Bunei care a plecat un veac parcă a trecut de când nu mai ești pe-aici. va veni curând prima primăvară fără tine. să stai liniștită – vom avea grijă de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor, de marginile lumii pe care-ai iubit-o. vom avea grijă de toate. și tu, ca totdeauna, ne vei purta de grijă. (din vol. Iar...

Citește mai mult

a căzut și soarele de azi (nici n-am apucat să-i gustăm lumina) iată-ne adami și eve lucrând țarina din preajma raiului. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

lume-a regilor prinși în cochilii al căror regat e rugina, a căror pâine-i pământ, umbră și vis trăiți pretutindeni, răsăritul acesta precum și clipa ce desface sufletul de ternul veșmânt. și de va ploua, de va cădea soarele-n fântână, de-am rămâne, de-am pleca, toate, pentru voi, regișori triști și goi, sunt umbră și...

Citește mai mult

așadar să nu rămâi în cele din urmă, să legi un pod din cele ce vin cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte până ce lacrima se face aur, până ce aurul se face soare și tot așa până ce podul va fi gata peste hău (iar hăul trecut încetează să fie). vom reînvăța și...

Citește mai mult

foc proaspăt lumina Ta. nu ca mierea de rogojină a furilor acestui timp, nu ca cerul lor de-arginți și cenușă. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

bătrânul cu nume de lut o dată doar a mușcat. eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

deocamdată pe cale ori în luptă cu fel de fel de gheonoaie, deocamdată rezemați pe pământ ca picăturile de ploaie. căutăm să dezrobim pe dinlăuntru grâul semănat cândva. să le vedem pe toate-așa cum trebuie ar trebui să încercăm să creștem tot mai mici, dar toate-n vremea lor își vor afla răspunsul. cât despre mine,...

Citește mai mult

străjuiesc lângă mine mulțime de lucruri, cascade de vorbe și umbre. doar icoana e flacără ce mă scoate din noapte. iar dacă vreodată un fur ar veni s-o arunce-n desagă, s-ar păcăli amarnic – icoana-mi zugrăvită e pe dinăuntru, veșnicie ce se-mbracă-n timp cum focul se îmbracă-n inimi. (din vol. Iar Petru plângea de...

Citește mai mult

dincolo de trupul morții acesteia, când în sânge tot cad războaie și ierni, să poți aștepta până a treia zi dimineața. să poți rămâne la cină în soare deși ai fost uneori coborât în lacul Sevastiei. ghimpele să-l îngădui în trup cum nemânioasă veșnicia primește-n apa ei prea săracele veacuri. (din vol. Iar Petru...

Citește mai mult

În țara dintre țărmuri am ajuns străin cum străine sunt firele de iarbă când dinspre miazănoapte vin norii cu gheață-n pântece. rămâne să urmăm drumeagul ce taie în două furtuna. deseori cursele vrăjmașilor stau înainte iar prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta pe mult iubitorul de sine. Aruncat între apă și...

Citește mai mult