mă aflam pierdut cum te afli câteodată în visul ce face din reflexia ta în pământ o fiinţă mai vie decât cel ce visează iată suflete la ce întâlnire ţi-a fost dat să vii dintre pod şi armătura de lacrimă a căderii pe locul în care unii se laudă cu carele lor alţii cu marmelada lor alţii cu măritişul frunzei iată...

Citește mai mult

la bordul acestei corăbii încărcătura devine pe parcurs de prisos şi busola indică tot mai des nordul inimii. (din vol. Exil în inimă, 2012)

seară de seară las gândurile să coboare în piept. îngerul știe câți călători sunt pelerini, greutatea umărului stâng a umărului drept, știe ce drumuri urcă și câte duc în deșert. seară de seară inima și mintea fac o răscruce și-n punctul lor de întâlnire parcă se sprijină tot cerul și bate ca-ntr-o ușă Dumnezeu. (din...

Citește mai mult

veneam lumină în pâlpâire în amurgul acela veneam de ceasuri întregi de la facerea lumii parcă de la Adam. de la tatăl meu la bunicu la tatăl bunicului la tatăl străbunicului locul de unde venim se face mereu mai departe podul de veacuri pe podul de oase podul de lacrimi pe podul de oase în pasul nostru de lumină...

Citește mai mult

se va coace grâul şi nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul… copii din praf de pâine jucându-ne cu vara… un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata şi mama îmbătrânesc şi ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul...

Citește mai mult

e o toamnă adâncă în lume într-o seară rece eu vin de departe cu bunicul şi picioarele ni se leagănă pe marginea carului cu noaptea în spate. (din vol. Exil în inimă, 2012)

I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud banca bătrânei care veghea toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre...

Citește mai mult

încep mereu, de la capăt mereu începutul. eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi, unde se ferește de ciocurile bontoroage ale păsărilor – pe ele nu le pot păcăli ușor. uneori tălpile mi se lipesc de miezul pământului, uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă. eu doar...

Citește mai mult

ne întâlnim în spațiul dintre silabele rugăciunii unde celălalt chip al cuvântului e lacrima. (din vol. Exil în inimă, 2012)

mai ales în satul de câmpie se întâmplă să-ți uiți sufletul în dimineți cețoase culegând lumină până te pomenești crescând și părinții nașii finii te privesc de jos în sus și nevoit te lași convins de minunea asta (nevrută) cumva ai rămas cu vreo trei copii în toamnele cețoase ștergându-ți fruntea de culoarea lor după...

Citește mai mult