Summit-ul NATO și românii

Summit-ul NATO și românii

Mass media românești nu mai au în timpul de maximă audiență sau pe prima pagină decât o singură știre, anume că între 2-4 aprilie, în prăfosul, murdarul, aglomeratul, dar plinul de borduri noi București, reuniunea la vârf a celei mai mari, mai puternice și mai democratice alianțe politico-militare din istoria lumii. Biet român săracul ar trebui, după mintea presarilor noștri independenți și imparțiali, să nu se mai gândească la faptul că nu are ce să pună în oala de ciorbă, că dobânzile bancare pentru o amărâtă de garsonieră sunt prohibitive, sau că datoriile la întreținere cresc (au crescut) amețitor în perioada de iarnă. Dimpotrivă, el ar trebui să plesnească de fericire că mai marii lumii vin la noi în capitală, și să fie, dacă se poate, și mai fericit că află care sunt traseele blocate, măsurile extreme de securitate, tipul de limuzine de lux achiziționate, ba chiar și meniurile ce vor fi servite de către marii demnitari și suitele lor dimineața, la prânz, și seara. De bună seamă că grevele și alte forme de protest sindical vor fi trecute cu vederea sau, cel mult, expediate la periferia sumarelor. Am mai spus-o și o repetăm… Nu suntem împotriva NATO. Dimpotrivă, credem că intrarea în Alianță a fost singura opțiune pentru România la un moment dat. PROBLEMA NOASTRĂ constă în faptul că refuzăm să credităm o clasă politică deloc în măsură să proiecteze politica noastră de securitate pe termen lung. Nimic nu este veșnic, în fond, în afara Celui de Sus, așadar nu ne putem edulcora în convingerea că apartenența la NATO ne-a rezolvat definitiv și pentru totdeauna deficitul de securitate, după cum refuzăm să credem că Uniunea Europeană ne-a adus, în mod automat, o prea mult visată prosperitate. În mentalul nostru colectiv, marea primejdie a venit, mai mereu, dinspre Răsărit. Aparent, acest lucru nu mai este posibil, dar numai aparent, câtă vreme Imperiul Rus, cel puțin deocamdată, nu mai amenință cu armele, ci șantajează un întreg continent cu robinetele de la conductele de gaze, Este, deja, de notorietate că plătim cel mai scump gaz din Europa, grație pe de o parte evidentei lipse de simpatie a Kremlinului, dar pe de alta unor neisprăviți de-ai noștri care au purtat negocierile, confirmând faptul că adunătura care se autoproclamă clasă politică trădează sistematic interesele naționale, DACĂ MAI EXISTĂ cineva care se îndoiește, nu avem decât să amintim că toate marile privatizări au fost făcute pe baza unor clauze secrete, tocmai pentru a masca uluitoarele furturi din avuția țării. Dat să revenim la NATO și să vedem ce am dat și ce am primit pentru ca, după umilitorii ani de așteptare să fim primiți ca membri cu drepturi depline ai Alianței, nu de alta, dar politica, la acest nivel, nu se face cu lozinca, ci cu realism pragmatic. Mai întâi, ne-am trimis și ne mai trimitem soldații în cele mai dificile teatre de operațiuni internaționale, asumându-ne răspunderea pentru victime. Apoi, am pus la dispoziție spațiul aerian pentru bombardarea Serbiei, fără a condiționa acest fapt, cum au făcut-o, bunăoară, bulgarii. Nu în ultimul rând, am sprijinit pozițiile americane, ca aliat de nădejde, chiar și atunci când i-am scos din sărite pe greii Europei și lista ar putea continua, dar și atât este de ajuns. La refacerea canalului navigabil al Dunării și al podurilor distruse, firmele românești nu au primit nici un contract. La fel se întâmplă și în Irak. Pe de altă parte, atunci când a izbucnit problema canalului Bâstroe, cumulată cu cea a Insulei Șerpilor și a platoului continental al Mării Negre, aliații noștri au strălucit prin… tăcere. ALTFEL SPUS, departe de noi gândul că reuniunea NATO DE LA București nu este importantă. Suntem, însă, interesați de felul în care reprezentanții noștri la summit vor ști să se facă nu numai ascultați, ci și respectați, iar asta nu la nivelul declarațiilor, ci la acela al faptelor. Nu de alta, dar ne-am săturat să fim reprezentați de urechiști atunci când sunt puse în joc interese strategice. Apoi, vrem să știm ce se va întâmpla cu Alianța, dar vom fi cu ochii și pe delegația rusă, a cărei prestație nu va putea fi decât interesantă, în condițiile în care despre Federația Rusă nu se mai poate vorbi ca despre un colos cu picioare de lut.

Comentarii

comments powered by Disqus