deocamdată pe cale ori în luptă cu fel de fel de gheonoaie, deocamdată rezemați pe pământ ca picăturile de ploaie. căutăm să dezrobim pe dinlăuntru grâul semănat cândva. să le vedem pe toate-așa cum trebuie ar trebui să încercăm să creștem tot mai mici, dar toate-n vremea lor își vor afla răspunsul. cât despre mine,...

Citește mai mult

străjuiesc lângă mine mulțime de lucruri, cascade de vorbe și umbre. doar icoana e flacără ce mă scoate din noapte. iar dacă vreodată un fur ar veni s-o arunce-n desagă, s-ar păcăli amarnic – icoana-mi zugrăvită e pe dinăuntru, veșnicie ce se-mbracă-n timp cum focul se îmbracă-n inimi. (din vol. Iar Petru plângea de...

Citește mai mult

dincolo de trupul morții acesteia, când în sânge tot cad războaie și ierni, să poți aștepta până a treia zi dimineața. să poți rămâne la cină în soare deși ai fost uneori coborât în lacul Sevastiei. ghimpele să-l îngădui în trup cum nemânioasă veșnicia primește-n apa ei prea săracele veacuri. (din vol. Iar Petru...

Citește mai mult

În țara dintre țărmuri am ajuns străin cum străine sunt firele de iarbă când dinspre miazănoapte vin norii cu gheață-n pântece. rămâne să urmăm drumeagul ce taie în două furtuna. deseori cursele vrăjmașilor stau înainte iar prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta pe mult iubitorul de sine. Aruncat între apă și...

Citește mai mult

și fiecare a învățat să audă: te vei ridica din nou ca firul de iarbă primăvara. așteptările sub tălpi de gheață nu vor rămâne fără rodul lor chiar dacă nopțile par să te sfâșie uneori, chiar dacă marginile răbdării par să se fi tocit demult și singur tu umpli colțul uitaților învinși cum numai cei exilați în afara...

Citește mai mult

mai întâi Iubirea care este Dumnezeu și se pogoară la cei zidiți din lut și îi iubește și îi cunoaște înainte să fie și după ce aici nu vor mai fi. mai întâi Iubirea care este Dumnezeu și însuflețește universul dinlăuntru și din afară iar pe aceia ce-și erau străini îi face de nedespărțit și să rodească viață. mai...

Citește mai mult

a înțelege înseamnă a face din toate un prilej (precum semințele devin pâine sau flori) (precum norii devin pâine, oceane și flori). a iubi înseamnă a găsi dumnezeiescul sens opus al tuturor celor ce te-ar putea zdrobi. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

încă nu a plecat soarele, încă nu s-au oprit ceasurile, iar acei nori ce se rostogolesc pe lângă tine n-au puterea să te smulgă din rădăcini. adevărat, în livezi nu tot rodul e bun, nu toate au rodit și nici nu știi prea multe despre chipul anotimpului viitor. totuși, nu a plecat soarele definitiv – încă se poate...

Citește mai mult

în fiecare munte există o pasăre ce a fost împietrită, în fiecare inimă există un înger ce așteaptă primăvara. ceea ce le ține laolaltă e numai forța gravitațională a Aceleiași Iubiri care a făcut ca din nimic să răsară trandafiri, stele, oceane și dulceața privirii mamelor. Poeme nepublicate în volum, scrise între...

Citește mai mult

aceste petale sunt gândurile copiilor despre lume timpul – și azi – se-arată ca pod de spini locuitorii viselor au uitat să iasă din somn iar visele lor sunt golite de îngeri suntem atât de mari suntem atât de mici în ușile inimii lovește necontenit un berbece (se mai țin în tăcere și lacrimi). Poeme nepublicate în...

Citește mai mult