În ciuda tuturor dificultăților economice, frumusețea lunii iunie nu poate să nu ne facă să ne gândim dacă și unde mergem în vacanță. Tocmai din acest motiv, ar trebui să vedem cât de utile sunt tichetele de vacanță și cât de oportun este momentul implementării acestei măsuri publice. Măsura are ca scop întărirea sectorului turistic și a domeniilor conexe, revitalizarea regiunilor „întârziate” din perspectiva dezvoltării sociale și economice și nu în ultimul rând scoaterea la lumină a economiei gri din aceste domenii, operațiunile financiare dintre angajatori – emitenți – partenerii afiliați (aceștia din urmă fiind unitățile și structurile de turism autorizate de Ministerul Turismului prin licențe de turism sau certificate de clasificare – operatori de turism, hoteluri și pensiuni, unități de tratament balnear) desfășurându-se exclusiv, potrivit legii, numai prin intermediul sistemului bancar.
Astfel, potrivit OUG nr. 8 din 18.02.2009, se precizează explicit scopul acestui demers: „Guvernul intervine printr-o măsură urgentă în favoarea angajatului, căruia îi cresc veniturile reale, și în favoarea angajatorului, care are posibilitatea și este stimulat să acorde angajaților, alături de salariu, vacanțe în țară, prin intermediul tichetelor de vacanță, cu rol de recuperare a capacității de muncă, de creștere a productivității muncii salariatului și de motivare a acestuia pentru a-și menține calitatea de salariat în respectiva întreprindere, ceea ce va genera stabilitate și eficiență mărite la nivelul sectorului privat și în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii”. Se precizează totodată că „neadoptarea prezentei ordonanțe de urgență va duce la scăderea circulației turistice în România, la creșterea șomajului, aspecte care implicit vor genera un impact negativ asupra întregii economii”.
Fraza de mai sus conține niște inadecvențe: implicațiile ordonanței de urgență sunt discutabile, neexistând nici un studiu de impact privind eficiența acestei măsuri, dacă contribuie la creșterea sau scăderea circulației turistice, de asemenea creșterea șomajului este și ea pusă sub semnul întrebării, cauzele pot fi multiple, de la faptul că o companie ce nu înregistrează profit nu este atinsă de prevederile prezentei ordonanțe până la faptul că recunoașterea turismului românesc ca fiind de proastă calitate determină mulți angajatori și angajați să prefere alte destinații - nefiind interesați să utilizeze astfel de bonuri valorice, prin urmare eventualele închideri de afaceri turistice și implicit concedieri datorându-se lipsei de calitate și competitivitate în domeniu și nu unei măsuri pur administrative.
În ciuda faptului că alte domenii au nevoie mult mai urgent de bani (agricultura, sănătatea, educația) să vedem dacă presupusa combatere a efectelor crizei financiare la nivelul turismului românesc prin aceste tichete de vacanță poate fi sau nu reală. Prin urmare, să analizăm eventualele avantaje și dezavantaje ale măsurii, precizând și categoria de beneficiari (respectiv suportatori ai acestor dezavantaje).
Avantaje ale măsurii:
- Susține (cel puțin în viziunea Ministerului Turismului) dezvoltarea turismului autohton, fiind implementată numai pe teritoriul României, beneficiari fiind emitenții acestor titluri, partenerii afiliați, posibil și angajatorii, sistemul bancar, alți agenți economici locali, turiștii (angajații) ce preferă destinațiile naționale și categoriile de angajați ce nu-și pot permite în condiții normale un sejur;
- Atrage acea categorie de turiști care anterior nu achiziționau servicii turistice în timpul concediului, unii dintre aceștia preferând în trecut soluții alternative mult mai ieftine dar și mai riscante din perspectiva siguranței personale și alimentare (camping în locații nesupravegheate, condiții de alimentație și igienă precare în unități turistice neacreditate);
- Crește cifra de afaceri a operatorilor și contribuie la atragerea de fonduri suplimentare tichetelor de vacanță, datorită achizițiilor mai mari decât valoarea tichetelor de vacanță ale beneficiarilor. Aspectul pozitiv se răsfrânge exclusiv asupra unităților afiliate, însă angajații (turiștii) vor suferi o pierdere de valoare, ei neprimind nici un rest de bani la tichetul de vacanță, în cazul în care suma corespunzătoare solicitată de unitatea turistică este mai mică decât valoarea nominală a tichetului de vacanță. Astfel, turistul va trebui să vină cu o sumă adițională valorii tichetelor și eventual să mai rămână cu unele tichete de concediu ce ar depăși suma solicitată. Totuși, potrivit OUG nr. 8 din 18.02.2009, paleta valorilor nominale permise pentru tichetele de vacanță este largă de: 10, 20, 30, 40, 50 lei, însă depinde și de ce tipuri de bonuri de valoare doresc angajatorii să pună la dispoziția salariaților lor.
- Deductibilitatatea sumelor corespunzătoare tichetelor de vacanță la calculul impozitelor pe profit, respectiv la calcul impozitului pe venit, în limita a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată pentru fiecare angajat (actual 3600 lei/salariat/an), pe an calendaristic, salariatul la rândul lui fiind scutit de plata impozitului pe venituri și a impozitelor sociale aferente. Beneficiari sunt angajatorul și angajatul.
- Poate genera economii pentru angajatori față de primele acordate în numerar salariaților.
- Posibilitatea acordării de către agențiile de turism agreate a unor reduceri de tarife și bonificații, în funcție de perioada anului pentru care au fost emise tichetele de vacanță, beneficiari expliciți fiind turiștii.
Dezavantaje:
- Angajații sunt obligați să utilizeze aceste bonuri valorice numai în țara noastră, mulți (și pe bună dreptate) considerând că turismul românesc oferă un raport nesatisfăcător calitate-preț, preferând terțe destinații, suportatori fiind turiștii („beneficiarii”, așa cum sunt numiți de această OUG).
- Măsura poate avea efect negativ prin faptul că poate reduce concurența și poate permite agenților economici de turism să mențină prețurile ridicate în condițiile în care nivelul calitativ al serviciilor se menține redus și să nu efectueze investiții în reabilitarea unităților turistice, suportatori fiind turiștii, și pe termen lung, și agenții economici din turism.
- În cazul angajaților bugetari, tichetele de vacanță se acordă numai în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, prin urmare lipsa acestei destinații bugetare afectează discriminatoriu angajații din sectorul bugetar, aceștia neputând beneficia de aceste bonuri valorice.
- Prestabilirea de către Ministerul Turismului a listei de parteneri afiliați agreați, suportatori fiind beneficiarii care nu pot alege alte unități turistice decât cele oferite de minister.
- Perceperea unui comision maxim perceput de agențiile de turism, în calitate de unități afiliate, în limita a 10% din valoarea pachetului de servicii oferit utilizatorilor tichetelor de vacanță, deși ele (n.r. agențiile de turism) beneficiază oricum de pe urma creșterii gradului de ocupare a unităților turistice pe tot parcursul anului, încasând comisioane consistente de la alte categorii de turiști în urma efectului de antrenare al acestor instrumente bugetare asupra turismului (suportatori fiind angajații și angajatorii).
- Existența unei posibile întârzieri în procesul de contractare și decontare a tichetelor de vacanță care poate crea neîncredere între toți partenerii implicați angajator-emitent-unitate afiliată, ceea ce poate duce la evitarea utilizării acestui bon de valoare de către oricare dintre acești parteneri.
- Existența unui disconfort sau stres al turistului în situația în care în zona turistică aleasă ca destinație să găsească prea puține unități turistice satisfăcătoare în ceea ce privește cazarea, alimentația, transportul, tratamentul balnear sau agrementul (chiar dacă au primit avizele necesare programului din partea ministerului).
Măsura, de altfel foarte bună în calitate de instrument public de asistență a unui sector economic, este izolată și inoportună ca moment al implementării, din cauză că efectele nefavorabile ale crizei internaționale s-au făcut deja resimțite cu putere din toamna anului trecut și începutul acestui an asupra activității agenților economici naționali. Disponibilitatea angajatorilor în a achiziționa tichete de vacanță pentru angajații lor pare futuristă în condițiile unor restructurări masive. O măsură similară ar fi mult mai de dorit în domeniul agricol – un instrument care să restabilească încrederea agricultorilor și fermierilor în poziția statului și a rețelei economice a activității agricole (rețea care după 1989 s-a dezintegrat treptat și complet, ca urmare a nefericitei amintiri a cooperativizării).
Toate aceste realități ne fac să credem că în fața unei furtuni (economice) guvernul vine cu o floare, și e drept că nu orice floare ci o păpădie, care se va risipi urgent în momentul în care instituția sus amintită va realiza că problemele au o amploare mult mai mare decât soluțiile propuse.
Comentarii