Țara mea

e stradă cu vizibilitate redusă
unde nebunii și-au luat dreptul
de a planta salcâmi după ideea de ordine
din mintea lor,
iar soarele răsare
doar când e obligat
(fiindcă lumina doare).
țara mea
e stradă cu vizibilitate tot mai redusă
unde pentru orice crimă
scuze se găsesc ușor prin buzunare,
spini tot mai mulți trebuie scoși din pâine,
șuvoi de noapte curge din noii vechi stăpâni,
iar libertatea de gândire se preface
în gramul de mișcare
dintr-o închisoare.
înțelepciunea, adevărul, bărbăția –
uitate-n sfinte cărți
(vor mai găsi semințele lor astăzi
vreun loc de semănare?)