Abrambureala generală manifestată pe scena politică în ultimele luni a culminat cu o ruptură între partidele politice aflate la guvernare tocmai în apropierea datei de 1 octombrie. Acest eveniment ar fi fost cu totul nesemnificativ (mai ales că circul politic în România este bine cunoscut atât de români cât și de străini!), dacă nu ar fi reprezentat o dată reper pentru stabilirea impozitelor și taxelor pentru anul 2010, cursul oficial de schimb al BNR urcând la 4,2495 lei pentru un euro, fapt ce a condus implicit la o stabilire majorată a accizelor pentru anul viitor. Calculul accizelor pentru anul următor se stabilește pe baza cursului oficial afișat de Banca Centrală Europeană la data de 1 octombrie, astfel că la finalul zilei acesta înregistra nu mai puțin de 4,2688 lei/euro, mai mare cu 14,2% față de cursul din urma cu un an, de 3,7364 lei/euro.
Teoretic, ai putea crede că ruptura politică a fost programată tocmai pentru a crea imaginea unei instabilități politice pentru România astfel încât instituțiile internaționale să majoreze ratingul de țară (și așa afectat de criză!), iar piețele financiare să resimtă o volatilitate mai mare a cursului de schimb, determinând o calculație majorată a impozitelor și taxelor, benefică teoretic” bugetului statului. Spun „teoretic” benefică încasărilor bugetare, pentru că majorarea accizelor și a altor impozite și taxe, fie din cauza cursului de schimb, fie ca măsuri efective ale executivului, nu pot fi soluții eficiente în condiții de criză. Preconizarele creșteri ale TVA-ului pentru anul 2010, apreciate la peste 20%, „dacă condițiile bugetare o cer”, adică în momentul cât se acutizează dezechilibrul dintre veniturile și cheltuielile bugetare, nu vor putea mări încasările bugetare ci dimpotrivă. O justificare pentru evoluția economică contrară așteptărilor guvernului este că majorarea de impozite (în general preferându-se majorarea impozitelor indirecte, gen TVA!) generează atât pe termen scurt cât și pe termen mediu și lung efecte adverse printre care creșteri de prețuri și deci inflație, afectarea consumului, deci im. plicit scăderea calității vieții și a sănătății populației, dar și o percepție nefavorabilă a mediului de afaceri care va încerca diverse metode de reducere a cheltuielilor și chiar evaziune fiscală pentru ca consumatorul final să nu resimtă atât de puternic șocul majorării TVA. Același efect nefast avându-l și accizele, o majorare de impozite nefiind nicidecum o soluție pentru creșterea veniturilor bugetare pentru anul 2010, așa cum am putea inițial crede.
Mai mult, politica bugetară ar trebui să se axeze pe o mai bună colectare a impozitelor și taxelor dar și pe o stabilire echitabilă a valorilor acestor taxe și impozite. De exemplu TVA-ul ar putea fi mărit doar la bunurile de lux și în nici un caz la produse de bază. O scădere a TVA-ului la anumite produse, în special pentru acele bunuri care sunt încă produse de economia națională, ar putea relansa economia, iar „pierderea bugetară” aparentă se va reflecta printr-o creștere a consumului de produse autohtone și deci va contribui la relansarea economiei naționale cel puțin pe termen mediu, ba chiar va permite creșterea acestui impozit la alte produse considerate de lux. Totodată, nefericita majorare a accizelor, pe fondul deprecierii cursului de schimb ca urmare a crizei politice de la București, ar trebui să fie administrată prin contra-măsuri bugetare precum reducerea altor impozite și taxe (de preferat tot impozite indirecte precum TVA-ul!) astfel încât puterea de cumpărare a cetățenilor să nu fie afectată și mai mult decât în prezent.
Totuși, aceste măsuri de contrabalansare a poverii fiscale le nivelul cetățenilor de rând dar și a companiilor nu se dorește, guvernul, în lăcomia sa de a echilibra deficitul bugetar, nu va dori să procedeze la atare măsuri deși acestea vor fi benefice pe termen mediu și lung pentru bugetul statului.
De asemenea, circul politic de la București aduce numai deservicii României, atât în planul imaginii publice, cât și a realităților economice profunde. Majorările de impozite și taxe, dorite sau nedorite (adică exact cazul anterior cu creșterea implicită a accizelor!) afectează puterea de cumpărare a cetățenilor datorită faptului că implică automat creșteri de prețuri și deci o inflație consistentă. Practic, Băncii Naționale a României îi va fi foarte greu să se încadreze în echilibrele monetare cerute de UE (criteriile de la Maastricht) privind inflația și implicit rata dobânzii pe termen lung. De asemenea, o continuare a tensiunii politice poate sista acordul cu FMI și întreruperea finanțării din partea instituțiilor internaționale și poate afecta vizibilitatea și credibilitatea României pe piețele internaționale de capital făcând accesul la eventualele credite mult mai dificil și deci mai scump. Un alt aspect este al stabilității macroeconomice, crizele politice din România precum și măsurile fiscale proaste afectează grav evoluțiile altor indicatori economici (ex. influxul de investiții străine directe), determinând o lipsă de credibilitate în plan național și internațional privind continuarea reformelor și atingerea convergenței economice.
Un alt aspect extrem de neplăcut este lipsa măsurilor bugetare pro-active adică cele care ar fi trebuit să scoată România din criză sau măcar să tempereze efectele nefavorabile ale acesteia. Cele 32 de măsuri propuse de guvern în toamna acestui an, mult după declanșarea crizei la nivelul economiei românești, nu numai că au fost tardive dat și incomplete, ineficiente și…. demagogico-politicianiste. Atâta timp cât ele au rămas în afara bugetului României nu pot constitui decât o glumă proastă pentru cei ce se așteptau la măsuri energice din partea statului pentru susținerea economiei României… adică mai exact FONDURI, așa cum s-au pompat în toate țările dezvoltate și mai puțin dezvoltate dar… normale… ale lumii. Îndrăznesc să spun că, din acest punct de vedere, cel mai mare neajuns al României este că e guvernată de neguvernanți… sau anti-guvernanți!
Propun deci guvernului revizuirea grilelor de impozite și taxe nu „în sus” ci mai ales „în jos” pentru acele bunuri și servicii ce afectează masa largă a populație, care și așa a fost atinsă dramatic de șomaj după declanșarea crizei. Dacă în ceea ce privește accizele nu mai este nimic de făcut, acestea majorându-se automat din cauza deprecierii cursului de schimb datorită circului politic dâmbovițean, în ceea ce privește eventualele majorări de TVA (la 20% și chiar mai mult) pentru anul viitor se poate încă face ceva. Propun guvernului o regândire a momentului privind implementarea unei asemenea măsuri, dacă într-adevăr se consideră a fi necesară „adică implementarea ei după orizontul anilor 2011-2012 și în nici un caz, pentru anul 2010, chiar dacă se consideră de actualul guvern o „măsură eficientă” din punct de vedere fiscal-bugetar. Totodată, autorităților locale le propun să evite o eventuală majorare a impozitelor și taxelor pentru anul viitor așa cum preconizează, din cauză că această măsură este nesustenabilă pentru cetățeni, având cert efecte adverse efectelor scontate.
Comentarii