, vreun preot va face vreo necuviință, va fi pedepsit fără milă. Nu e cazul să iert pe nimeni. Și dacă este monah al Bisericii oficiale, să plece și să-și facă propria biserică. Nu poate să fie în interiorul Bisericii. Acolo ne dorim liniște și tot ceea ce hotărăște Statul și Biserica oficială trebuie să respecte. Cui nu-i place, să se ducă să-și facă propria biserică. Nu poate să fie membru al Bisericii și să nu asculte de autoritatea bisericească. Asupra acestui lucru voi fi foarte aspru pentru că ori avem Biserică, ori nu avem.

Nikos Papahristos: Care sunt așteptările dumneavoastră de la această vizită?

Arhiepiscopul Ciprului: Papa, dacă vrea, poate să facă multe și să ajute. Are mijloacele, iar eu încă o dată, când va veni cu bine în Cipru, așa precum i-am spus și mai demult, îi voi repeta poziția mea că trebuie să se adreseze liderilor europeni și să le spună că Europa trebuie să aibă principii și valori. Nu poate să privească Turcia doar interesat și ca pe o mare piață. Acest lucru i-l voi lămuri. Și cred că și Turcia, dacă vrea într-adevăr cel mai mare bine pentru turcii ciprioți și dacă vrea ca acești oameni să trăiască fericiți pe pământul părinților lor, nu are decât să colaboreze cu noi, pentru că noi toți dorim cel mai mare bine pentru întreg poporul cipriot, fie că-și zic elini, fie că-și zic turci ciprioți, armeni, latini (catolici) sau oricum altfel. În această direcție suntem gata să lucrăm mult pentru ca poporul nostru să trăiască fericit pe pământul părinților lui.

Nikos Mandinas: În privința conviețuirii pașnice a elinilor ciprioți și a turcilor ciprioți care sunt perspectivele?

Arhiepiscopul Ciprului: Poporul nostru, cred că trăiește în pace și a demonstrat aceasta încă de când s-au înlăturat baricadele. Vin turcii ciprioți în regiunile libere, ca să-și vadă casele și averile lor și sunt primiți cu multă bucurie de ai noștri. Merg ai noștri în nord, în regiunile patriei noastre ocupate și turcii ciprioți le spun: sunt casele voastre, averile voastre, veniți să mâncăm, să bem, să discutăm, să ne bucurăm, să râdem… Doar coloniștii sunt cei care spun „nu, sunt ale noastre, nu sunt ale voastre, să plecați”.

Așa cum turcii ciprioți și elinii ciprioți au conviețuit veacuri de-a rândul pașnic și fericiți așa pot să trăiască și de acum încolo. Cred lucrul acesta. Nu este nevoie de acele luări de poziție care să împace chipurile, cele două popoare. Ele sunt deja împăcate. Au spart cuiva nasul toți acei turci ciprioți care au venit în regiunile libere? Nu. Au spart elino-ciprioții care s-au dus în ținuturile ocupate? Nu. Unde se vede că nu vorbim în același fel sau că unul nu-l acceptă pe celălalt?

(traducere: http://aktines.blogspot.com/2010 /04/blog-post_6034.html)

---

Note

¹ „Disonanțe” îl traduce pe grecescul «παραφωνίες», care în context poate fi tradus și prin „para-voci”, plecând de la „φωνές” („voci”) (n.tr.).

COMUNICAT DE PRESĂ DIN PARTEA SFINTEI MITROPOLII DE PIREU

Sfânta Mitropolie de Pireu organizează miercuri, 28 aprilie a.c., la orele 4:30 PM în Stația Păcii și Prieteniei, N. Faliro, Pireu (Sala „Melina Mercury”), cu intrare liberă, Conferința cu problematică teologică, conform programului anexat, cu tema de interes pan-creștin: „Primat” – Sinodalitatea și Unitatea Bisericii.

Vor conferenția:

1. ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu – „Papismul ca problemă eclesiologică”

2. Ierom. Luca Grigoriatul – „Privilegiile de onoare și Unitatea Bisericii în primul mileniu”

3. Protopresbiter Gheorghios Metallinos, profesor al Universității din Atena – „Încercări unioniste după schismă”

4. Protopresbiter Theodoros Zissis, profesor al Universității din Tesalonic – „Uniația ca model al unei false unități. Limitele diversității în raport cu Unitatea”

5. Preotul Anastasios Gotzopoulos – „Evaluare canonică a primatului papal”

6. Dimitrios Tselenghidis, profesor al Universității din Tesalonic – „Funcționarea unității Bisericii. Eronatele presupoziții teologice ale primatului papal”

7. Aristidis Papadakis, profesor al Universității din Maryland, USA – „Evoluția primatului papal (1000-1453). Evaluare istorică”

Prezența dumneavoastră va constitui o dinamizare a Adevărului Nedespărțitei noastre Biserici Ortodoxe.

SFÂNTA MITROPOLIE DE PIREU, BIROUL DE PRESĂ ȘI RELAȚII CU PUBLICUL: Ἀκτή Θεμιστοκλέους 190, 185 39 ΠΕΙΡΑΙΕΥΣ, Τηλ. +30 210 4514833 (ἐσωτ. 19) Fax +310 210 4528332

(traducere: http://aktines.blogspot.com/)

IOANNIS TATSIS: SĂGEȚI ALE ECUMENISMULUI ÎMPOTRIVA CONFERINȚEI ANTICATOLICE A MITROPOLIEI DE PIREU

Cu participarea unor iluștri conferențiari are loc miercurea viitoare Conferința Mitropoliei de Pireu despre „Primatul” papei. Conferința prezintă un interes deosebit, pentru că primatul constituie tema dezbaterii Comisiei Mixte de Dialog Teologic dintre ortodocși și romano-catolici (papistași) care va continua în septembrie la Viena. Concluziile Conferinței vor constitui cu siguranță o abordare ortodoxă foarte importantă a chestiunii. Ecumeniștii, văzând că forțele sănătoase ale Bisericii Ortodoxe se strâng, s-au pus să calomnieze Conferința. Prima încercare nereușită a avut loc deja ieri, și aparține cunoscutului teolog ecumenist Paraghiotis Andriopulos, care și-a găsit „acoperiș ospitalier” pe filo-patriarhalul Amen. gr. Multe lucruri inexacte, deplasate și neortodoxe debitează d-l Andriopulos. Toate acestea sunt nedemne de vreun comentariu. Ne vom limita doar la o singură referință a lui. Spune d-l Andriopulos:

Pentru prima oară un Mitropolit din Biserica Eladei, organizează o mare manifestare pur „anti-ecumenistă”, având invitați ca vorbitori pe „capii” luptei antiecumeniste. Se știe că Mitropolitul Serafim de Pireu a semnat „Mărturisirea de Credință” care a fost alcătuită de către „capi” și în mod repetat s-a exprimat referindu-se la Biserica romano-catolică, catalogând-o drept eretică.

Cunoaștem foarte bine că toți ecumeniștii - și cei din Fanar sunt primii și cei mai buni, au fost deranjați continuu și sunt deranjați de semnarea „Mărturisirii de Credință” de către unii episcopi ai Bisericii Ortodoxe. Oricât nu le-ar plăcea, există o mulțime de episcopi ortodocși, care nu împărtășesc deschiderile lor ecumeniste (și nu ne referim doar la cei ce au semnat „Mărturisirea de Credință”, ci și la mulți alții, care în multe feluri condamnă acțiunile ecumeniste ale patriarhului și a celor de un cuget cu el.

Însă cea mai ridicolă acuzație pe care o adresează Andriopulos Mitropolitului de Pireu este că „în mod repetat s-a exprimat referindu-se la Biserica romano-catolică, catalogând-o drept eretică”. Însă papismul nu a fost caracterizat doar ca „biserică eretică”, ci condamnat de o mulțime de Sinoade ortodoxe și de Sfinții Părinți ca panerezie. Toți acei teologi contemporani, care introduc teoria că papismul are oarecare învățături eretice, dar nu este erezie, nu sunt decât niște ecumeniști, care în mod nereușit încearcă să concilieze învățăturile eretice ale papistașilor cu recunoașterea de „Biserică soră” pe care le-o acordă cei din Fanar și alți ecumeniști. Biserica romano-catolică este eretică. Papismul nu este Biserică. Este o erezie care s-a separat de Biserica Ortodoxă cea Una prin schismă. Schisma nu este despărțirea creștinilor în două biserici (Cum pot să existe două Biserici de vreme ce Unul este Trupul lui Hristos, Una este Biserica?) Schisma este îndepărtarea catolicilor (papistașilor) din Biserica lui Hristos din cauza ereziilor pe care le învață.

Așadar, când Mitropolitul de Pireu caracterizează eretică „biserica romano-catolică” sau mai bine zis reaua-credință catolică (papistașă), nu face nimic altceva decât reiterează poziția evident patristic-ortodoxă a Sfinților și a Sinoadelor despre catolici.

(trad. I. F., http://thriskeftika.blogspot.com/ 2010 /04/blog-post_3657.html)

IOANNIS TATSIS: DESPRE DIALOGUL CU CATOLICII LA VIENA

Ierarhia Bisericii Eladei, în ședința ei ordinară din octombrie anul trecut, doar cu câteva ore înainte de inaugurarea lucrărilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocși și romano-catolici (papistași), a luat hotărârea definitivă de a trimite reprezentanți la dialog, dându-le însă anumite directive.

În Comunicatul respectiv pe care l-a emis, Ierarhia era încredințată de „nevoia de informare mai deplină pe viitor a Sfântului Sinod al Ierarhiei asupra acestor chestiuni importante. S-a declarat și faptul că de acum înainte Ierarhia va fi informată de toate fazele dialogului”.

Permanența Sfântului Sinod, în ședința ei din luna ianuarie 2010, „a hotărât să fie trimise Înaltpreasfințiților mitropoliți textele referitoare la dialogul între Biserica Ortodoxă și romano-catolici și observațiile reprezentanților Bisericii noastre de la recenta întrunire a Comisiei Mixte Teologice care a avut loc în Pafos, Cipru”.

Conform Comunicatului pe care l-a emis Comisia Mixtă de Dialog după dezbaterea fără roade care s-a desfășurat în Cipru în octombrie anul trecut, continuarea dialogului „va avea loc la Viena, Austria, între 20 și 27 septembrie 2010, și va fi găzduită de către cardinalul Christoph Schönborn”.

În așteptarea amânatei convocări a Ierarhiei și ca expresie a neliniștii asupra viitorului acestui dialog adresăm filial către păstorii noștri întrebările de mai jos:

1. Biserica Eladei va participa la lucrările Comisiei Mixte de dialog teologic la Viena în septembrie sau va exista posibilitatea refuzului participării, cum a făcut Patriarhia Bulgariei printr-o hotărâre sinodală față de întâlnirea din Cipru?

2. Ierarhii noștri sunt de acord că „papismul este matricea tuturor ereziilor și rătăcirilor” și că „singura modalitate pentru restabilirea comuniunii noastre cu ereticii este denunțarea de către ei înșiși a rătăcirii și pocăința, așa încât să existe o unire și o pace adevărată”, cum au proclamat prin „Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului” peste 20.000 de clerici, monahi și laici ai Bisericii Ortodoxe? Sau consideră papismul „Biserică soră” în care Botezul și celelalte taine sunt valide? Menționăm că „Mărturisirea de Credință” a fost semnată până în acest moment și de trei mitropoliți, membri ai Ierarhiei Bisericii Eladei.

3. Dacă în cele din urmă se va hotărî participarea reprezentanților Bisericii Eladei la dialogul de la Viena, participarea va fi fără obiecții referitoare la tema dezbaterii, care este „primatul” papal, din moment ce nu s-a pus în discuție diferențele noastre dogmatice față de catolici și, în special, „filioque”-le, și alte teme a căror dezbatere a fost semnalată ca necesară de către profesorul Tselenghidis ?

4. Biserica Eladei va accepta ca partener egal de dialog din partea catolicilor pe „episcopul” unit (greco-catolic) de Karkavia, Dimitrios Salaha? Nu constituie acest act o legiferare indirectă a uniației (greco-catolicismului) în Elada?

5. În sfârșit, ce episcopi vor reprezenta Biserica Eladei la dialogul de la Viena? Selecția se va face din nou după criteriile formației „științifice” sau vor fi preferați episcopii cu activitate anti-catolică și dispoziție mărturisitoare?

Întârzierea sinodală în luarea deciziilor asupra temelor deosebit de importante ale Credinței, dar și livrarea de către Arhiepiscop a acestor teme inițiativei Fanarului este un motiv întemeiat pentru a stârni neliniște în poporul cel bine credincios.

Din nefericire, asigurarea Ierarhiei către poporul credincios că „urmărește și va continua să urmărească cu atenție tema dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocșii” (Comunicat al Ierarhiei, octombrie 2009) nu pare suficientă pentru a liniști pe priveghelnicul popor credincios, care, dincolo de dialogul desfășurat în cadrul Comisiei Mixte, urmărește zi de zi deschiderile ecumeniste ale multor episcopi, care se poartă ca și cum unirea cu catolicii a avut deja loc.

(sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2010 /04/blog-post_2686.html)

PROTOIEREUL VASILIOS VULUDAKIS: DEȘI ADORMIT, PĂRINTELE MARCU MANOLIS RĂMÂNE PRIVEGHELNIC ȘI SINGUR-LUPTĂTOR PENTRU CREDINȚĂ.

Ortodoxia Universală îl plânge din seara de vineri, 16 aprilie 2010, pe singurul apărător al Credinței noastre Ortodoxe, pe Bătrânul arhimandrit părintele Marcu Manolis. Plânge, nu pentru calea viteazului luptător după moarte – aceasta este slăvită și a fost evident arătată din primul moment pe trupul lui purtător de har – ci plânge pentru viitoarea cale a Ortodoxiei pe pământ, a cărui stâlp principal și central, cel văzut, din Biserica Luptătoare, a căzut! Sunt necesare multe condiții și o deosebită experiență duhovnicească pentru a evalua, atât cât este omenește posibil, personalitatea și contribuția eclezială neprețuită a noului „Atlas al Ortodoxiei”, părintele Marcu.

Cu toate acestea, avem datoria de a declara astăzi că mutarea lui nu este doar mutarea unui sfânt cleric cu cele mai luminoase virtuți, ci mutarea unui sfânt, care a fost înzestrat de Dumnezeu – doar el – cu harisma fără pecedent a publicisticii bisericești, pe care o lucra în pleroma Bisericii, prin „Orthodoxos Typos”. O harismă care a făcut din el un păstor pașnic al credincioșilor, cârmaci al Bisericii Luptătoarte și ochiul Ei neadormit.

Părintele Marcu era CEL CE VEDE. Nu avea doar discernământ duhovnicesc pentru persoanele și situațiile slujirii lui pastorale, nici nu era însărcinat doar să urmărească și să îndrumeze viața duhovnicească a oamenilor, care alergau la el, ci, prin excelență, deosebea vremurile și evoluțiile viitoare, cu mult înainte ca acestea să aibă loc.

Alături de el, aveai siguranța că pentru fiecare faptă și lucrare a sa, primea continuu îndrumări de la „Cel ce vede inimile oamenilor”, iar în mod deosebit pentru „linia” și pentru cele scrise în „Orthodoxos Typos”, pentru că evenimentele i-au dat mereu dreptate și aspirațiile oamenilor ce erau supravegheate prin „Orthodoxos Typos”, au devenit într-o scurtă perioadă de timp clare și celor puțin suspicioși.

Prin intermediul „Orthodoxos Typos” nu conducea doar Biserica Eladei, ci Ortodoxia Ecumenică. Aceasta o făcea din anonimat, favorizând de fiecare dată textele și articolele celor care surprindeau corect anumite evenimente și teme. De aceea, de multe ori a lăsat nepublicate și texte bine scrise ale unor persoane, când acestea erau abordări subiective și nu rod al cuvântului întru cunoștință.

Nu conducea „Orthodoxos Typos” simplu, ci cu acrive. Această „acrivie”, nu se dobândește doar prin cunoștințe teologice și prin harisma cuvântului și a scrisului, ci cu DUHOVNICEASCA VEDERE, care se întinde în toată Lumea (Οἰκουμένη).

De aceea, mutarea părintelui Marcu nu lasă doar un gol greu de înlocuit, ci lasă Ortodoxia Luptătoare fără un cârmaci VĂZĂTOR și o expune la multe pericole.

Acestea nu sunt aprecieri sentimentale și imaginare, nici consecința încărcării sufletești din pricina mutării lui la „sălașele cele mai presus de lume”. Sunt rodul a patruzeci și doi de ani de cunoaștere a părintelui Marcu, în timpul cărora am văzut, am cunoscut și am crezut.

Mărturisesc și confirmă cuvântul meu cele pe care le-am zis pe 23 noiembrie 2009 în sala Uniunii Ortodoxe Panelene în omilia mea cu prilejul a cincizeci de ani de la întemeierea ei și care au fost publicate mai apoi în „Orthodoxos Typos”:

„Uniunea Ortodoxă Panelenică se distinge însă, deoarece pe lângă persoana părintelui Haralambie, a fost de la început și persoana ucenicului său.

Persoana ucenicului, pe care părintele Haralambie l-a simțit de multe ori și ca dascăl, persoana părintelui Marcu. Așa se explică și de ce, după adormirea părintelui Haralambie, „Orthodoxos Typos” nu a pierdut nici una din calitățile lui, ci rămâne în chip neabătut cârmaciul Bisericii.

Sunt însă obligat să vă întristez, spunându-vă că nu avem alt părinte Marcu!”.

Singura noastră mângâiere este încredințarea că părintele Marcu va continua să rămână și după adormirea sa PRIVEGHELNIC!

(sursa: Ορθόδοξος Τύπος, 23/4/2010)

AXA ESTE PUBLICAȚIA CARE CONSIDERĂ CĂ TRĂITORUL ÎN BISERICĂ TREBUIE SĂ ȘTIE