Traduceri din presa de limbă maghiară din România. Revista presei maghiare Nr. 1/01.01.2010 – 15.01.2010

Traduceri din presa de limbă maghiară din România. Revista presei maghiare Nr. 1/01.01.2010 – 15.01.2010

Europai–Ido, nr. 1 din ianuarie 2010
Potrivit lui Posta Imre, în patria noastră s–au stabilit peste un milion de evrei / Acord ungaro–israelian secret

În aprilie 2004, președintele israelian Mose Kacav a efectuat o vizită în Ungaria. Motivul a fost – aparent – o vizită obișnuită de prietenie. Într–un cerc restrâns însă, a fost încheiat un acord interstatal ale cărui anumite puncte se identifică cu un act de trădare de patrie. N–ar fi mirat pe nimeni dacă la semnarea lui ar fi participat doar partidele liberale de stânga și cercurile lor de interese, însă a fost prezentă întreaga elită politică. Inclusiv președintele de atunci, Madl Ferenc.

În seara zilei de 14 aprilie 2004, ambasadorul Israelului în Ungaria a organizat o recepție la care a participat elita politică ungară, semnatară a acordului.

O caracteristică a epocii noastre este acea situație fortuită în care dorința de a corespunde așteptărilor internaționale îi împinge pe politicienii unei țări autointitulate neutre la semnarea unui document care contravine minții lucide și care dăunează electorilor și țării în cauză. Așteptările internaționale sunt, în cazul de față, așteptările SUA, Israelului, organizațiilor evreiești internaționale și din Ungaria.

Materialul care urmează a fi prezentat este parte a acordului denumit plan de acțiune, încheiat între UE și Israel. Curios este că presa autohtonă nu a informat cu privire la acest plan de acțiune, însă și majoritatea mijloacelor media din UE au evitat problema.

La semnarea documentului au luat parte:

Mose Kacav – la vremea respectivă președintele Israelului, Madl Ferenc – președintele Ungariei, Medgyessy Peter – la vremea respectivă premier, Kovacs Laszlo – din partea MSZP, Hiller Istvan – din partea MSZP, David Ibolya – din partea MDF, Herenyi Karoly – din partea MDF, Orban Viktor – din partea FIDESZ–MPP, Ader Janos – din partea FIDESZ–MPP, Pokorni Zoltan – din partea FIDESZ–MPP, precum și liderii Asociației Comunităților Religioase Evreiești din Ungaria (MAZSIHISZ).

Pe lângă aceștia, au fost și doi reprezentanți ai SZDSZ.

Documentul este structurat pe 8 puncte, acestea fiind următoarele:

  1. Ungaria este țară–țintă de refugiu
    Esența acestui punct este aceea că în cazul în care Israelul ar fi ținta unei agresiuni venite din exterior, care ar periclita viața evreilor, Ungaria își va asuma primirea a 500.000 evrei, oferindu–le acestora drepturi cetățenești. Potrivit unor acorduri asemănătoare, Germania ar fi promis primirea a alte 500.000 de cetățeni ai Israelului, iar Polonia – a 100.000.
  2. Răspândirea în Europa a mărfurilor din Israel
  3. Sprijinirea cu fonduri de stat a afacerilor israeliene
    În 1993, Israel și Ungaria au încheiat un acord de protejare a investițiilor, valabil 10 ani, care însă a continuat să fie menținut. Punctul 3 al acordului secret urma să fie continuarea acestuia.
  4. Ilustrarea și propagarea accentuată, prin intermediul media, a culturii evreiești
    Nu ducem lipsă de acest lucru. Și acesta face parte din documentul cunoscut sub denumirea de planul de acțiune UE–Israel. Și insistarea asupra introducerii ca materie a așa–numitei predări a holocaustului ține tot de acest domeniu.
  5. Votarea în parlament, cu orice preț, a legii xenofobiei și aplicarea ei drastică
  6. Controlarea, îngrădirea și desființarea partidelor mici, de orientare națională
  7. Sprijinirea politicii israeliene în politica externă ungară și la forurile internaționale
  8. Luptă împotriva tuturor formelor de antisemitism, în spiritul Declarației de la Berlin
    Și acest aspect face parte din planul de acțiune UE–Israel. Iar acest punct a fost introdus în acord tot în scopul exclusiv de îngrădire a libertății de exprimare.

Europai–Ido, nr. 1 din ianuarie 2010
Jajczay Frigyes: Hungarocidium / Dreptate istorică, răspundere penală și despăgubiri în bani

Aș dori să propun ca în baza definirii sloganului Hungarocidium să demarăm o acțiune națională și internațională, care să se deruleze în slujba existenței și dăinuirii maghiarilor și să obțină schimbările necesare și rezultate favorabile în acest sens. În ceea ce îi privește pe participanții la mișcare, ar fi necesar să fie strânse amănunte despre faptele condamnabile comise împotriva poporului maghiar în ultimii 80 de ani. Exterminarea poporului maghiar continuă și în momentul de față în interiorul țării ciuntite, în interiorul Bazinului Carpatic și în cadrul altor state. În ceea ce privește aceste fapte condamnabile comise împotriva poporului maghiar, consider că ele sunt cunoscute de guvernul ungar, de parlament, de organizațiile politice și sociale și de emigrația maghiară occidentală. Distrugerea poporului maghiar și exterminarea lui are loc și în momentul de față în interiorul țării și în Bazinul Carpatic. Acționarea în interesul existenței și dăinuirii poporului maghiar este indispensabilă .

Conceptul de exterminare, definit în legile internaționale, poate contribui la tragerea la răspundere penală a autorilor faptelor comise împotriva poporului maghiar.

În baza definirii genocidului, prin intermediul mișcării Hungarocidium ar fi necesar să se ceară, să se revendice dreptatea istorică, tragerea la răspundere penală și acordarea de despăgubiri.

Este necesar să se ceară stabilirea unei dreptăți istorice, dat fiind faptul că în statele succesoare, exterminarea, desființarea și asimilarea grupurilor etnice a început în urmă cu 80 de ani și continuă și în momentul de față. În teritoriile anexate prin intermediul tratatului de pace de la Trianon, în cele mai multe cazuri, maghiarii sunt cei care suferă din cauza faptelor de exterminare. Țările succesoare nu au respectat nici un acord internațional care ar fi garantat drepturile maghiarilor și ale altor grupuri etnice de pe teritoriile alipite. Tocmai din această cauză nu este nevoie de noi tratate de bază – cum ar fi de exemplu tratatul de bază ungaro–ucrainean sau tratatul de bază ungaro–român – ci de faptul ca maghiarii care trăiesc în Bazinul Carpatic de peste o mie de ani să poată trăi în interiorul unei singure țări. Este necesară solicitării modificării granițelor definite în tratatele de pace de la Trianon și de la Paris, deoarece:

1. La Trianon s–au creat noi țări în baza unor minciuni sfruntate și în ciuda celor declarate de președintele Wilson. Ungaria a fost fărâmițată și s–au creat alte trei state. Statele succesoare ale căror membri au fost primiți sau colonizați pe teritoriul Ungariei istorice, invocă azi, în mod mincinos, tradiții vechi de o mie sau de două mii de ani, adeverindu–și astfel pretențiile. Nu trebuie să se spună mai mult decât să se arunce o privire asupra hărții Bazinului Carpatic din ultimii o mie de ani. Unde se aflau sârbii, românii sau slovacii în urmă cu 400 sau cu 800 de ani?

2. Granițele stabilite la Trianon au fost modificate de acordurile de la Viena, Ungariei fiindu–i reanexate teritorii însemnate, locuite de maghiari. Tratatul de pace de la Paris a restabilit granițele de la Trianon, excluzând faptul că Ucraina Subcarpatică a fost înglobată de Uniunea Sovietică, astfel că după mai bine de o mie de ani, statul rus (sovietic) a reușit să pătrundă în Bazinul Carpatic!

3. În ultimii câțiva ani, granițele stabilite de tratatele de pace de la Trianon și Paris și consfințite în acordul de la Helsinki, s–au schimbat puțin. Nu mai există Cehoslovacia, Iugoslavia și România care să vrea să–și extindă granițele până la Tisa și să asimileze Moldova! În schimb Slovacia (Cehoslovacia) a modificat în mod samavolnic granița ungaro–slovacă prin devierea cursului Dunării! Este indispensabil și necesar ca în interesul poporului maghiar să cerem revizuirea granițelor de la Trianon. Este necesară inițierea tragerii la răspundere a celor care au planificat și au comis actele de exterminare împotriva maghiarilor, indiferent că este vorba de un stat, o dictatură, un guvern, instituții sau organisme guvernamentale, persoane oficiale sau persoane fizice.

A. Acestea sunt responsabile de executarea, încarcerarea, chinuirea, persecutarea cetățenilor maghiari, a maghiarilor duși la muncă silnică. Trebuie de asemenea prezentate faptele condamnabile ale băieților din Armata Roșie, ale pribegilor comuniști care i–au măcelărit pe membrii intelectualității maghiare.(…)

B. Numărul cetățenilor maghiari persecutați și al prizonierilor de război se ridică la aproximativ un milion de persoane.

C. Cei care au elaborat legea avortului și cei care au pus–o în aplicare au omorât 5–6 milioane de embrioni în decursul a 4 decenii. Acest număr a crescut, până în anul 2009, la 7 milioane. Această ucidere a reprezentat cea mai fructuoasă exterminare a maghiarilor, comisă în ultimul secol.

D. Statele succesoare practică exterminarea maghiarilor începând din anul 1920, prin modalități diverse și înrăite. În cadrul vieții politice, administrative, culturale, educaționale, economice, financiare și comerciale, maghiarii și membrii altor grupuri etnice sunt tratați drept cetățeni de rangul al doilea. Exterminarea demografică și cea spirituală a fost și este practicată, pe teritoriile anexate, chiar și în momentul de față, în cel mai crunt mod, prin purificare etnică, prin desființarea tradițiilor istorice, culturale, a clădirilor, monumentelor, bibliotecilor și a arhivelor. Foștii și actualii conducători ai statelor succesoare trebuie trași la răspundere în cadrul tribunalului internațional, pentru faptele de exterminare comise împotriva maghiarilor și a altor grupuri etnice. În ceea ce privește victimele faptelor condamnabile și rudele acestora, trebuie cerută acordarea de despăgubiri din partea statului ungar, din partea statelor succesoare și din partea Uniunii Sovietice. Trebuie cerute despăgubiri pentru fiecare maghiar căruia i–au fost furate proprietatea privată, imobilele și mobilele. Este necesară revendicarea de despăgubiri din partea Uniunii Europene pentru jecmănirea țării și a poporului maghiar, timp de peste 40 de ani, pentru întreținerea armatei sovietice asupritoare și pentru daunele provocate de aceasta.

Sarcina primordială a mișcării Hungarocidium ar fi prezentarea faptelor de exterminare, comise împotriva maghiarilor, susținerea acestora prin intermediul actelor și a mărturiilor. În tot acest timp ar trebui inițiată convocarea unei conferințe internaționale în vederea reanalizării tratatelor de pace, ar trebui de asemenea demarate procedurile penale și cerute despăgubiri. Pentru acest lucru ar fi nevoie de susținere din partea guvernului ungar, a organismelor guvernamentale, a organismelor politice și sociale. În cazul în care actualul guvern nu ar fi dispus să susțină mișcarea, acest lucru va intra în sarcina organismelor politice și sociale de acasă și în sarcina emigrației occidentale.

Ar fi necesară popularizarea momentelor tragice ale Hungarocidium (4 aprilie, 4 iunie, 4 noiembrie). Ar trebuie organizate festivități comemorative pe teritoriul țării și în metropolele occidentale. Ar trebui relansată lozinca Justice for Hungary, promovată în plan internațional de magnatul britanic Lord Rothermere, în perioada interbelică.

În final, trebuie accentuat faptul că poporul ungar, ca orice popor, are dreptul de a trăi liber în cadrul granițelor statului . Stoparea exterminării poporului ungar este indispensabilă.

Haromszek, nr. 5882 – 16.01.2010
Farkas Reka
Marton Arpad: este posibil să urmeze o perioadă favorabilă/ Pași pentru autonomie

În opinia deputatului UDMR din Trei Scaune, Marton Arpad, în următorii ani s–ar putea obține progrese în problema autonomiei, chiar și din două motive: multe elemente ale autonomiei se regăsesc în programul guvernamental comun, iar la nivel declarativ și în programul PD–L. El a amintit în acest sens descentralizarea și subsidiaritatea. Descentralizarea ar însemna extinderea autonomiilor autoguvernărilor locale, iar subsidiaritatea apropierea de cetățeni a actului decizional. Aceste două aspecte reprezintă principii de bază și la nivelul Uniunii Europene – a declarat deputatul.

El a evidențiat faptul că Uniunea Europeană va adopta probabil în viitorul apropiat un document care va reglementa sistemul de relații între națiunile majoritare și minoritățile istorice, oferind soluții pentru problemele controversate. În opinia lui Marton Arpad, toate aceste condiții politice interne și externe fac posibil și facilitează adoptarea unor pași importanți în interesul autonomiei.

Haromszek, nr. 5877 din 11.01.2010
Farkas Reka
Să avem curajul să vedem mai departe

În urmă cu cinci ani, pe vremea aceasta, în primele zile ale lunii ianuarie, numirea prefecților maghiari a generat un protest vehement al românilor. Conducătorii partidelor românești nu au participat la învestire în semn de protest. Numirea lui Gyorgy Ervin nu a generat în acest an nici un fel de reacții adverse semnificative, conducătorii partidelor românești fiind prezenți la depunerea jurământului.

Toate acestea indică o normalizare a situației și în opinia românilor de pe Pământul Secuiesc și, mai mult decât atât, a conducătorilor cu opinii naționaliste. Devine încetul cu încetul ceva firesc ca guvernul român să poată fi reprezentat, aici, pe Pământul Secuiesc, de un maghiar și ca mesajul oficial să le fie transmis majoritarilor de aici în limba maternă de către înlocuitorul maghiar al premierului. Este ceva semnificativ, iar acest lucru poate contribui la îmbunătățirea stării noastre generale, acesta nefiind singurul rezultat pozitiv al participării UDMR la guvernare.

UDMR s–a angajat într–o perioadă foarte dificilă să participe la conducerea țării. Vor urma o serie de măsuri restrictive. Conducătorii Uniunii sunt deja încrezători și sunt de părere că Transilvania, Pământul Secuiesc vor putea fi dezvoltate și cu autorul unui buget foarte limitat, iar legislativul va putea fi orientat într–o direcție favorabilă și din punctul de vedere al comunității maghiare.

Nu este întâmplătoare declarația lui Tokes Laszlo, rostită în cadrul întâlnirii de vineri. Președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania a formulat astfel: UDMR a stabilit un standard minim. Este posibil ca pe viitor să poată fi obținute rezultate, însă marile obiective parcă nu fac parte din priorități. S–a ajuns în situația ca membrii comunității românești să îi accepte pe conducătorii maghiari și s–a reușit obținerea de către județele din Transilvania, de pe Pământul Secuiesc, a finanțării de care are dreptul și prin intermediul contribuabililor săi. Pentru dăinuirea maghiarilor este însă nevoie de mult mai mult. Să repetăm: de un sistem educațional corespunzător, de universitate maghiară și de autonomia personală și de cea teritorială. În acordul de acum, toate aceste lucruri se regăsesc doar vag.

Haromszek, nr. 5876 din 09.01.2010
Sylvester Lajos
Volumul despre autonomie al lui Cserey Zoltan

Editura Charta din Sfântu Gheorghe a pus pe masa cititorilor volumul intitulat Autoguvernare și putere militară în Trei Scaune, în secolele XVIII–XIX, semnat de Cserey Zoltan.

Istoricul și muzeologul Cserey Zoltan prezintă, cu ajutorul documentelor, trecutul de o mie de ani al autoguvernării – al autonomiei, folosind un cuvânt uzitat azi – de pe Pământul Secuiesc. El le oferă o bază istorică aspirațiilor autonomiste, crește încrederea în sine a cititorului și a comunității maghiare transilvănene, consolidează sentimentul de siguranță, pretenția la autonomie.

O valoare aparte este conferită de aducerea în prim plan a două secole pe care revoluția și lupta pentru libertate de la 1848–49 – cel mai marcant eveniment din istoria seculară a maghiarimii – le umbrește, deși în aceste două secole – al XVIII–lea și al XIX–lea – apar schimbări istorice definitorii în formarea actualei noastre situații naționale, a destinului nostru de familie și individual.

În Introducere, dr. Pal–Antal Sandor scrie că autoguvernarea apare doar acolo și atunci când o comunitate dorește acest lucru, iar statul îi cedează acestei comunități exercitarea anumitor atribuții.

Cartea lui Cserey Zoltan consolidează această pretenție și voință.

Haromszek, nr. 5879 din 13.01.2010
Farkas Reka
Lupta pentru conducătorii maghiari de instituții / A început împărțeala

Disensiunile pentru ocuparea funcțiilor de conducere în cadrul instituțiilor se desfășoară de ani de zile. Pe lista privind împărțirea funcțiilor figurează în general 39 de instituții, pe site–ul prefecturii figurează 43 de instituții. Diferența o fac cele patru instituții militare – poliție, jandarmerie, armata și inspectoratul pentru situații de urgență. În legătură cu conducătorii acestor instituții nu se decide la nivel local.

În momentul de față, 19 funcții de conducere sunt ocupate de democrați–liberali. În fruntea a 18 instituții, directorii au fost numiți în urmă cu un an de către social–democrați. În trecut, în perioada guvernului condus de liberali și de cei din UDMR, în funcțiile de conducere se aflau 18 conducători maghiari și 19 conducători români. După curățenia generală de la începutul anului trecut, doar câțiva maghiari au mai putut rămâne în funcții: Keresztely Irma – inspectoratul școlar județean, Deme Judit –direcția de sănătate publică, Mild Zoltan – inspectoratul pentru construcții și Siko Barabasi Sandor – direcția sanitar–veterinară. Puskas Zoltan a rămas în fruntea oficiului pentru concurență, iar Bartok Botond, de mai mulți ani candidat PSD, a rămas în funcția de inspector general pentru cultură. De pe site–ul Primăriei reiese că în cazul câtorva instituții mai puțin semnificative, cum ar fi de exemplu RAR, birourile de rentă viageră sau sucursalele județene ale autorității de îmbunătățire a solului, în funcțiile de conducere figurează specialiști maghiari.

Obiectivul UDMR este obținerea mai multor funcții decât cele 18 obținute în urmă cu un an. În opinia lui Tamas Sandor, liderul filialei județene a UDMR, în momentul de față există mari șanse în acest sens, însă pe termen lung se dorește obținerea validării, prin lege, a proporției etnice în fruntea instituțiilor subordonate guvernului. Nici partea română și nici partea maghiară nu au făcut declarații referitoare la instituții sau nume de persoane, cei întrebați declarând doar atât că vor exista mari surprize.

Comentarii

comments powered by Disqus