Ne îndoim, cu foarte multă gravitate, de conținutul științific al tuturor filmelor documentare, transmise, în zilele noastre, pe oricare dintre rețelele TV. Noi, românii, avem impresia că politica afectează adevărul - născând ipocrizia „punctelor de vedere” - doar în cazul programelor cu specific politic (…numai orb să fii, să nu-ți dai seama că reclamele comerciale, ba chiar și desenele animate - au conținut grosier-manipulatoriu, de un grad de perversitate și de periculozitate absolut îngrijorător…!) și doar în cazul țării noastre, care ni se pare a fi, de 20 de ani, într-o fără de-ntrerupere campanie electorală. De fapt, într-o veșnică și odioasă campanie a minciunii se află și alte state, mai ales cele cu pretenții hegemonice pe terra – iar SUA se află, în acest sens, pe locul I prin abolirea celor mai elementare criterii științifice, în favoarea propagandei politice, cu ecouri (prin rețelele TV și de Internet) în toată lumea. În definitiv, globalismul, începem să ne dăm seama, înseamnă, în primul rând, răspândirea manipulatorie de informații (paralizante intelectual, tembelizante!), pe tot „multul rotund” al pământului.
În afară de Michael Moore (n. 1954), autorul unor extrem de bine documentate filme despre minciuna americană, despre mondializarea crimei prin „Unchiul Sam” (prin arme și atitudini de un cinism unic în istorie și în lume; Henry de Montherlant – 1886-1975 – în eseul Haosul și Moartea, acuza: O singură națiune a reușit să micșoreze inteligența, moralitatea și calitatea omului de pe aproape întreaga suprafață a pământului – și aceasta nu s-a mai văzut de la Facerea Lumii: acuz SUA de comitere de crime contra umanității!), despre ipocrizia americană, ca mod de viață cotidian (Bowling for Columbine, Fahrenheit 9/11, Sicko, Capitalism: A Love Story), avem serioase rezerve față de tot ce înseamnă film documentar „made in SUA”. Drept este că și BBC-ul englezesc a preluat (regretabil…) modelul american de intoxicare și manipulare grosolană (a se vedea „celebrele” filme despre „frații” lui Iisus Hristos…!).
Dar performanța de neprofesionalism a postului Viasat History (din cadrul Viasat Broadcasting) este, recunoaștem, greu de egalat! - prin așa-zisul film documentar Viață și moarte la Roma (Life and Death in Rome), produs în Statele Unite ale Americii, în 2005, serial documentar, episodul 1 – reluat în 21 iunie 2009!
Burebista slujitorul lui Decebal? Bush un nou împărat roman?
„Viasat Broadcasting va relua, din iunie, difuzarea controversatului episod din documentarul Viață și moarte la Roma, în care Burebista este prezentat ca fiind slujitorul lui Decebal, considerând că materialul nu conține erori factuale.
În decembrie 2008, în urma unor repetate sesizări venite din partea telespectatorilor români ai postului Viasat History, Viasat Broadcasting a suspendat episodul 2 al documentarului Viață și moarte la Roma, numit Legiunile, și a cerut companiei producătoare Shine Limited explicații asupra câtorva chestiuni pe care telespectatorii le-au considerat eronate și defăimatoare, arată NewsIn.
Serialul Viață și Moarte la Roma, produs în 2005, îl prezintă pe întemeietorului statului dac în postura de contemporan al lui Decebal. Mai mult, personajul din documentar cu numele Burebista apare ca slujitor al conducătorului dacilor în cele două războaie contra Imperiului Roman, purtate în anii 101-102 și 105-106 e.n.
Difuzat în mai multe rânduri de postul History, documentarul a stârnit nedumerirea și chiar indignarea telespectatorilor avizați. Unii dintre ei s-au adresat postului de televiziune, în timp ce alții și-au spus punctul de vedere pe internet. Punctul de vedere al specialiștilor este lipsit de echivoc. Informația despre Burebista și Decebal contemporani este o aberație. Păcat că nu se apelează la surse de informare credibile, surse libere, chiar și de pe internet, a spus la acel moment istoricul Stejărel Olaru.
Mike Ibeji, regizor și scenarist al documentarului, se apără explicând că nu ar fi, de fapt, nicio referire la vestitul rege dac, ci că ar fi vorba, în film, de un personaj fictiv. Burebista prezentat în acest episod este un personaj fictiv. Întregul program s-a folosit de niște personaje ireale, fără care, însă, multe dintre informațiile prezentate nu puteau fi atribuite. Am ales să numesc acel țăran dac Burebista, deoarece este unul dintre cele trei nume dace citate de diverse surse istorice. Am considerat că cei mai mulți telespectatori nu vor fi deranjați de acest lucru, ci vor aprecia faptul că s-a folosit un nume dac, în loc de a se inventa unul, a explicat Ibeji.
De asemenea, episodul cu pricina conținea și o afirmație ce ar putea fi considerată ofensatoare, respectiv comparația dintre regele dac Decebal și dictatorul irakian Saddam Hussein. În partea a doua din scenariu se afirmă: Dar acum nu este august 1990, ci anul 86 d.H.; iar dictatorul nu este Saddam Hussein, ci regele dac Decebal.
După cum explică Ibeji, documentarul folosește, pentru a facilita înțelegerea datelor istorice, comparații cu evenimente din actualitate. După cum atât eu, în articolul postat pe site-ul BBC‚ Empires of Absent Mind’, cât și, mai recent, prof. Thomas Madden în cartea sa ‚Imperiile încrederii’ (2008), am scos în evidență, experiențele Imperiului Roman erau pe alocuri similare celor ale superputerii de azi, America. Mai ales în acest context, consider că problemele pe care Domitian le-a avut cu Decebal erau foarte asemănătoare cu cele pe care George Bush senior le-a avut cu Saddam Hussein, a spus Ibeji.
În urma clarificărilor oferite de Ibeji, Viasat Broadcasting a conchis că documentarul nu conține erori factuale. De aceea, s-a hotărât ca episodul să fie reintrodus în grila de programe începând din iunie 2009” - cf. 9AM News.
Documentarele „fictive” americane
Așadar… În primul rând, a crea personaje „fictive”, pentru un documentar, este, mai mult decât un procedeu neprofesionist – este pur și simplu o tâmpenie! De ce este numit un documentar – „documentar”? De la cuvântul „document”! Cum poate fi o „ficțiune” (om ori situație) „document-mărturie de necontestat”, adică sursă de bază pentru cercetarea științifică?! Dintr-odată, filmul lui Mike Ibeji devine unul cu finalitate grav suspicionabilă – iar în zilele noastre, cea mai obișnuită suspiciune este aceea de manipulare a minților și a trăirilor oamenilor terrei… - sau, în cazul în speță, ai României…
Dincolo de acest aspect semantic, există, însă, aspectul spiritual-emoțional: cum îndrăznești, tu, post tv american, să blasfemiezi, prin minciună ordinară reperele de lumină ale unui neam?! Răspunsul îl avem, din păcate, la îndemână, prin chiar manualele de Istorie ale românilor: manuale care îi informează pe tinerii elevi de liceu despre UE, despre NATO, despre Holocaust… singurul lucru de care nu sunt deloc informați este chiar… istoria românilor!
Deci, noi considerăm că acest film, departe de a fi un „documentar” – joacă rolul unui „balon de testare” (sau „hârtie de turnesol”…), pentru gradul de îndobitocire, indiferență și iresponsabilitate al românilor. Rezultatul n-a fost, probabil, pe deplin mulțumitor, din moment ce au existat reacții ale telespectatorilor și chiar cereri de suspendare a difuzării filmului…
Dar… nesimțirea și cinismul „marelui licurici” sunt de-a dreptul… „grandioase”! După ce ai comis erori istorice (pentru care un elev de clasa a IV-a primară, dinainte de 1989, rămânea repetent) să comunici, concluziv, cu o seninătate înmărmuritoare, că documentarul nu conține erori factuale. De aceea, s-a hotărât ca episodul să fie reintrodus în grila de programe începând din iunie 2009 – reprezintă, cu adevărat, o culme, o adevărată virtuozitate: culme / virtuozitate a tupeului, a minciunii obraznice, a lipsei totale de conștiință profesională și de respect pentru alte neamuri! Este un gest de rasism, care, în niciun caz, nu corespunde celebrei, de-acum, political correctness!
Încercați, vă rugăm, să vă imaginați că un post tv din România ar îndrăzni să dea pe post un așa-zis „documentar”, prin care ar afirma și demonstra că cei mai mari teroriști și criminali/nemernici din lume sunt israelienii… sau că George Washington, părintele SUA, era un vestit hoț de cai și falsificator de bani… Cam câte ore de viață ați da acelui post TV?! Noi îndrăznim să pariem că nici 24 de ore n-ar supraviețui postul, iar directorul postului TV respectiv n-ar ieși din procesele pentru daune morale, datorate stricării (calomnioase) a imaginii unui popor întreg sau a unei personalități, nici prin stră-stră-nepoții săi!
Dar românii… rabdă! Adică, cu alte cuvinte, în mod indirect, postul Viasat Broadcasting și regizorul Mike Ibeji afirmă că românii sunt o… rasă inferioară și degenerată ireversibil, care poate fi jignită și calomniată, fără nicio problemă și fără nicio consecință… pentru că noi, românii, nu mai avem nici conștiință, nici minte…
…Domnilor americani, noi mai suspectăm, tot în linia comportamentului dvs. nazist (însăși ipoteza filmului, precum că SUA ar moșteni autoritatea militară mondială a Imperiului Roman, se înscrie în linia nazisto-rasistă: ce a făcut Imperiul Roman și ce face actualul Imperiu American?! – au jefuit/jefuiesc lumea, sub pretextul că ei erau/sunt rasă superioară și că toate celelalte popoare erau/sunt… barbare! – …da, e comod, dar nu și adevărat!), că vă doare, vorba lui Marin Preda, „în bumbărează”, de istoria altora… și de istorie, în general! SUA, acest Babel, despre care Istoria Francmasoneriei, a lui Radu Comănescu și Emilian Dobrescu, afirmă că este prima mare victorie a Masoneriei: este primul stat masonic din lume!, nu are istorie (decât de vreo două sute de ani…), și, deci, este invidios față de istoria altora… nu are civilizație proprie (ci furată… de la europeni, cei mai vechi și mai civilizați-spiritualizați europeni fiind tracii!), și este invidios pe civilizația altora! Și, cum iudeo-masoneria preferă soluțiile radicale (precum naziștii…), prima grijă a neo-ginghishanilor americani (sub măști de… „cruciați”!), cum îi numea chiar ziaristul american Jim Clacy (comparând căderea Bagdadului, din noaptea de 21-22 martie 2003, sub 15.000 de bombe și 350 rachete Tomahawk – cu căderea Bagdadului, acum 700 de ani, sub teroarea hoardelor fiului lui Ginghis-han, cel mai sălbatic conducător al lumii istorice!), a fost distrugerea muzeului de istorie din Bagdad! Adică, distrugerea dovezilor scrierii sumeriene (sfârșit de mileniu IV), care se trage din cea tracică (cele 3 tăblițe de la Tărtăria sunt mai vechi cu cel puțin un mileniu, decât cele de la Summer…! - deci, conțin cel mai vechi scris din lume!).
Puțină lecție de istorie „reală”
Irak-ienii înșiși, după cum spun savanții, erau o populație indo-europeană, unii găsindu-i rădăcinile în Siberia, alții în… „Har-Deal”! („Numele dacic al Transilvaniei, HAR-DEAL, „Dealul [Muntele, Pamântul] Divin [Minunat]”, de unde avem și grădina, vine din sensul de Celălalt Tărâm, din basmele românești: loc fermecat, ținut al zânelor, al Fetelor Pădurii, al Sfintelor ce poartă numele câte unei zile a săptămânii. Hardeal este atestat în inscripția dacică, în versuri, de pe două vase din tezaurul descoperit la Sânnicolaul Mare: „hardeal da tios elilon a napa y sonateis oyton”. Traducere: Grădina Domnului cea inflorită [să înflorească!], în ceruri o vor vedea [doar] cei renăscuți!” – afirmă, în Dacia secretă, celebrul și extrem de modestul tracolog Adrian Bucurescu).
…Dacă domnilor americani nu le pasă de istoria noastră, nouă ne pasă – pentru că, precum spunea/recunoștea istoricul Iordannes Gotul, în Getica: „ducii/dux daci (n.n.: adică, din sudul ținutului tracilor) erau conducătorii goților” - ceea ce demonstrează clar că spiritualitatea „tracilor sudici” (cu care goții/germanicii/tracii nordici erau… „germanos” - adică „frați”, chiar „gemeni”, cu dacii/tracii sudici…) - era recunoscută drept superioară celei a „germanilor” nordici!
…Și cum zice, oare, domnul regizor american Mike Ibeji, „tămâiosul”, repetentul la Istorie? Că „Burebista a fost slujitorul lui Decebal”?! Ia s-ascultăm vocea istoricilor profesioniști, iar nu a… „lăutarilor transatlantici”:
Burebista (de fapt, Boirebista, din tribul „boilor”/„celor sacri”, prin aureola - „coarnele Luminii”! (cf. N. Iorga, Istoria românilor, vol. I, Strămoșii înainte de români: Sigiliul Romei), conform lui Iordannes „își începe domnia în anul 82 î.Hr. – B. a moștenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto-dace către autoritatea centrală”. Apoi, latinul Strabon și gotul Iordannes, deopotrivă, afirmă - și, după ei, toți istoricii europeni: „Cuceririle istro-pontice ale lui B. au pus statul dac în conflict cu Roma. Aceasta n-a intervenit însă imediat din cauza situației interne, care culminase cu războiul civil dintre Cezar și Pompei (49 î.Hr.). (…) În schimbul ajutorului militar, Pompei recunoștea vastele hotare ale Daciei. Acesta este însă înfrânt la Pharsalos și se refugiază în Egipt, unde este ucis. După această victorie Cezar plănuia o campanie împotriva Daciei. Își concentrase în anul 44 î.Hr. o mare armată pe malul de est al Mării Adriaticei. Este însă asasinat în același an. B. este înlăturat și ucis de aristocrația nemulțumită de creșterea puterii acestuia. Moartea lui B. a provocat mari transformări și tulburări. Regatul dac se destramă în 4, mai apoi în 5 state. Centrul din Transilvania va fi condus după moartea lui Burebista de marele preot Deceneu.”
…Dar Decebal, pe care, cică, Boirebista „îl slujește”?!
Iată ce zice istoricul roman Dio Cassius, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal: „Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”.
Și mai departe „(…) Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian în anul 89. Decebal era numit client al Romei iar regatul sau regat clienteral, primea meșteri făurari, instructori militari, etc. (…) în următorii 12 ani de pace își consolidează puterea și statul (…) Confruntările dintre daci și romani au reînceput în timpul împăratului Traian. La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ambele pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni și alte unități auxiliare (în total c. 150.000 de soldați). La 25 martie 101 împăratul părăsește Roma, traversează Dunărea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) și Dierna (Orșova) pătrunzând în Dacia prin Banat.”
Pentru a sublinia dreptatea lui Iordannes Gotul și a românului Adrian Bucurescu, care vorbesc, ambii, de fraternitatea spirituală a tracilor de sud-dacii cu tracii de nord-germanii, cităm, din nou, din Dio Cassius: „burii germanici cu aliații lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriașă pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sfătuiți pentru binele lor să se întoarcă la Roma”.
Apoi: „Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalță, între Drobeta și Pontes, în anii 103-105, un durabil pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, inițiind cel de-al doilea război dacic”.
Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113) precum și monumentul triumfal de la Adamclisi, din Dobrogea. După cucerirea puternicelor cetăți care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei.
În ciuda rezistenței dace, cetatea este cucerită și distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reușește să părăsească cetatea încercând să continue rezistența împotriva romanilor în interiorul țării. Este urmărit de cavaleria romană și, în urma unei trădări, pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului, se sinucide.
Originea tracică a romanilor
…Interpretarea dată, însă, de Vasile Lovinescu (O icoană creștină pe Columna Traiană - Ed. Cartea Românească, București, 1996), urmând linia genialului autor al Daciei preistorice, Nicolae Densușianu (bun prieten cu Mihai Eminescu, inițiat întru tracologie!) pune lucrurile într-o cu totul altă lumină: Imperiul Roman intrase într-o fază de descompunere spirituală cronică – iar tracul (nu ibericul!) Traian face, sub masca de „războaie dacice”, o operațiune de întoarcere la originile romanilor… căci n-a existat nicio romanizare, pentru că romanii nu erau romani, ci …traci! Abia așa se poate înțelege cum de există o așa de mare și ciudată omogenitate de limbă, în toate regiunile românești – deși trupele romane n-au pătruns decât în Banat, Oltenia și Sudul Ardealului! Da, dacă ne apucăm să recitim cu atenție Iliada lui Homer, vom ajunge la concluzia că N. Densușianu nu era nebun! Troia era colonie tracică, iar nu grecească… Eneas, unicul supraviețuitor troian/trac din Ilyon, merge dinspre Est spre Vest, până în Peninsula Italică, devenind strămoșul cuplului (întemeietor legendar – 753 a.Ch.) Romulus-Remus… adică, se verifică teoria lui N. Densușianu/V. Lovinescu, precum că romanii nu sunt decât un trib tracic, alungat din Vârful Kogaionului, pentru puțina lui credință (spre a nu molipsi cu „cancerul” puținei spiritualități, pe ceilalți traci…! În felul acesta, obsesia „latină” a cronicarilor români din secolul al XVII-lea (apogeul fenomenului fiind atins de Școala Ardeleană și de greco-catolicismul ei debil, artificial și panicat, din veacul al XVIII-lea…) se dovedește a fi o variantă mai veche a complexului de inferioritate al României contemporane, în raport cu un Vest european tot mai despiritualizat/ateu, dar „garnisit” cu iluziile bunăstării materiale!
… „Consider ca problemele pe care Domitian le-a avut cu Decebal erau foarte asemănătoare cu cele pe care George Bush senior le-a avut cu Saddam Hussein” – zice breazul regizor american, Mike Ibeji. Depinde ce imagine a lui Saddam și a irak-ienilor te-au pus să dezvolți stăpânii tăi, măi lefegiule! Dacă vei viziona filmul concetățeanului tău, Michael Moore (Fahrenheit 9/11), precum și filmul documentar Drumul spre Guantanamo (The Road to Guantanamo), al lui Michael Winterbottom (2006), vei ajunge la concluzia logică precum că Saddam Hussein este cel mai puțin vinovat, în toată „Afacerea Irak” (un adevărat îngeraș, pe lângă familia Bush-ilor, toți fiind membri ai Lojei Sataniste Skull and Bones/Craniu și Oase), iar „a fi terorist”, după ororile produse de americani și de „pudelii”/slugoii lor europeni, în Irak, a devenit sinonim cu „a fi patriot” și cu „a fi Erou Național Anonim”…
Nu uitați, vă rog, „lecția Vietnam”!
Dar, până să te lămurești dumneata, domnule Ibeji, cum e cu „terorismul” prin care cei săraci își apără „nevoile și neamul”, fă bine dumneata, americanule, și lasă-ne neamul în pace! N-ai decât să faci „documentare fictive” despre cum ați ajuns voi stăpâni peste pământul amerindienilor… sau cum se face că au ajuns cam mulți negri, în SUA… oare de bună-voie, sau, Doamne ferește, printr-un… „terorism organizat și de stat”?!
Scutiți-ne, și dumneata, domnule Ibeji, și, în general, toți „cruciații” ăștia asasini (și foc de mincinoși, inculți și ipocriți!), de falsificarea propagandistică a istoriei noastre… Nu de alta, dar miniștrii învățământului românesc se dovedesc și chiar sunt capabili, și singuri, de isprava asta blasfemică, și o și împlinesc, cu conștiinciozitate diabolică! - desființând, până la capăt (căci ascultă de aceiași stăpâni, ca și dumneata, domnule Ibeji!) obiectul Istorie, din Școala Românească, pe care au transformat-o, din altar al spiritualizării, în abator al mancurtizării… al propagandei anti-naționale și anti-românești!
Relația dintre dregătorii României contemporane și iudeo-masoneria de la Hollywood & New York/Wall Street-SUA (dacă tot vrei să găsești dumneata… „relații”, între Domițian, Bush, Decebal și Saddam…!), ar fi precum aceea dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej (… & Camarila „iudeo-slavă”…) și ocupanții sovietici ai lui Stalin-Molotov!
Comentarii