se va coace grâul și nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul… copii din praf de pâine jucându-ne cu vara… un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul...

Citește mai mult

Dacă într-o carte găsești echilibru, limpezime a ideilor, argumente puternice, exemple relevante, informație de calitate pentru a lămuri subiecte de actualitate, concluzii edificatoare pentru timpul ce ne așteaptă, iar toate acestea mai sunt însoțite și de suficient umor de calitate, atunci ești un cititor...

Citește mai mult

e o toamnă adâncă în lume într-o seară rece eu vin de departe cu bunicul și picioarele ni se leagănă pe marginea carului cu noaptea în spate. (din vol. Exil în inimă, 2012)

I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud banca bătrânei care veghea toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre...

Citește mai mult

încep mereu, de la capăt mereu începutul. eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi, unde se ferește de ciocurile bontoroage ale păsărilor – pe ele nu le pot păcăli ușor. uneori tălpile mi se lipesc de miezul pământului, uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă. eu doar...

Citește mai mult

ne întâlnim în spațiul dintre silabele rugăciunii unde celălalt chip al cuvântului e lacrima. (din vol. Exil în inimă, 2012)

Eu, Simah, prefectul Romei, urmat de Omul și mașina – este titlul primei cărți traduse în limba română a profesorului universitar Thomas Molnar, apărută în 2013 la editura Logos, ediția originală în franceză fiind publicată în anul 1999. Traducerea aparține profesorului sibian Manuel Valeriu, cel care a făcut...

Citește mai mult

mai ales în satul de câmpie se întâmplă să-ți uiți sufletul în dimineți cețoase culegând lumină până te pomenești crescând și părinții nașii finii te privesc de jos în sus și nevoit te lași convins de minunea asta (nevrută) cumva ai rămas cu vreo trei copii în toamnele cețoase ștergându-ți fruntea de culoarea lor după...

Citește mai mult

Rândurile de față nu au decât rolul de a atrage atenția asupra unei lucrări de referință ce prezintă dovezi clare asupra modului cum s-a luptat secole de-a rândul împotriva drepturilor românilor din Transilvania. Un genocid cultural și deseori în sens propriu. În fața datelor istorice, sociale și culturale,...

Citește mai mult

se seamănă lumină nouă. plec în urma îngerului și încerc să-i învăț mersul, dar hainele mele sunt de pământ și pământul îmi este stângaci – dansul său e cumva aplecat într-o parte ca o pasăre rănită ce se sprijină uneori în cioc. plec în urma îngerului ca atunci în copilărie când urmele pașilor tatei în nămeți păreau...

Citește mai mult