1. Filocatolicii nu se neliniștesc. Planul se aplică.
Toți aceia care au planificat și aplică subjugarea ortodocșilor față de papă aveau până acum toate motivele să fie mulțumiți, pentru că vedeau că, în ciuda existenței anumitor reacții, planul înainta și sperau că la o nouă Ferrara-Florența vor reuși acceptarea și semnarea unui nou „horos” (hotărâre) unionist, a unei noi uniații.
Comparativ cu vechiul sinod de la Ferrara-Florența (1438-1439), acum condițiile sunt mai prielnice. Multă lume necatehizată și neinformată în temele credinței a fost narcotizată de agapologhia ipocrită și mincinoasă, care se potrivește spiritului globalizării și ștergerii diferențelor și particularităților. În biserici, predicile te sufocă prin analize sociale și exaltări patriotice sau cu pietisme superficiale și ipocrite. Rar se dezvoltă temele credinței cu referire la erezii și la eretici, în mod deosebit la erezia papismului și la panerezia ecumenismului. Prin urmare, nu există teama dezaprobării și reacției poporului la cele uneltite, cum s-a întâmplat la vechea Ferrara-Florența, pentru că acum poporul ignoră cele ale credinței și a fost supus unei spălări a creierului sub falsul iubirism (ἀγαπισμοῦ) new-age-ist și împotriva Iubirii împletite cu Adevărul, împotriva adevăratei iubiri, care nu ascunde înșelarea și minciuna, ci le denunță, pentru a-i păzi mai dinainte pe credincioși.
Conducerea bisericească și teologică a suferit o eroziune și o alienare - desigur cu lăudabile excepții - sau, precum zice un respectabil stareț și egumen, sunt partizanii unei noi erezii, ai ereziei liniștirii (ἐφησυχασμοῦ = relaxării). Nu vor să-și piardă liniștea și să se tulbure. Petrec bine în festivități și hramuri, și cu famenii lor fii duhovnicești, ce îi înconjoară și îi urmează. Credința se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă și cei mai mulți tac. Însă această tăcere, cum de multe ori am scris, este - după marele sfânt Grigorie Palama, cel care l-a învins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul și teologia scolastică papistașă - al treilea tip de ateism. Primul este negarea existenței lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu, iar al treilea liniștirea (ἐφησυχασμός = relaxare), tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism.
Toate încercările de reacție și de împotrivire, ce s-au înregistrat până în anul trecut prin scrierea de articole și studii, prin texte apologetice semnate de clerici și monahi, nu au neliniștit serios cercurile filocatolice și ecumeniste. Le-au neutralizat cu argumentul că provin din partea unei mici grupări zelotiste, pe care i-au încoronat și cu epitete ornante pe măsură și cu asigurarea că vremurile s-au schimbat, iar lumea nu este interesată de credință. Desigur, desele vizite ale patriarhului ecumenic în diferite orașe, în care lumea a prețuit și prețuiește așezământul, istoria, vechea lumină a renumitei Cetăți (a Constantinopolului), iar nu deschiderile filocatolice și ecumeniste, pe care de altfel le ignoră, au trimis și trimit un mesaj greșit că lumea l-ar urma pe patriarh și ar fi de acord cu cele pe care le face. Să strige prea micii zelotiști! Cine îi aude? Desigur, ar fi dorit, precum s-a văzut din textul patriarhal, să purcedem la dizidență și întreruperea pomenirii, ca din momentul acesta să ne pedepsească oficial și să ne diminueze influența, catalogându-ne drept neascultători și schismatici. Fără ca lucrul acesta să fie exclus pe viitor, de vreme ce, conform Sfintelor Canoane, schisma o provoacă cei ce propovăduiesc erezia și nu cei ce o stigmatizează, care sunt vrednici de laudă și de onoruri, în prezent am ales să informăm clerul și poporul, pentru a-i ajuta și pe alții să înțeleagă ce se întâmplă, să se neliniștească, să se trezească. Nu se cuvine să ne interesăm și de ceilalți, și – desigur, mai ales atunci când este primejduită mântuirea lor prin impunerea ereziei și a rătăcirii?
2. Se schimbă imaginea. Amenințări și calomnii.
Aceasta s-a întâmplat în prima fază prin alcătuirea și punerea în circulație a cunoscutei de acum „Mărturisiri de Credință împotriva ecumenismului”, care s-a bucurat de o primire pozitivă. Au semnat-o destui episcopi, sute de clerici și monahi și mii din popor, de toate vârstele și de toate categoriile sociale și profesiile. Susținerea propagandistică referitoare la o mică grupare de zeloți izolați se prăbușește. Episcopi renumiți printr-o înaltă teologie și chiar altă pregătire și printr-o morală ireproșabilă se află în fruntea catalogului semnatarilor. Respectabilii Egumeni aghioriți și ai mănăstirilor din afara Sfântului Munte, stareți merituoși, ieromonahi și monahi, clerici și monahi curajoși și viteji și mii din credinciosul popor ortodox. Tot ce are mai ales Biserica s-a ridicat pe meterezele luptei împotriva căderii castrului Ortodoxiei.
Scenariul s-a schimbat și va urma să se schimbe prin trezirea continuă a cât mai multor credincioși. Strângerea de semnături continuă. Lucrurile se complică pentru cei care considerau calea unionistă, fără pocăință și fără proclamarea rătăcirii din partea papei, ca o promenadă ușoară, ca pe o nouă uniație, adică a ne uni păstrându-ne fiecare cele ale lui, prin unitatea în diversitate cum proclamă ingenios și înșelător.
Văzând această schimbare a scenariului în dauna lor și pentru Ortodoxie, că de acum nu pot să fie siguri asupra rezultatului, că, precum zice Sfântul Ioan Gură-de-Aur într-un caz similar, înseși oile devin străjeri ai turmei, când arhipăstorii și păstorii nu priveghează, au început să se enerveze, să se simtă deranjați, să se tulbure și să amenințe. Patriarhul ecumenic de două ori a săgetat amenințări împotriva celor ce au redactat „Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului” acționând și intervenind desigur dincolo de limite în hotarele altei jurisdicții bisericești, a Bisericii Autocefale a Eladei. Putea să-și exercite jurisdicția doar în Sfântul Munte și în toate regiunile elene ce aparțin jurisdicției lui. Pe 29 august din Cetate a amenințat în predica sa din biserica Sfântului Ioan Înainte-mergătorul, că vom primi răspunsul corespunzător, fără să se gândească prin asociere că în mod asemănător a cerut și el „capetele pe tipsie” ale curajoșilor luptători și mărturisitori. Răspunsul nu a fost părintesc, iubitor, ca față de eretici, ci pedepsitor și răzbunător. A cerut printr-o scrisoare adresată arhiepiscopului Atenelor și a toată Elada, kir Ieronim, să se ia măsuri urgente de către Întrunirea Ierarhiei din octombrie împotriva celor care au alcătuit „Mărturisirea de Credință”. Actul patriarhal a funcționat ca un bumerang. S-a întors împotriva celui ce l-a trimis, nu doar pentru că un ierarh curajos a demonstrat că patriarhul a deformat și falsificat textul „Mărturisirii…”, ci și pentru că actul patriarhal s-a transformat într-un pașaport, o punte, pentru a trece - în sfârșit, spre dezbaterile Ierarhiei tema ecumenismului și a dialogului teologic cu papa. Și, în plus, Ierarhia esențialmente a rămas surdă și nu a răspuns la cererea patriarhului de a lua măsuri împotriva noastră.
Din nefericire, amenințările continuă în alt mod. Unii arhierei au preluat ștafeta, arhierei care, se pare, cedează ușor la propuneri și constrângeri. Doi din ei aplică un plan de terorizare a preoților lor, pentru a nu îndrăzni să purceadă la Rezistența ortodoxă împotriva ecumenismului. În același timp, defăimează și clevetesc pe cel ce scrie rândurile de față cu nerozii și fabulații, creații ale imaginației lor sau ale informatorilor cu care se aseamănă. La sinaxele preoțești pe care le-a organizat unul din ei, imediat după întrunirea Ierarhiei în octombrie, iar celălalt în ianuarie (2010), s-au întors cu mânie împotriva „Mărturisirii…” și au depreciat-o. Al doilea a interzis clericilor, sub amenințarea izgonirii lor din mitropolie, să facă orice discuție fie pro, fie contra ecumenismului și a papei. Și nu doar că nu a luat măsuri, dar se mândrește și-l laudă pe egumenul unei istorice sfinte mănăstiri din eparhia lui, care revigorând metode papale evmedievale – aceasta este morala filocatolicilor – a ars în fața ochilor înmărmuriți ai credincioșilor cărți care conțineau „Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului”. Fapta sa ne amintește de arderea a 26 de sfinți mucenici din Sfânta Mănăstire Zografu de către latinocugetătorii patriarhului Ioan Vekkos (1275). Să judece oamenii cine sunt fanaticii și cât de mare e slăbiciunea minciunii în fața Adevărului.
Încercând arhiereii cu pricina să clatine și încrederea clericilor, respectul și dragostea lor față de persoana celui ce scrie, au formulat clevetiri cu desăvârșire neîntemeiate, unica armă a oamenilor lași și a bărbăției și onestității lor îndoielnice. Când nu ai argumente, împroști cu noroi și aduci acuzații murdare, și desigur în absența celui calomniat. Noi, respectând demnitatea arhierească a Preasfintei Preoții, și nu persoanele lor care nu merită să le respecți, ne ferim în prezent să publicăm numele lor și să combatem clevetirile lor false și neîntemeiate. Ne bucurăm, pentru că Domnul ne învrednicește să fim huliți și să fim clevetiți pentru Adevăr și Ortodoxie. Am purces doar la aducerea la cunoștință a acestor amenințări și calomnii, în primul rând pentru a-i încuraja pe nevoitorii luptători să nu se teamă de acești episcopi nevrednici, care nici de Dumnezeu nu se tem, nici de oameni nu se rușinează, pentru a ne păzi anticipativ de toți aceia care întâmplător (poate) vor crede clevetirile și smintelile. Încă și pentru a informa pe abuzatorii demnității arhierești, care tiranizează despotic și lumesc pe clerici și turma, că și ei sunt oi ai arhipăstorului Hristos, Care va proteja Biserica Lui de lupii papismului și ai ecumenismului și de păstorii năimiți, care își părăsesc oile și nu se jertfesc pentru ele, pentru că se interesează doar de traiul bun, doar de laptele și lâna lor (Ioan 10, 1-15).
(sursa: Ορθόδοξος Τύπος,19/2/2010)
Comentarii