„Revolution doesn’t happen when society adopts new technologies – it happens when society adopts new behaviors”2
1.1. Introducere
În ultimele decenii a apărut o serie de noi fenomene și procese ce caracterizează evoluția societății umane în ansamblu ei3, care subliniază faptul, că ne aflăm într-o perioadă de mutații profunde ce definesc tranziția4 de la societatea industrială, la societatea de tip informațional. Aceasta se manifestă sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare și prin apariția unor concepte noi neexplicate suficient5.
1.2. Tehnologia între transcendental și imanent
Unii prezintă tehnologia nu numai ca instrument sau unealtă6, ci și ca activitate socială, și chiar simbolică prin care omul a învățat și va învăța să-și exprime identitatea creatoare. Totuși, teologia nu poate fi de acord cu această opinie, întrucât tehnologiile, inclusiv cele informaționale, la fel ca și știința, inventariază progresele în procesul de cunoaștere omenească, acestea fiind doar instrumente ale cunoașterii și nu reprezintă cunoașterea însăși. Cred că această concepție stă la baza confuziei, care face ca societatea informațională să fie identificată cu societatea cunoașterii7.
Tehnologiile informaționale8 se dezvoltă pe baza științei fundamentată în era modernă. Acestea constituie vehicule pentru diseminarea cunoașterii științifice și perpetuează ordinea și explicațiile „științifice” specifice acestei ere9 și nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau a-i limita acestuia libertatea.
Preeminența tehnologiei informaționale în fața individului riscă să sacrifice individul în numele științei, a societății, a binelui mondial, a popoarelor, etc. Preeminența conștiinței științifice, care pretinde că numai oamenii de știință sunt chemați să emită norme etice10 este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului și de conștiința lui religioasă.
Spengler spune în acest sens, că omul, dacă nu este atent, poate deveni din stăpân al lumii în sclav al mașinii, adică al tehnologiei11.
Este cunoscută publicului larg critica „clasică” a tehnologiei, care o consideră în general periculoasă și chiar dăunătoare omului. Această opinie este susținută de mari gânditori: Oswald Spengler12, Martin Heidegger13, Friedrich Juenger14, Lewis Mumford15, Jacques Ellul16, Olivier Clement17 și mulți alții18, iar mai recent Ovidiu Hurduzeu în cartea Unabomber, profetul ucigaș19 sau în Sclavii fericiți20, precum și Adrian Stoica, cercetător în agenția spațială NASA21, susțin păreri similare.
Unii dintre ei consideră că tehnologia, ca și cunoașterea, are și o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credințe, de valorile și preferințele asociate acestora, ce inhibă sau validează anumite acțiuni22. Atunci când tehnologia nu ține cont de acest lucru și se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, ar putea duce la ceea ce Olivier Clément numea „fatalitatea tehnocratică”23 și astfel se produce ruptura între om și tehnologie, care îi poate deveni potrivnică și chiar dăunătoare24. În acest caz „transcendența” tehnologiei se pierde și se poate ușor transforma într-un instrument de distrugere.
Jacques Ellul afirmă că tehnologiile moderne formează un Sistem: „un ansamblu de elemente interconectate, așa încât evoluția unuia provoacă evoluția ansamblului, iar fiecare modificare a ansamblului se răsfrânge asupra fiecărui element în parte”25.
În teoria sistemică26, omul este considerat o mașină productivă, care răspunde unor necesități tehnice. Nevoile sale omenești sunt luate în considerație, numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic, iar individul, în rolul său de „sclav specializat”, contribuie la sporirea eficienței. Muncești într-o corporație, ai o „poziție”, un „venit”, ești un „sclav fericit” al sistemului. Ai pașaport cu cip, ești liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas-ul, ai dreptul să muncești în UE. Te opui? Ești un nimeni fără identitate. Deci sistemul totalitar al catagrafierii biometrice sau al tehnologiei fără limite morale, ar putea confisca și fura identitatea socială a persoanei umane. Potrivit celor ce susțin tehnologia fără granițe, orice considerente etice sau religioase, care se opune satisfacerii necesităților tehnologiei sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie extirpate din „sistemul total”, sau, adaptate „factorului tehnologic”27. În acest mod apare evidentă subordonarea omului noilor tehnologii, eliminându-l, astfel, din categoria ființelor libere și transformându-l din persoană în instrument necesar sistemului.
2. Imago Dei – ontologia iconică a omului
În filosofia elenă, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici28, tema „Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezintă un termen fundamental, iar în Vechiul Testament constituie însuși nucleul antropologiei. În Noul Testament termenul se îmbogățește cu un conținut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. După Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevăzut”29. Omul nu este numai „limbajul lui Dumnezeu”30, ci chiar imago Dei31, deci „chipul și asemănarea Lui”. În literatura patristică imago Dei este axa în jurul căreia se structurează cosmologia, antropologia și însăși hristologia32.
Expresia Imago Dei în om, după Sfinții Părinți, este tratată în consens unanim, atunci când e vorba de ontologia chipului și a asemănării omului cu Dumnezeu, întrucât aceștia exclud orice concepție substanțialistă despre „chip și asemănare”. Imago Dei constă în mod funcțional, deci practic, în manifestarea vieții sale spirituale, ca nevoie primordială și centrală. Primatul vieții spirituale activează aspirația ființei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin, spre Dumnezeu.
Tema imago Dei reprezintă temelia antropologiei ortodoxe33. Acest lucru face foarte greu de explicat - și cu atât mai greu de înțeles - natura „chipului lui Dumnezeu”, adică omul. Conform Revelației divine, el este creat din trup și suflet. Trupul este din materia comună Cosmosului, iar natura sufletului are o înrudire specială cu Dumnezeu. „Omul este înrudit cu Dumnezeu”34, spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explică de ce natura omului se sustrage considerației teoretice – atheoretos –, adică nu poate fi cuprinsă într-o formulare definitivă, sau o definiție clară a „chipului”. El argumentează că „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputință ca «chipul» Lui din om să nu fie și el de necuprins”35. Din acest motiv, tot el spune, este mai ușor să cunoști cerul decât pe tine însuți. Omul rămâne un mister și devine preotul întregului cosmos : „în calitate de pământ, sunt legat de viața de jos, dar fiind și o părticică dumnezeiască, eu port în mine dorința vieții viitoare”36. Deci chiar prin actul creației omul participă la Existența divină, este „neamul lui Dumnezeu”37, și din acest motiv „chipul” anticipează îndumnezeirea38.
Termenul de imago Dei este îmbogățit de Sfinții Părinți ai Bisericii prin diverse păreri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: „în câte moduri se folosește expresia «după chip»”? După faptul că omul are rațiune, intelect și libertate; după faptul că mintea omului naște cuvânt și emite duh; după calitatea de stăpân a omului…”39. Sfântul Epifanie al Ciprului crede că chipul lui Dumnezeu în om este în toată ființa umană și „unde anume este sau unde se împlinește chipul lui Dumnezeu în om este cunoscut numai de Dumnezeu însuși, Cel care a dat prin har omului existența Sa după chip”40. Sfântul Macarie Egipteanul consideră că chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu41. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește despre o „reciprocitate între Dumnezeu și om”. Ontologic, această reciprocitate se referă la relația Arhetip și imaginea Sa, care trebuie să devină evidentă la nivel existențial, printr-o dublă mișcare: mișcarea lui Dumnezeu spre om, prin întrupare, și mișcarea omului spre Dumnezeu pentru îndumnezeire (theosis).
Asemănarea omului cu Dumnezeu „privește nivelul existențial”42, deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viața Dumnezeirii, îndumnezeindu-ne prin participare la viața divină43. Pe scurt, „sensul îndumnezeirii”, constă desigur într-un „aspect supranatural, însă acesta e mai mult precondiționat decât un efect”44.
2.1. Chipul omului redus de la sacru la profan
Deci omul este înțeles de Părinții Bisericii „în mod ontologic numai ca ființă teologică. Ontologia lui este iconică”45.
Din păcate există o tendință vizibilă în societatea contemporană de a reduce persoana umană la condiția de instrument și coborâtă de la imago Dei la imago oeconomicus și la homo cip-icus. Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit”46.
Personal consider următoarele acțiuni, ca fiind imorale și nedemne de ființa umană47:
a) colectarea și stocarea datelor personale cu scopul de a fi livrate unor organizații suprastatale, care invocă terorismul și alte scopuri mondialiste;
b) identificarea frauduloasă a unei persoane fără știința ei, mai ales în locurile unde ea nu este obligată să se prezinte;
c) înregimentarea electronică biometrică a omului, care îl acuză a priori ca posibil infractor și îl clasează în categoria mărfurilor, a ființelor necuvântătoare înjosind astfel demnitatea teologică și umană a persoanei48;
d) creerea unei baze de date biometrice centralizată la nivel mondial, având în vedere vulnerabilitatea acesteia de a fi decodificată de persoane rău intenționate sau de servicii secrete;
e) legiferarea implantului medical, care conform H.G. 55/2009 permite controlul proceselor fiziologice normale ale organismului uman și controlul concepției umane (procrearea).
E vizibil faptul, că toate aceste acțiuni încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului, ale conștiinței creștine și au o amprentă malefică dusă la extrem.
Prin aceste acțiuni omul poate fi redus sau degradat la nivel existențial, din punct de vedere al demnității teologice, umane și sociale, adică moral și civic, de la imago Dei în om, la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea sa într-o evidență biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există. Practic el nu va exista din punct de vedere social.
Deși prin înregistrarea și prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, totuși nu cred că e moral sau etic să fie înjosită și manipulată latura existențială a imago Dei49 în om.
Ontologia teologică a omului este iconică, are o identitate taborică50, adică este în relație „față către față” cu Dumnezeu, în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască. Acesta este și modelul conviețuirii sociale a omului. Astfel, omul este creat să trăiască în raporturi de dialog personal cu semenii săi și nu poate fi folosit, reducându-l la o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca „număr al omului”51, așa cum se tinde cu frenezie, parcă pentru a împlini întocmai profeția apocaliptică chiar sub ochii noștri…
2.2. Omul între ipocrizie și tehnologia manipulării
Se protestează că pașapoartele biometrice ne transformă într-un număr, deși noi înșine reducem totul la cifre și funcții. Este deranjant faptul că poliția de frontieră ne ia drept obiect de inventar, ne scanează după iris și retină. Însă, se scapă din vedere, că în societatea modernă nu contează decât ființa noastră măsurabilă, scanabilă, cu scopul de a fi „înregimentată” și pusă la treabă în folosul sistemului creat de cei ce vor să stăpânească total omul și nicidecum să-l conducă…
De exemplu CV-ul nostru „la zi” nu ar putea oare fi considerat un preambul la pașaportul biometric pentru a ne branșa la sistem? Nu se acceptă cu prea multă ușurință, de către unii, să furnizeze date standardizate celor care dețin puterea economică pentru a fi eficientizate la maximum resursele fizice și intelectuale ale persoanei umane?… Nu este oare comportamentul nostru, în acest context, o autoînvoire tacită pentru terorismul tehnocratic? Sau poate fi considerată inconsecvența omului ipocrizie, viețuire în sistem de bunăvoie sau un pact pentru supraviețuire, inconștiență, neprincipialitate, necredință, autotrădare, resemnare sau cedare la șantajul sistemic? Sau poate însemna și faptul că omul nu știe ce vrea sau vrea ce nu știe?
Un lucru este sigur, că pentru cei care îl gândesc pe homo religiosus în termenii lui homo economicus sistemul evidenței biometrice nu este malefic, ci semnifică bunăstare, civilizație, cultură, știință, modernitate și chiar libertate…!
Din punctul lor de vedere biometria este greu de combătut și greu să i te împotrivești, întrucât în societatea secularizată de astăzi, mai nimic nu a rămas „extra-tehnic”52. Tehnologia informațională contemporană nu mai ține cont de Dumnezeu, Adevăr, Har, Persoană sau firesc, ci își extrage înțelesul din propria substanță și nu se lasă criticată „din afară” și nu mai ține cont de nimeni și de nimic. În numele cui și cum să te împotrivești unei forțe ce-și arogă prerogativele divinității?, întreabă retoric Ovidiu Hurduzeu53.
2.2.3. Provocările recente ale tehnologiei informaționale – cipul total
Fără îndoială, știința și tehnologia folositoare omului sunt o „străduință spre Creație”, în vreme ce religia creștină este o „străduință spre Creator” spune părintele telegrafiei fără fir, fizicianul Edouard Branley54. Ele trebuie să lucreze sinergic pentru om. Cei ce contestă rațiunea, știința și tehnica în slujba omului, găsindu-și refuzul doar în revelație, știu foarte bine că cele două sunt complementare, nu se exclud. Eșecurile științei sau folosirea tehnologiei împotriva omului de către unii, nu pot discredita sau incrimina știința sau tehnologia însăși.
Însă acțiunea de introducere a documentelor biometrice, această nouă provocare a tehnologiei recente este evident împotriva omului, întrucât biometria presupune conectarea la un sistem central de supraveghere a omului, care merge mult prea departe55. Se știe că introducerea lor în actele de identitate, este o etapă înaintea implantării acestor date în corpul nostru. Aceasta se pratică deja în multe țări din lume56.
A permite ca, chipul nostru să fie „clonat electronic” și înregimentat în cipuri și apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparține și a diminua identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic sau într-un server.
Ar fi de dorit ca, Biserica să ia atitudine morală împotriva acestei tendințe de a diminua identitatea taborică a persoanei umane, adică a arhetipului divin și să sancționeze moral „știința” imorală, mondialismul despotic și tehnologia totalitară și înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument, și să atenționeze profetic atunci când știința sau tehnologia nu mai slujesc omului, ci unui grup de interese, fie „științific”, economic, financiar, politic, mondialist, etc., și care urmărește să organizeze creația ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu57.
Unii spun, că oricum putem fi urmăriți, cu sau fără cipuri. Că oricum putem fi urmăriți este adevărat, dar se caută perfecționarea acestor mijloace de supraveghere cu orice preț.
Nu este suficient argumentul celor ce spun: oricum avem cipuri în carduri, telefoane mobile, etc., de ce ne-ar deranja unul în plus în actele de identitate? Afirmația nu ține cont de faptul că actele de identitate sunt lucruri indispensabile, le folosim toată viața și suntem foarte atenți să nu le pierdem, pe când telefonul mobil și cardurile nu sunt indispensabile, poți renunța la ele, dacă vrei să nu fii controlat și urmărit. Pe această „grijă” deosebită se bazează și cei ce doresc controlul total asupra omului…
De aici și până la dictatura biometrică nu e decât un pas, dictatură, care va condiționa existența omului de supunerea oarbă și discreționară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, așa cum este profețit în Apocalipsa 13-14.
Precizez faptul că, acțiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, sau numărul 666 precum și documentele biometrice nu trebuie demonizate, întrucât nu au o valoare ontologică în sine, ci ele au o funcție preventivă din punct de vedere teologic, deoarece prin proorociile biblice sunt deconspirate de Duhul Sfânt ca fiind acțiuni ale lui Antihrist. Dacă toate acestea ar avea o valoare ontologică reală, atunci atribuim răului o existență ontologică. Or, răul este doar un accident în creație. Lucrarea de amăgire a lui antihrist nu se poate reduce doar la un număr, la această stocare electronică sau la tehnologia informațională și nu înseamnă că, dacă le-am evita sau refuza, am scăpa definitiv de el și ne-am mântui pur și simplu. Ea trebuie privită doar ca una din acțiunile nenumărate ale celui rău, care finalmente urmărește umilirea și controlul total asupra omului și nimicirea lui.
3. Propuneri și perspective
Lăsând la o parte orice panică și tulburare, care nu fac cinste creștinilor, pot afirma cu toată convingerea, că introducerea cipurilor este, fără îndoială un scandal, o jignire, o umilință și o lipsă de respect adusă persoanei umane.
Neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacție de fanatism religios ci, ca una firească de apărare împotriva unei înregimentări electronice forțate într-un sistem de supraveghere suspect, ocult și periculos.
Nu propun o contra tehnică sau o contra cultură a modernizării, întrucât tehnologia și modernizarea în general nu conduc neapărat la secularizare sau la înjosirea demnității umane58, ci propun o bioetică a tehnologiei în general și a tehnologiei informaționale în special, care să țină cont nu doar de valorile umane sau economice, ci și de cele creștine, care să apere în mod unitar și holistic persoana umană.
Toate argumentele teologice, etice, juridice, politice, civice, sociale, științific-academice, din domeniul IT și cele juridic-naționale și internaționale prezentate în diferite studii de numeroși autori59, ne îndreptățesc eclesial dar și civic, să ne exprimăm poziția noastră clară și să sancționăm moral fără echivoc acțiunea scandaloasă și discreționară de utilizare a cipurilor în documentele personale, precum și a implanturilor medicale RFID1 în viața românilor, introduse brutal fără o dezbatere publică prealabilă și să intervenim pe lângă autoritățile publice europene și românești pentru:
a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului și a Constituției României, întrucât impunerea documentelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăților fundamentale ale ființei umane, a dreptului de opinie în problemele care privesc viața noastră și un afront adus Creștinilor din România și din întreaga lume;
b) dezbaterea publică a ordonanțelor și hotărârilor de guvern (O.G.U. 94/200860, H.G. 1566/200861, O.G. 207 din 04/12/200862) privind impunerea obligativității actelor de identitate cu cip biometric și a H.G. 55/200963 privind introducerea implanturilor medicale, precum și a codurilor juridice, care printre altele, dezincriminează incestul, prostituția, homosexualitatea, etc;
c) obligativitatea statului român de a nuanța legile de mai sus pe motive de conștiință religioasă și de a elibera documente de identitate fără cip pentru cei ce doresc acest lucru, însă nu doar pentru o perioadă provizorie de 6-12 luni, ci pe o perioadă de valabilitate identică cu cele care conțin datele personale biometrice pe cip. Eliberarea documentelor biometrice să se facă numai la cererea expresă a persoanelor care le solicită.
4. Concluzii
Tehnologia în slujba omului are și o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credințe, de valorile și preferințele asociate acestora și poate astfel, ușura viața omului oferindu-i timp suplimentar pentru a se ocupa de mântuirea sufletului.
Atunci când tehnologia nu ține cont de complexitatea persoanei umane și de destinul hristic al omului și se susține preeminența tehnologiei în fața individului, se produce ruptura între om și tehnologie, devenindu-i astfel, potrivnică și chiar distrugătoare. În acest mod tehnologia se transformă într-un instrument malefic.
La fel, știința biometrică, care reduce persoana umană la o simplă tehnologie și suport electronic de emițătoare și implanturi, având ca punct de referință doar interese economice și control total al omului, poate deveni un instrument de tortură socială, psihologică și morală.
Tehnologia biometrică actuală reduce pe Om de la imago Dei, la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidenței biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date nu va exista din punct de vedere social și astfel va fi lipsit de toate drepturile. În acest caz Biserica și în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” și condiția lui psiho-socială în toată normalitatea ei personală și nu pe bucățele, ci unitar și holistic.
Ontologia omului este iconică și are o identitate taborică, deci față către față în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască și nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca „număr al omului”64.
Neintervenția promptă a Bisericii și a societății civile pentru a evita această sumbră perspectivă, va da impresia că, muțenia a devenit o stare de fapt atât în Biserică, cât și în întreaga Românie de azi. Cei responsabili eclesial și civic, care nu iau atitudine, ar putea fi acuzați de slugărnicie, pasivitate, resemnare sau chiar trădare…
A îndrăzni pentru a birui lumea65 nedreptății și a păcatului este semnul de recunoaștere a unei Biserici lucrătoare în iubire și a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci și în acțiune și ar contura o țare normală și încă vie…
Creștinul este chemat să arate firescul credinței lui, într-o lume în care creștinismul a devenit pentru unii atât de nefiresc și chiar o piedică pentru cei ce vor să stăpânească lumea și pe om în mod totalitar. A renunța la această chemare, înseamnă a renunța la chipul și asemănarea noastră cu Dumnezeu, deci la imago Dei în noi și aceasta ar marca sfârșitul libertății noastre și începutul sclaviei antihristice.
Sper să nu fim noi generația care trăiește ultima filă din istoria libertății umane și în același timp cred cu tărie, că Bunul Dumnezeu va interveni la momentul oportun.
Universitatea Albert Ludwig, Freiburg, Germania
Trei fenomene ale timpului
„…despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit - pur și simplu, în sensul cel mai categoric - proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor legilor economice și tuturor regulilor politice fac prostii, ca niște ignoranți ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează. Nu-și fac datoria. Imparțialii și încrezătorii înregistrează și tac. Sunt cei mai vinovați”.
în actualitate - Părintele NICOLAE STEINHARDT - 1937, Paris
Note
1 Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.
2 „Revoluția nu se întâmplă atunci când societatea adoptă noi tehnologii, ci atunci când societatea adoptă noi comportamente”.
3 De exemplu: dezvoltarea tehnologiei de vârf (hi tek), explorarea cosmosului, ingineria genetică, etc.
4 Această tranziție s-a materializat pe plan internațional în următoarele fenomene și procese majore: globalizarea fluxurilor de schimburi materiale și nemateriale (financiare și informaționale) dublată de integrarea regională, pe plan național prin reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea durabilă, privită sub cele trei aspecte definitorii (economică, ecologică și socială), și pentru edificarea unei societăți (informaționale) a cunoașterii, iar la nivelul individului prin căutarea unei noi identități. Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranziției de la societatea industrială la socitatea cunoașterii, în: http://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk.
5 Idem, Ibidem.
6 Analizând evoluțiile tehnologice, o serie de savanți (M. Heidegger, 1962, L. Mumford, 1964, M. Foucault, 1972, D. Bohm, 1983, I. Prigogine, I. Stengers, 1984) au demonstrat că, de fapt, progresele tehnologice se bazează pe avansuri mai largi, de natură epistemologică și ontologică și nu invers.
7 Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranziției de la societatea industrială la socitatea cunoașterii, în: http://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk.
8 Vezi Igor Cojocaru, Tehnologiile Informaționale și de Comunicații, în: www.akademos.asm.md/…/%20из%20Academos+1+2009%2022%20TEHNOLOGIILE%20INFORMAȚONALE%20. Tehnologiile informaționale reprezintă un domeniu foarte important în dezvoltarea economică și culturală a oricărei societăți. Aplicarea largă și multilaterală a acestora în activitatea omului impune civilizației moderne noi posibilități calitative care la rândul său contribuie la formarea societății informaționale. Vezi pe larg: http://www.bitplus.moldinfonet.md/ro/about/
9 Vezi Inglis, A., Ling, P., Joosten, V., Delivering Digitally: Managing the Transition to the Knowledge Media, Kogan Page, London, 1999.
10 Vezi Dr. Pavel Chirila, Pr. Mihai Valica și Dr. Madalina Popescu, Piste false în bioetica modernă, în: http://www.crestinortodox.ro/morala/91063-piste-false-in-bioetica-moderna.
11 Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931, p. 31.
12 Vezi Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931.
13 Heidegger, M., Being and Time, Oxford, Blackwell, 1962.
14 Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949.
15 Mumford, L., The Pentagon of Power: the Myth of the Machine, London, Secker and Warburg, 1964.
16 Ellul, Jacques, L’Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în engleză: Apocalypse, A Crossroad Book, 1977; Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological bluff, William B. Eerdmans Publishing Company, 1990).
17 Vezi Adevăr și libertate. Ortodoxia în conteporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. rom. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.
18 Vezi și: Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951; Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic and Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998; Bohm, D., Wholeness and the Implicate Order, London, Ark, 1983M; Prigogine, I., Stengers, I., Order out of Chaos: Man’s New Dialogue with Nature, New York, Bantam Books, 1984; Foucault, M., Histoire de la Folie a l’Age Classique, Paris, Gallimard, 1972.
19 Ovidiu Hurduzeu, „Unabomber, profetul ucigaș”, Editura Logos, București, 2007.
20 Ibidem, Sclavii fericiți. Lumea văzută din Silicon Valley, ediție completă, Iași, 2005.
21 Vezi Dr. ing Adrian Stoica, Da, trebuie să ne temem de tehnologie, dar să nu intrăm în panică, în Ziarul Lumina, sâmbătă, 18 iulie 2009, pp. 8-9.
22 Vezi și Strange, S., An Eclectic Approach în C. Murphy and R. Tooze (eds.) The New International Political Economy, Boulder, Co., Lynne Rienner, 1991.
23 Olivier Clément, op. cit., p. 39.
24 De exemplu sistemul biometric este foarte vulnerabil și nesigur. Citirea cu multă ușurință, de către oricine deține un computer performant, a datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, naționalitate, vârstă, etc.); citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitală, amprenta facială, amprenta retinei); clonarea cip-urilor; modificare datelor și atașarea lor la un alt pașaport; urmărirea individului purtător de act electronic cu cip; sustragerea datelor personale și biometrice din bazele de date Schengen; citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil și citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM. Vezi Matthias Becker, „Position ist Identität”. Der US-amerikanische Geograph Jerome Dobson warnt vor Gefahren der Ortungstechnik. Drohen durch GPS-Technik neue Formen der Sklaverei? În: http://www.geog.ku.edu/peoplepages/Dobson_D.shtml.
25 Jacques Ellul, Le système technicien, Calman-Lévy, Paris, 1977, p.158; Despre tehnologie ca sistem integrat vezi de asemeni volumele Sclavii fericiți (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) și Unabomber, profetul ucigaș, ambele de.
26 Vezi pe larg Structuralismul și teoria sistemică, în: http://www.esnips.com/doc/8ca75e47-96af-41d0-9af8-3f6a751d1a42/6.-structuralismul-si-teoria-sistemica.
27 Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocșii să critice tehnologia? Sau… Lupta Părintelui Iustin cu ciberantropii, în http://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/.
28 Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon”, în Recherches de science religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4, 1959, pp. 459-479. Aceeași idee o găsim la Sf. Macarie Egipteanul: „între Dumnezeu și om există cea mai mare înrudire”, Omilia XLV, în Scrieri (Omilii duhovnicești), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, București, 1992, p. 266.
29 Coloseni 1, 15.
30 Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
31 Facerea 1, 26-27.
32 Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
33 Antropologia creștină ortodoxă cuprinde și noțiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care vin în completarea noțiunii de imago Dei.
34 Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul și Creația în teologia ortodoxă și în preocupările ecumenismului contemporan, Teză de doctorat, în Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi și Pr. Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, București, 1996, pp.109-113.
35 Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcătuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
36 Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
37 Fapte 17, 28-29.
38 Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
39 Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voințe în Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
40 Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
41 Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești, ed. cit. pp. 82-83.
42 Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
43 Vezi pe larg Pr. Dr. Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, ed. Christiana, București, 2008, pp. 206-216. Lucrarea este publicată în limba germană, în format PDF, și pe site-ul Universitätsbibliothek Freiburg, la adresa http://www.freidok.uni-freiburg.de/volltexte/5713/.
44 Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
45 Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69.
46 Romani 12, 2.
47 Vezi pe larg studiul despre cipuri al pr. dr. Mihai Valică, din cartea Vindecarea, a prof. univ. dr. Pavel Chirilă, ed. Christiana, pp. 235-248.
48 Prin demnitate teologică se înțelege destinul hristic și procesul de îndumnezeire al omului, iar prin demnitate umană se înțelege doar dimensiunea lui imanentă.
49 Este vorba despre dimensiunea comunitară a Sfintei Treimi.
50 Vezi Matei 17, 1-8.
51 Apoc. 13, 18
52 Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocșii să critice tehnologia? Sau… Lupta Părintelui Iustin cu ciberantropii, în http://proortodoxia.wordpress.com/2009%20/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/.
53 Idem, Ibidem.
54 Vezi Daniel Vernet, Biblia și Știința, în: colecția Glasul Îndrumătorului Creștin, nr. 48, Paris, 1986, p. 12.
55 Vezi dr. Cristian Cobeli și pr. Dr. Mihai Valică, CIPURILE RFID – QUO VADIS, în: Dictatura biometrică. Cipul controlului total, edit. Fundația Petru Vodă și Asociația Civic Media, Botoșani, 2009, pp. 76-85.
56 Vezi pe larg: La un pas de Semnul Fiarei, un documentar de Katherine Albrecht: http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en
57 Vezi studiul Pr. Dr. Mihai Valică, România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice? în: http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/31/audio-pr-prof-mihai-valica-studiu-asupra-microcipului/
58 Vezi Hans Joas, Führt Modernisierung zur Säkularisierung? în: Gottesrede in postsäkularer Kultur, Hrsg. Peter Walter, Verlag Herder, Freiburg, 2007.
59 Vezi John Williams, Director, MIT Auto-ID Labs at the RFID Academic Convocation, (2006); ***, Internet of all things – from wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_of_Things; Kurt Monse, The relationship between RFID policy and RFID adoption in the EU a win-win situation?, Conference „Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); RFID Journal Events, http://www.rfidjournalevents.com; Charles Mutigwe and Farhad Aghdasi, http://www.rfidresearch.net/documents/RFIDResearchTrends.pdf; Klaus Pavlik, The why and how Cornerstones for a EuropeanRFID research policy, Conference „Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); ***, VeriChip RFID Implants in Mexican Attorney General’s Office Overstated, http://www.spychips.com/press-releases/mexican-implant-correction.html, 29 November (2004); Birgit Gampl, Véronique Corduant, Guidelines and legislation - The regulatory side of RFID, Conference „Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); Michael Glazkov, Totale Uberwachung, Ausweise mit biometrischen Merkmalen, FSU Jena, 07 July, (2008); O. Vermesan, RFID Sensing and Interacting Technology Fusions, Joint EC/EPoSS Expert Workshop 2008 Beyond RFID - The Internet of Things, Brussels, Belgium, 11 - 12 February (2008); ***, Scandal: Wal-Mart, P&G Involved in Secret RFID Testing, November 10, (2003), http://www.spychips.com/press-releases/broken-arrow.html; Aura Bolboasa, Mihaela Stoica, Pașapoartele cu cip, siguranță sau furt de identitate? VIDEO, Ziarul Adevărul, 18 mar (2009), http://www.adevarul.ro/articole/pasapoartele-biometrice.html; Melanie R. Rieback Bruno Crispo Andrew S. Tanenbaum, Is Your Cat Infected with a Computer Virus?, IEEE International Conference onPervasive Computing and Communications, Pisa - Italy, 4, 13-17 March (2006); Steve Range, RFID marks dawn of ‚Internet of things, 21 November (2006), http://www.ted.com/talks/pattie_maes_demos_the_sixth_sense.html; Dictatura biometrică. Cipul controlului total, Botoșani, 2009, pp. 76-85.
60 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008.
61 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008.
62 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008.
63 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 25/02/2009.
64 Apoc. 13, 18.
65 Ioan 16, 33.
Comentarii