fluviul veșniciei a inundat deșertul rătăcind după miraje, strigăm și tot strigăm după nisip. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

se înseninează pe drumul acesta departe se face aproape mai frig se face cald mai întunericul se strânge în el și devine un punct de suspensie. unde stau vulturii se ridică un răsărit și duce lumina lui până la celălalt colț. e o dimineață frumoasă preotul iese din altar cădelnițează un pic prin univers apoi se...

Citește mai mult

fire de nisip în țara furtunilor ne plimbă peste tot. corăbiile timpului, pâinea și sarea au fost pregătite și ascunse în așteptarea unor oaspeți de rang, noi prea des am ales dulceața unei otrăvi pe care acum o vrem uitată. unde ne sunt cuvintele curate cu gustul lor de cer? (din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și...

Citește mai mult

necontenit ostași străini lovesc cu un berbece-n inimă doar doar or să-mi dea brânci din ea. (din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)

ce nebunie ce nebunie să se coboare cumpăna-n fântână și-n loc de apă, sete, mai multă sete să îți dea. (din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)

venim și noi ca amintirile ca să dăm mărturie despre o realitate mai înaltă, așa cum frunzele mărturisesc puterea copacului, cum norii fac vizibilă adâncimea cerului. (din vol. 33 de cuvinte pentru Luiza și alte câteva poeme, 2017)

și-a venit dimineața în fire, noi cheia cuvintelor spre lumină o am întors. pământul e cald, ploaia aproape, tăcerea cea bună a fost semănată. lucrând, așteptăm flămânzi de Dumnezeu. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

căderile bune îți doresc cu fața spre lumină, rătăcirile care te adună din atâtea călătorii fără capăt și pierderile ce îmbogățesc pe pierzător. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

însingurări ale zilei, însingurările binecuvântate ale celui alungat de vocile care nu spun nimic. se adună singurătatea ca apa rece în burdufuri și ține pentru încă o jumătate de sahară, între timp timpul devine prieten chiar și când știi că e prieten și cu nisipurile. omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului așa...

Citește mai mult

deschid adânc ochii te privesc și mă înfricoșez: omule, ești tot o rană deschisă. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

iubirea forță centrifugă ce crește pe măsură ce se depărtează de orbita inimii. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

Dumnezeule Doamne, dă drumul celei scări de un capăt și lasă să urc o vreme fără furtună fără sabie fără soare cu dinți – n-am învățat încă să le frâng în mine. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

I psalmii de dimineață au scos mugurii din noi: locul frumuseții așteaptă mereu să fie căutat. II gândind la Dumnezeu inima mi s-a făcut o lacrimă mare. III Iată, Suflete, a venit primăvara, s-au trezit mugurii. la tine, tot cuiburi ciuruite de ploi. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

și s-a luptat îngerul cu mine ca un muntean cu nebunia catârului el sus eu pe loc el mai repede eu spre prăpastie el în dreapta eu aiurea s-a luptat îngerul cu mine mii de zile mii de pași mii de oftaturi până ce într-o clipă m-a ajuns durerea căderilor ca o săgeată până spre inimă suficient de înfiptă cât să nu uit....

Citește mai mult

cel mai scurt drum până acasă este cea mai simplă întâlnire dintre om și înger când omul își rostește îngerul, când îngerul se dă de gol în om. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

când mă apropii, cumpăna asta se lasă prea mult și tulbură totul, dar setea aleargă din urmă mereu. revin de sub umbre, de sub pietre și somn ca ultimul om așteptat la ospăț: gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

spre biserică poteca se îmbisericește spre inimă mintea se-mbracă în cer în Tine eu din străin fiu se face. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

nu se încheie noaptea ușor cu lacăte necuprinse suntem legați de ea Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară nu se cunosc la vedere fagurii de miere de fagurii de foc nu așteaptă dimineața omul hrănit doar cu vise și fum nu vindecă lumea cu adevărat nu vindecă nicicând aceste răni Doamne, Cel ce ai ieșit...

Citește mai mult

acestea rămân pentru ca norii să nu se sfâșie în cuvinte cuvintele să nu se facă vulturi și ei să nu ne umble prin somn Cel ce vine de sus este deasupra tuturor timpul și-a luat în spate lucrurile de chiriaș și rușinat nu mai vine ziua e în prefacere trecem unii prin alții în gând și din păsări flăcări flăcări-păsări...

Citește mai mult