pentru viață mulțumesc, pentru pâinea cerească și pământească, pentru prietenie, poezie și pace, pentru bucurie și iubire mulțumesc, pentru toate ridicările, pentru toate rănile vindecate mulțumesc. pentru iertare, îngăduință, credință și rugă, pentru darurile primite, pentru cele oferite mulțumesc – ale Tale dintru...

Citește mai mult

să te privești în fiecare dimineață ca pentru ultima dată, să vezi lumina ascunsă-n durere, viața în toate plecările, pacea înainte de jertfă. zilnic să refaci călătoria în care n-ai pus toți talanții, să dărâmi eșafoduri înălțate din cuvinte și gesturi, zilnic să devii bucurie a Învierii. Poeme nepublicate în volum,...

Citește mai mult

mă aflam pierdut cum te afli câteodată în visul ce face din reflexia ta în pământ o ființă mai vie decât cel ce visează iată suflete la ce întâlnire ți-a fost dat să vii dintre pod și armătura de lacrimă a căderii pe locul în care unii se laudă cu carele lor alții cu marmelada lor alții cu măritișul frunzei iată...

Citește mai mult

la bordul acestei corăbii încărcătura devine pe parcurs de prisos și busola indică tot mai des nordul inimii. (din vol. Exil în inimă, 2012)

seară de seară las gândurile să coboare în piept. îngerul știe câți călători sunt pelerini, greutatea umărului stâng a umărului drept, știe ce drumuri urcă și câte duc în deșert. seară de seară inima și mintea fac o răscruce și-n punctul lor de întâlnire parcă se sprijină tot cerul și bate ca-ntr-o ușă Dumnezeu. (din...

Citește mai mult

veneam lumină în pâlpâire în amurgul acela veneam de ceasuri întregi de la facerea lumii parcă de la Adam. de la tatăl meu la bunicu la tatăl bunicului la tatăl străbunicului locul de unde venim se face mereu mai departe podul de veacuri pe podul de oase podul de lacrimi pe podul de oase în pasul nostru de lumină...

Citește mai mult

se va coace grâul și nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul… copii din praf de pâine jucându-ne cu vara… un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul...

Citește mai mult

e o toamnă adâncă în lume într-o seară rece eu vin de departe cu bunicul și picioarele ni se leagănă pe marginea carului cu noaptea în spate. (din vol. Exil în inimă, 2012)

I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud banca bătrânei care veghea toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre...

Citește mai mult

încep mereu, de la capăt mereu începutul. eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi, unde se ferește de ciocurile bontoroage ale păsărilor – pe ele nu le pot păcăli ușor. uneori tălpile mi se lipesc de miezul pământului, uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă. eu doar...

Citește mai mult