Imensul popor ortodox de dincolo de Nistru e obligat de astăzi înainte să șteargă din socotelile lui sufletești această zi a Domnului. Duminica a fost înlocuită, printr-un decret sovietic, cu o zi numerotată și lăsată la voia oricui pentru odihnă. Nu numai numele ei, dar simpla ei ordine în săptămână a fost socotită primejdioasă, pentru că-i evocatoare de neuitate emoții.
E ultima lovitură ce se aduce creștinismului pe pământul roșu al Rusiei. Și cea mai gravă. Nu însă pentru politica religioasă a Ortodoxiei. Rusia geopolitică a încetat de foarte mult să țină cumpăna acestei lumi spirituale. Și dacă noi am urmărit cu atâta crâncenă atenție atâtea chestiuni de politică religioasă, a fost tocmai pentru că simțeam că centrul Ortodoxiei, deplasat de-acolo, încearcă și trebuie să fe statornicit aci, între noi. Nu?
Crima ultimului ordin sovietic - fiindcă o crimă este - e numai de ordin sufletesc. Nu încetează, cu suprimarea Duminicii, și mistica ei. Desigur că nu. Dar se sfârșește o etică a zilei acesteia. Comisarii bolșevici n-au avut de unde să înțeleagă, ori au înțeles exagerat de bine, că Duminica este un legământ, o forță morală, o entitate spirituală și, mai ales, o disciplină. Este o disciplină care, atunci când, din voia lui Dumnezeu, nu pornește din adâncuri, se impune sărbătorește din afară. O haină curată, îmbrăcată la șapte zile o dată, comunică prin acest simplu fapt un sentiment. Un clopot care sună creează neapărat o dispoziție anumită. Este, în acest simplu ritual - dacă nu pentru oricine o semnificație mistică - cel puțin una morală. E un element de educație. E o mare putere de convingere de la om la om și de la suflete la suflet. E un cadru care impune ținută.
E o mare tristețe să reduci până aci sfântul înțeles al Duminicii și să prinzi doar atât din marea ei rezonanță interioară, din blândul ei mister. Dar atâta lucru putea să rețină mintea oricărui om, chiar dacă existența și lumea nu se împart pentru el decât exact în atâtea probleme câte capitole are Capitalul lui Marx. Sângerosul păcat făptuit împotriva a 150 milioane de creștini va găsi capul asupra căruia să cadă. Până atunci, un popor mare cât un pământ rămâne într-o aspră singurătate.
Comentarii