Eu sunt român, tu ești român, noi, cu toții, suntem români! Deci, parcă toate-s în regulă, nu?! Unde mai pui că statisticile cele fudule ale Satanei grăiesc precum că, în România, am fi 87% Creștini Ortodocși, adică, toți aproape, Oșteni ai Dreptei Căi spre Mântuire și Rai!
Ei bine, NU! Pentru că nu ajunge să-ți zici „român”, ca să și fii ROMÂN! Și nu-s destul statisticile, ca să te facă, din nesimțit — cel mai nobil duh al planetei Terra: CREȘTIN!
„Ne-a fost frică, am fost amenințați — ni se crăpa inima de milă și față de bieții copilași, să nu dea ei bacul, ooof și aoleu! - de aia am venit să facem bacul!” — ba se milogeau, ba ne înfruntau, colegii noștri, profesori „români” (de limbi străine), ieri, prin cancelarii. De fapt, mita Iudei, cei 270 până la 600 de roni (cu care Funeriu i-a ispitit!) s-au constituit în „teroare” și-n „lacrimi” de „mila bieților copilași” (pe care „copilași”, de fapt, îi educaserăm și crescuserăm noi, cei „bătrâni”, cei care ne voiam demnitatea de români/creștini, înapoi! - iar nu cei care n-au avut demnitatea să refuze banii Iudei, cu argumentul de bun-simț că noi, cei mai în vârstă, am muncit și în februarie, la Română, și în aprilie, la Informatică, fără niciun ban, sub incidența argumentului ministerial precum că „muncim în cadrul programului și orarului școlar” deși, de fapt, intram la examen la 8 dimineața și ieșeam de la examen, la 8 seara!). Și, evident, n-au avut verticalitatea de a fi solidari cu noi, întru apărarea onoarei - nu a banilor! — ca dascăli de demnitate, ai ucenicilor noștri, împotriva celor ce batjocoreau, scuipau, călcau în picioare viitorul românesc!
O Românie Creștină nu se poate întemeia pe reacțiile Iudei! Unde mai punem, că Iuda a avut mustrări de conștiință, care l-au îndemnat să arunce banii trădării, în Curtea Marelui Templu din Ierusalim, în obrazul lui Caiafas-Demagogul și Mincinosul! Or, „sindicatele galbene” nu au nici minima conștiință mustrătoare, a lui Iuda! Goliți/golite de duh, deci, satanizați/satanizate de-a binelea!
O Românie Creștină nu se poate întemeia pe „dansul sindicalist al pinguinului”, scălâmbăiat, cu mișcări obscene și cretine, o manifestare nu sindicalistă, ci de mahala! — ca reacție, în fața tragediei care amenință, cu scufundarea în faliment și cu venirea, la „butoanele” comenzilor existențial-ființiale românești, a „board-ului” masonic al UE (ca în Bulgaria anilor trecuți), înlocuind (probabil, definitiv) conducerea României; guvernanții de azi, care și-au împlinit misiunea genocidă, vor primi, firește, reședințe și adăpost pentru prețioasele lor hoituri, prin America de Sud și adăpost pentru mormanele de bani, prin care au ucis, financiar, România.
O Românie autentic Creștină n-ar fi rămas nesimțitoare, în față batjocoririi inteligenței și Duhului ei, când miniștri evrei, precum Vlădescu și Berceanu, au declarat, în public, că puteau să ne mai mintă șase luni, dar nu s-au mai sinchisit de noi — deci, s-au decis să ne sfideze cu adevărul (adevărul lor, de briganzi și venetici!).
România aceea autentic Creștină ar fi pus mâna pe bici, precum Hristos! Căci zarafi se numesc, și cei doi, și ceilalți dintre guvernanții care ne iau drept handicapați mental, de atâția ani încoace — și zarafii sunt cei mai fideli și încăpățânați închinători Banului/Vițelului dn Aur, scuipând în față pe Hristos-Lumina Lumii!
Amintiți-vă ce scria evreul Cezar Lazarovici: „România este grădina evreilor și noi vom făuri acolo noul Israel. Numai noi, evreii, suntem în măsură să decidem cine să conducă România, pentru că numai nouă ne-a dat Dumnezeul lui Israel această putere supremă asupra voastră.”
România Creștină trebuie să fie o zonă unde dușmanii noștri, de două mii de ani încoace, să nu mai îndrăznească să joace țontoroiul morții și să scuipe, cu poftă nebună, pe mormintele strămoșilor noștri martiri!!!
Noi știm că „România ascunsă”, de care vorbea regretatul Artur Silvestri, există — și, cine vrea, o găsește prin colțuri smerite, de mânăstiri, de biserici, dar și în sufletele arzătoare ale unora dintre laicii care nu apar pe „micul ecran” al rușinii și pângăririi de Duh! — dar, deocamdată, „mișeii fac punte” la „opera” de aneantizare a Duhului României Creștine! Iar cei „cu stea în frunte” încă nu îndrăznesc să se arate și să-și facă simțită forța spirituală, prin care să întoarcă „crugul” sorții poporului român.
Oribilul monstru tembel de Funeriu (turbat împotriva Religiei și, în special împotriva Bisericii Ortodoxe!) conduce Educația, Cercetarea (a ce?! — a celor mai noi metode „mengelice”, de genocid?!) - și Soarta Tineretului, în România! Un ungur „adus de vânt”, Cseke Artila, conduce Destinul Sănătății Trupești a Românilor — iar un alt urmaș al hunilor, Kelemen Hunor, conduce Destinul Cultural Românesc!
Evreii din spatele lui Gold Corporation „Roșia Montană” (chipurile, „firmă canadiană”), în speță, firmele lui Mark Rich1, vor să otrăvească pământul și apele și pe oamenii României (și nu numai: ungurii urlă, mult înaintea românilor, că li se otrăvește Tisa! — iar noi nici habar n-avem că la fel se va întâmpla, cu apele Sfântului Ardeal, până în Sfântul Istru/Danubius-Dunăre!).
România Creștină nu se poate întemeia pe aceste trădări naționale! - și pe mii și mii de alte trădări: numai faceți un efort de memorie, și amintiți-vă de anul 1991, când Iliescu a recunoscut „statul independent Republica Moldova” sau anul 1997, când Emil Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina, prin care renunțam la pretențiile noastre, legitimate de Istorie și de sângele atâtor sute de mii de strămoși, asupra Basarabiei, Herței, Nordului Bucovinei, Insulei Șerpilor — și anul 2009, când Băsescu nu numai că n-a „închis” participarea absurdă și trădătoare de interese naționale românești (și să oprească hemoragia de sânge tânăr românesc — e vorba de tinerii fraieri, mercenari lacomi de arginții Iudei — taman 30 de dolari pe zi!) la/în războaiele altora (petroliștii americani!), ci a suplimentat trupele române, din Afghanistan și Iraq, trupe care îndreaptă pușca împotriva unor patrioți și oameni sărmani și complet nevinovați! — ba, mai mult, Băsescu face, din 2004, război civil în România iar din 2010, face războiul foamei și umilirii, prin sărăcire, a tuturor românilor (ascultând de poruncile Masoneriei Europene și Mondiale!!!) — și, tot Băsescu, nu numai că „neguțează” Limba și Istoria și Geografia Românilor, cu ungurii din „HarCov” și Târgu Mureș, dar „binecuvântează” și înființarea Partidului Civic Maghiar (cu primă formă, aparent inofensivă: Forumul Civic Maghiar!). À propos de „forumuri civice”: și românii au, cică, o „societate civilă, formată din toți alogenii și trădători și schilozii (de Duh!) ai acestui pământ (tip Patapievici, directorul ICR, care, la Bochum, în Germania, inițiază și expune cel mai scabros și dement „Omagiu lui Iuda”! - sau madam Alina Mungiu-Pippidi, care blasfemiază cumplit creștinismul, în piesa de teatru - ???!!! — Evangheliștii - sau Andrei Cornea, care strigă, din fundul bojocilor, la aniversarea martiriului, ordonat de Masonerie, al lui Corneliu Zelea Codreanu - vizionarul Neamului Românesc, în veacul al XX-lea: „Bine i-au făcut!” dar și ceilalți „intelectuali” de serviciu: Liiceanu, care-l tutelează pe Băsescu, Pleșu, care l-a „consiliat" pe Băsescu, Traian Ungureanu, cel care, dimpreună cu dl Cotoi-Sever Voinescu, i-a întrecut în ditirambi pe cei mai vajnici lingușitori ai „epocii de aur”: „Personalitatea președintelui Traian Băsescu transcende Galaxia!” etc. etc. etc. — aici, la „etc.”, putând intra, fără nici cea mai mică jenă, micii dictatori „colaterali”, de tipul lui N. Manolescu și ai lui „ceata lui Pițigoi”! — precum și „mii de mii” de juriști, profesori, ingineri conformiști „dascăli” din mediul universitar sau preuniversitar dar și alte categorii de „luminați”!).
O Românie Creștină presupune și alungarea Masoneriei Anticreștine de pe teritoriul Național Românesc, iar nu să se permită masonilor să spurce, prin prezența și influența lor malefică, sfruntată și nerușinată, sub numele de „Opus Dei” (vaticaneza mafie!), alegerea de Patriarh al României ori statuia, de la Râmnicu Sărat, a patriotului unionist Grigore Vieru vor veni la rând, în mod sigur, mormintele martirilor Ion și Doina Aldea-Teodorovici - și nici să-și impună voința, peste capetele românilor, în ce privește construcția de Școli Ortodoxe (cum s-a întâmplat la Adjud-Vrancea, pe 29 aprilie 20101”).
Restaurarea unei Românii Creștine presupune, deci, ieșirea din tembelismul de MAHALA (Hristos nu „vizitează” mlaștina maneliștilor, care conduc și impun decizii antihristice, în România!): „a fi creștin” nu presupune, cum afirma apostatul Emil Cioran, „a avea atitudine de sclav” — ci, dimpotrivă, a manifesta ENERGIA HRISTICĂ A MĂREȚIEI DUHULUI! Hristos n-a fost doar „blândul nazarinean” ci a fost primul și cel mai vehement și mai combativ Oștean al Adevărului Dumnezeiesc, în lupta Lui zilnică, din fața Marelui Templu, cu demagogia lacomilor și aroganților teroriști de Neam — preoții de tipul Caiafas și Ana!
O Românie Creștină trebuie să fie o Românie a „plinirii” Legii Hristico-Dumnezeiești:
„Dumnezeu-Tatăl, prin aspectul său filial (Dumnezeu-Hristos), devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pământești (concomitent cu cele cerești). Trebuie să se înțeleagă foarte clar că legislația umană terestră a început în Legislația divină și trebuie să se-ntoarcă, logic (chiar dacă sub forme diversificate), în esența legislativă din care a pornit. Tocmai această cale de întoarcere la obârșia divină a legislației terestre și premizele ei le înfățișează Hristos-Dumnezeu, prin predicile și parabolele de la Templul din Ierusalim și, în primul rând, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca și lămuririle către apostoli, la Cina cea de Taină (Ioan, cap. 14,15,16,17). El spune, foarte clar, că, prin toate legislațiile istoriei, prin toate orânduielile și orânduirile umanității - nu se face altceva decât împlinirea, discretă, progresivă și secretă (mistică, ascunsă ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obârșia preaputernică a tuturor legilor ce vor fi fost vreodată pe fața Pământului: (Matei, 5,18) «Căci adevărat zic vouă : Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate». Deci, împlinirea Legii prin legi se va face desăvârșit și absolut integral, prin însăși trecerea-istorie («mentalitatea»), — continuu evolutiv-spirituală, a mediului uman-terestru - atât în forma-emergență (iota = semnul literei de început al lui Iahve-Dummezeu), cât și în conținutul-imergență (cirta = semnul literei de mijloc).
Cine afirmă că legea creștină e prea îngăduitoare, sau, chiar, că n-are sancțiuni, ci doar îngăduințe2 - amarnic se înșală și nu are babar despre creștinism. Da, ne sunt dezvăluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai depărtate, spre desființarea limitei spirituale, către Dumnezeu - dacă ne supunem desăvârșit Legii: acestea sunt Fericirile - dar starea de FERICIT se traduce prin desăvârșit moral-spiritual, desăvârșit virtuos, desăvârșit supus Legii - până la renunțarea completă la egoism și egoism, deschiderea definitiv generoasă, autosacrificială către „ceilalți”, către Iubire - care Iubire, adusă în parametrii cristici, echivalează cu desăvârșirea paradisiacă a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii - adică eliberat deplin de anomia satanică). Dar acesta este scopul cel mai înalt, pe care bietele legi omenești nici nu-l întrevăd, prin formulările lor ambigue și din greu gâfâite, îngăimate, bâlbâite. Legile umane, însă, dacă vor să mai existe (ca autoritate efectivă) în istoria evolutiv-terestră, trebuie „să tragă cu urechea”, cât mai atent, tocmai la corpul legislativ cristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdată, finalitatea legislativă supremă, dreptul legislativ formulat în Fericiri - dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decât cu o jumătate de ureche, și în silă: ele nu sunt în stare să zărească, să exprime ce zăresc (dacă zăresc) - anume, obiectivul legislativ cristic, care este transfigurarea ființei umane, dintr-una anonimă, aflată în permanentă stare de zavistie cu sine și cu mediul său social - într-una perfect împăcată-armonizată cu sine și cu mediul său socio-natural (căci întregul COSMOS este „societatea” Omului!). O foarte palidă imagine a Cetății Legislative a lui Dumnezeu3, o vedem în unele mânăstiri creștine, unde ascultarea legislativ-divină (alături de voturile sărăciei și castității - care au tot o natură legislativă, dar mai înaltă și mai greu de înțeles pentru oamenii de rând: desființarea totală a egotismului, prin sărăcie trupească-socială, desființarea seminței metafizice de vrajbă, sexualitatea - care a despărțit și învrăjbit Omul cu Dumnezeu și, astfel, pe om cu sine însuși, orice cu orice, opunând totul istoric, auto-distructiv și perisabil - totului ceresc etern-desăvârșit) - este atât de aspră, cât nu și-a închipuit niciodată vreun legislator că vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribilă consecință.
Dar, dacă răsplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desăvârșită, doar printr-o ascultare desăvârșită, a unei Legi (aparent supraumane - dar care privește, în mod direct, doar FIINȚAREA UMANĂ, și nimic altceva4) - ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului în Lege și, mai cu seamă, a celor chemați să reprezinte Legea și să-l călăuzească pe oameni spre Lege, dar care-și încalcă sistematic misiunea juridico-umano-divină (preoții-juriști ai templului) este marcată prin exclamația prevestitoare de prăbușire apocaliptică: «VAI VOUĂ!»5:
-„Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici, că închideți oamenilor împărăția cerurilor, căci voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați!) Nebuni și orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfințește aurul?() Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici, că dați zeciuială din mintă, din mărar și din chimen, și nesocotiți cele mai de samă ale legii: dreptatea, mila și credința. Acestea trebuie să le faceți și pe acelea să nu le lăsați!(). Drept aceea, înșivă mărturisiți de voi, că sunteți fiii celor ce au ucis pe prooroci. Și împliniți și voi măsura părinților voștri. Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimet la voi proroci, înțelepți și cărturari, și pe unii din ei îi veți ucide, și-i veți răstigni - și pe alții din ei îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți alunga din cetate - ca să vină asupra voastră tot sângele drept, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel celui drept până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între biserică și altar. Adevărul vă grăiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iată vi se lasă casa voastră pustie, căci vă spun: de acum, nu Mă veți mai vedea până nu veți striga: binecuvântat fie Cel ce vine întru numele Domnului!”
Sancțiunea supremă a frivolității față de Lege și Misiune a Legii: dez-identitatea și atoate-învinuirea, urmate de orbirea față de lumină - până la descătușarea CONȘTIENTĂ, ABISALĂ - a conștiinței răului din Sine.
Cei care sunt chemați să dezvăluie, în om, prin educație și credință, Legea sădită de Dumnezeu - și încalcă, sfidător și iresponsabil, menirea - sunt supuși imprecației cristice pe pământ - dar Legea nu e de pe Pământ. De aceea, acest „vai vouă!” este vizionar: legislatorii și juriștii, care se fac că nu văd Legea, și scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal - vor primi suprema pedeapsă: DES-FIINȚAREA (scoaterea înafara planului divin al Ființei). Legislatorul și juristul care nu e vizionar, ci bucher și tipicar, speculând meschin, rău-voitor - își auto-suprimă ființa, se sinucide spiritual. Căci veșnica osândă a Gheenei este Focul ce arde toate matrițele greșite ale Facerii - șterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: «Casa voastră [n.n.: planul existenței terestre și cosmice] vi se lasă pustie.» Și nu-L vor mai vedea (n.n.: adică, nu se vor mai putea vedea-identifica, măcar formal - în/cu Matrița Ființei-Hristos) până când nu vor recunoaște, dincolo de legile chițibușărești-egotiste - pe Dumnezeu-Legea: «De acum nu Mă veți mai vedea, până când nu veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului»" (cf. Adrian Botez, Cartea Cruciaților Români, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2008).
O Românie Creștină trebuie să fie o Românie a Civilizației Creștine, a Reevanghelizării! Elevii de clasa a XII-a nu mai știu, cu toată ora de Religie (omorâtă parșiv, de postarea ei, în orar, de la ora 7 a.m. sau de la ora 2 p.m.! — și prin înlocuirea preoților-profesori, CU HAR, prin „profesori de Religie”, simpli și dezinteresați-iresponsabili funcționari!). NICI MĂCAR TATĂL NOSTRU! Din zece români, nici măcar UNUL ÎNTREG nu a citit Biblia! sau, măcar, esența dogmatică a creștinismului - Noul Testament!
Deci, România Creștină va fi greu de re-construit, cu adevărat! Nu interesează statisticile și nici măcar câte biserici de zid construiesc preoții (unora - nu mulți, dar suficienți pentru a slăbi încrederea, și așa șubrezită, a oamenilor din parohii! - din această „construcție/ctitorie”, le ies și mașini personale și vile!) - ci câte biserici „în suflete” reușesc ei să construiască (așa cum frumos zicea un preot din Bârlad!)!
România Creștină?! Păi, românii care n-au citit Noul Testament (mulți nu calcă prin biserici, și nici nu știu ce-a zis Hristos, prin intermediul Sfinților Evangheliști!), dacă vor afla cât de greu este (ori cât de ușor după fire!) este să fii creștin, tare ne temem că vor „dezerta” la „simplificatorii” cei eretici: la papistași (unde postul e cu brânză și ouă, unde Purgatoriul îți creează un fel de iluzie „buddhistă”, precum că păcatul poate fi și „păcățel” etc.!) ori la protestanți și neo-protestanți, care au o dogmă satanică extrem de clară: „Nu pierde vremea cu rugăciuni! Fă BANI! (cf. Max Weber - „Etica protestantă și spiritul capitalismului, Antet, 2006). Dar, vorba ceea: „Mulți chemați, puțini aleși!” Autenticii ortodocși/duhuri umano-divine, se vor „tria” cu strictețe, în așteptarea Judecății Supreme, a Lui!
LEGEA Lui este neapărat necesar de respectat, măcar de câțiva din Grădina Maicii Domnului — altfel, România creștină nu va exista! (deci, nici MÂNTUIRE DE NEAM) - cel mult, una în care surzii nu vor asculta într-una strigarea părintelui Iustin Pârvu, ori pe aceea a părintelui Arsenie Papacioc, care nu fac altceva decât să reamintească vocea Lui Hristos-Lumina Lumii, voce care răsună din Sfintele Evanghelii: „A venit vremea martiriului! VEGHEAȚI! Și nu vă temeți!” - și, deci, sus-numiții surzi vor accepta să se „pupe cu Satana în bot”, în cadrul satanicului New Age/
„Multă lume (juriști și nejuriști) are o părere complet falsă despre Lege și Creștinism, crezând a identifica, chiar, o incompatibilitate între cele două noțiuni6. De fapt, adevărul constă exact în formularea inversă a judecății: cine nu vede că numai prin creștinism, legile capătă valoarea de Lege - acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbește, de fapt, despre Lege - ci despre ce vrea el, adică, despre nimic.
Este tot atât de absurd să afirmi că religia creștină n-are de-a face cu legislația, precum este de absurd să afirmi că legislația nu are de-a face cu morala, sau că morala nu are de-a face cu religia.
În definitiv, ce scop are Legea? Are scop în sine? Nu poate, căci e pentru oameni - iar nu un text pentru un text („artă pentru artă”). Dar oamenii, sunt în sine? Nu, pentru că nu sunt propria creație - ci creații ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? Pentru oameni care vor să ajungă la lege - adică la Dumnezeu.
Cât despre faptul că legea nu are de-a face cu Morala - aceasta este o afirmație pe care numai infractorii pot s-o admită, fără mustrare de cuget. La fel, că Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adică, de ce să te comporți bine, dacă nimeni nu veghează asupra Binelui, și nici nu șii ce-i acela Bine? Dar dacă admiți că Binele există și că este Cineva care care veghează la împlinirea lui - te vei supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Astfel, în ruptura Moralei de Religie și a morale religioase de Lege apar rădăcinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecând drept „binele public”.
Juridica trebuie să conțină și Pedagogia. Și invers. Omul dacă nu e învățat să învețe legea – și dacă nu-i este stimulată înțelegerea scopului final al legii – devine fie terorizat de lege, fie indiferent față de lege. Iar prin teroare și indiferență n-a funcționat lungă vreme nici o societate umană – ci societățile bazate pe lipsa de rațiune și implicare rațională a cetățenilor în treburile Cetății – s-au sinucis, au dispărut din istorie. Omului trebuie să i se explice, în amănunt, cu multă răbdare, la vârsta când plămada lui umană este maleabilă și permeabilă – cine este el și cum să acționeze și de ce să acționeze, într-un fel și nu în altul. Pedagogia juridică trebuie făcută chiar de la 2-4 ani, când apar primele scântei de înțelegere – pentru ca fixarea strategiei juridice și a finalității ei să aibă loc la vârsta deplinei înțelegeri, a deplinei formări a capacităților raționale, emoționale, atitudinale, spirituale: adolescența. Numai un om educat spre înalta și cât mai deplina înțelegere a întregului sistem juridic, social și cosmic, va avea posibilitatea să acționeze ca un om adevărat, să-i formeze, la rândul lui, prin convingere rațională(dar și intuitivă) pe alți oameni(tovarăși, copiii lui, chiar pe părinții lui neinstruiți) – și doar astfel poate să se-nchege și să reziste o societate umană sănătoasă – autentic umană, prin spiritualitate evoluată.
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de disprețuit – dar nu ele dictează marele mers al istoriei umanității. Trebuie acordată asistență socială materială, dar și morală, înțelegere și respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot ține pasul cu cerințele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru – dar trebuie stimulate și respectate, în primul rând, elitele, vârfurile societății, CĂLĂUZELE, cei care mențin constant, fără sincope prea mari, ritmul evoluției spiritului terestru. Apostolatul trebuie să fie misiunea nu doar a dascălilor de școală, ci și a juriștilor, întorși în școli, redeveniți dascăli (căci, în Noul Ev Mediu, prezumat de N. Berdiaev, funcțiile sacerdotală, educațională și juridică trebuie cumulate de același om – omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea:”Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”).Că azi a căzut unul, din disperare, că mâine vor suferi mulți și vor cârti – trebuie să le acordăm întreaga noastră compasiune – iar pe cei ce trăiesc, fizic și spiritual – să-i înconjurăm cu blândețe și, asemeni lui Hristos, să-i sfătuim, să-i însoțim câțiva pași, să le explicăm cu înțelepciune, cu spirit de auto-sacrificiu și cu răbdare îngerească: „Iacă Eu vă trimet ca pe niște oi în mijlocul lupilor: fiți deci înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” (Matei, 10, 16). Să-i mustrăm pe cei prea(și nejustificat) leneși, să-i izolăm, parțial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credință conștientă și refuză orice sfat bun7 – să-i îndepărtăm de societatea umană, pentru a n-o contamina cu răul lor (dar în izolare, să le încercăm, neobosit, puterile sufletului, să trezim în ei, fie și întârziat, germenii salvării – viziunii umano-divine: preoții și pedagogii să intre cât mai des, în clasa de elevi cât și-n închisoare, într-un ritm susținut, pentru a forța ușile întunericului). Dar, evident, grija principală să fie pentru susținerea ritmului general al UMANITĂȚII: aceasta este misiunea legilor și legislatorilor – să nu-și ia ochii de pe Lege – STEAUA ETERN CĂLĂUZITOARE. Căci vor exista mereu cetăți-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos – și nu avem dreptul să rămânem la aceste cetăți, să ne contaminăm de răul lor încăpățânat – ci avem datoria să mergem spre cetățile-oameni care acceptă Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: „Legile să nu urmeze creștinismul, căci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc.”. Creștinismul autentic nu pedepsește cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastră despre sistemul de pedepse este greșită.
Noi reacționăm precum păgânii sau primitivii vetero-testamentari, fără gând și inimă, ci doar cu instinctul primar și cu pumnul, cu violența fizică: „dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Există, însă, o reacție spirituală, de autopedepsire, extrem de severă, decât care mai îngrozitoare nici nu există pe fața pământului și în istorie: este pedeapsa de tip creștin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizică8 – ci de transfigurare spirituală, repunere, a celui ce era doar umbră de om – în rangul deplin și adevărat de OM. Această pedeapsă cumplită este pedeapsa pozitivă, specifică doar creștinismului, adică NOII LEGI, care, chiar dacă încă nu e instituită și nu se întrezărește măcar posibilitatea instituirii ei generale – așa va fi, peste tot pământul. Abia atunci, legile vor fi Lege, și se va vedea limpede că toate sistemele legislative, purcese din morala divină, se îndreaptă către finalitatea omului virtuos9 : „ci să fie cuvântul vostru: ce e da, da și ce e nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, e de la cel rău” – și :”Eu însă vă zic: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și vă rugați pentru cei ce vă nedreptățesc și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru, Care este în ceruri; căci El poruncește soarelui Său să răsară și peste cei răi, și peste cei buni, și dă ploaie și peste cei drepți, și peste cei nedrepți(…). Deci fiți desăvârșiți precum este desăvârșit Tatăl vostru cel ceresc”10.
Problema „obrazului întors către noua palmă” a făcut să curgă râuri de cerneală. Considerăm că avem dreptul să ne spunem părerea și noi, împotriva celor care afirmă că „creștinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran…): este cea mai mare stupizenie, câtă vreme Hristos vrea să-l readucă pe Om în ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTĂPÂNITOR, deci nimănui supus – cu atât mai puțin sclav cuiva.
Deci, palmele despre care vorbește Hristos nu le înduri pe orizontala existențială, adică, de la om la om. Ci pe verticala recunoașterii permanente a raportării om-Dumnezeu. Palma primă, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mâna unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om rămâne, și deci puterea lui de pedepsire în numele lui Dumnezeu este redusă și restrânsă de către chiar limitele condiției sale umane. Deci, pentru că eu mă recunosc mult mai vinovat, în fața lui Dumnezeu, decât poate un om să-mi arate că sunt vinovat, întorc și celălalt obraz, pe care ar trebui să mi se „completeze” pedeapsa, de la limita umană a pedepsitorului-trimis divin – până la deplina pedepsire divină, conformă cu imensul meu păcat către Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a pălmuit va realiza că nu poate el să ne lovească, atât cât ar trebui, prin justiție divină-nonumană, să ne lovească. Atunci, abia, își va da seama de limitele lui, de faptul că nu e decât supusul (robul) către Dumnezeu-Legea (și Sancțiunea). Deci, NEPUTINȚA lui de a ne lovi îl va re-întoarce între limitele sale umane. Dacă se va căi sau nu, dacă va lovi iar, sau nu – aceasta nu se poate garanta omenește – dar, deja, suntem ieșiți de sub „jurisdicția” umană a oricărei lovituri deplin-divine. Dar:
a) lui i s-a făcut demonstrația că e neputincios, fie și în așa-zisa „dreptate”, „violență punitivă”( când, de fapt, nu e decât voința Domnului, prin mâna lui, atât cât poate mâna și forța mâniei sale de om);
b) lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decât a lovit, rămâne de rușine: își va da seama că e un biet om, și-atât; din acest moment, își va pune problema că – lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu – s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parcă ar fi fost Dumnezeu – va fi pedepsită de Dumnezeu(și numai Dumnezeu știe cât de grea va fi pedeapsa divină, lovitoare pentru SUPERBIE…);
c-cel lovit nu are de pierdut nimic, ci câștigă conștiența cât mai acută, deplină, a vinovăției față de Dumnezeu, și va ști (va fi gata) să aștepte O COMPLETARE (oricând) la lovitură – ceea ce, oricum, este o mângâiere spirituală: lovit deja fiind, de către inconștientul impostor, știe că lovitura lui Dumnezeu, pentru păcatele sale, va fi mai mică decât o merita, până în momentul lovirii umane (mai mică exact cu lovitura trimisă de Dumnezeu prin impostor, lovitură prin care păcatul parțial al lovitului este adăugat păcatelor, până atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, în numele lui Dumnezeu – începutul studiului legislației punitive a lui Dumnezeu. Dar și semnul-șansă a viitoarei mântuiri. De la această „palmă” încolo ar trebui, pentru adevăratul creștin, să urmeze revelația Împărăției lui Dumnezeu ! Așa că, aceia dintre noi care se revoltă împotriva „palmei”(și a primei, și a prezumatei…) – ar trebui să ceară ei, cât mai degrabă, și de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mântuirii, al milei divine, semnul că «Dumnezeu nu te-a uitat»
Cine mai ține cont, în zilele de azi, ale legislației laice – că ar putea fi trimis în judecata Focului Veșnic, al retopirii „matrițelor ființiale” – „doar” pentru insultarea „fratelui”(oricare semen): „netrebnicule, nebunule”? – când toți suntem călcători de Lege, deci”netrebnici-nebuni”…
Cine ar accepta azi, în legislația laică (Doamne, ce-i mai place omului s-o facă pe Dumnezeu, pedepsind, în stânga și-n dreapta, cu mintea lui de om…), să se autoexileze, definitiv și irevocabil, de propriii copii – dacă aceștia L-ar nega pe Dumnezeu-Obârșia a Toate, singura garanție a Binelui?11 Cine ar accepta azi, în legislația laică, atât de „severă”(?…) – să-și taie mâna sau să-și scoată ochiul, pentru o „simplă” minciună, trădare? Doar trădarea e relativă, nu?… La fel – Adevărul: mereu, în societatea laică avem „puncte de vedere” – adică pretexte de a (ne) minți cu nerușinare. Fii pregătit, în orice clipă a vieții tale, să fii torturat inimaginabil și să mori pentru Dumnezeu!Adică, pentru revelarea SINELEUI TĂU REAL-DIVIN.
«Hotărât lucru, legislația creștină este mult prea severă – și nedemocratică!» – vor spune, acum, aflați, oarecum, în cunoștință de cauză, cei care ziceau, până acum, că-i legislație prea blândă și că orice creștin are mentalitate de sclav. Da, este severă, pentru că Dumnezeu are pretenții mari de la om(dacă vrea omul să fie Fratele lui Dumnezeu…) – dar și răsplăți pe măsură: Dumnezeu îl vrea pe om FERICIT – fericit cu adevărat, adică asemeni Lui. Dar aceasta înseamnă: PERFECT CURAT-CURĂȚAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adică, potrivnice Luminii Lumii)…
Nedemocratică? Dumnezeu nu știe decât despre o singură categorie umană – de fapt, despre un singur om: ADAM (să-l întoarcă de unde a purces, plângându-și greșeala – în Rai-Paradis). Iar discriminarea”nedemocratică” ar începe de la doi…
Greu, teribil de greu, dar și teribil de măreț și nemăsurat nobil lucru este să fii creștin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu. Prima și singura condiție: respectă Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalți, cu lumea). Lege pe care Hristos(cel mai teribil Legislator!fără alt scop decât Dreptatea: «Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura!»12) o numește atât de frumos: IUBIRE.
Legea îl transfigurează pe om în Dumnezeu. Respectă dumnezeiește Legea! – poruncește Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esențială și eternă! Vei pierde(sau amâna indefinit) Mântuirea, adică starea de ieșire de sub Timp-Eveniment-Moarte!
Jugul Legii lui Dumnezeu este ușor sau teribil de greu, după gradul de încredere (în Reperul și Scopul Suprem), de credință și de supunere față de Lege: cine s-a obișnuit cu ceva, zi de zi și clipă de clipă(oricât ar fi de cumplit, aparent – acel „ceva”) – va constata că e ușor și firesc. De aceea, educația întru Lege trebuie făcută de mic copil – dezvoltată și explicitată în adolescență – pentru ca omul matur să fie Omul Legii, tot așa cum este Omul Respirației sau al Bătăii Inimii. «Căci jugul meu este bun și sarcina mea ușoară» - grăiește Însuși Hristos”13 (cf. idem).
Oricum, Hristos nu va veni în Mahalaua fărădelegii și batjocurii și auto-batjocurii Duhului vostru. Adică, nu se va bucura, DAR ABSOLUT DELOC, de cum vă schimonosiți și parșiviți și boiți, voi, a CIRCARI - CHIPUL PE CARE EL VI L-A DAT, ASEMENEA CU CHIPUL SĂU, ÎN RAI!!!
Ieșiți din Mahalaua Râsului Prostesc, priviți cu gravitate severă la păcatele voastre de ușurință, întâi, îndreptați-vi-le, apoi, abia, încercați să-i scoateți din Mahalaua Mlaștinii Schimonosirii chipului lor, pe ceilalți, pe semenii voștri, De vor voi. Iară de nu, iată ce zice Hristos celor 72 de ucenici, pe care „i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc, unde Însuși avea să vină” și nu uitați că VOUĂ/NOUĂ ne zice, de fapt, până la stingerea lumii acesteia:
„Și în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, ieșind. în piețele ei, ziceți: Și praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă.
Dar aceasta să știți, că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Zic vouă: Că mai ușor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetății aceleia.
Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaido! Căci dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac și în cenușă. Dar Tirului și Sidonului mai ușor le va fi la judecată, decât vouă.
Și tu, Capernaume, nu ai fost înălțat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!
Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.” (cf. Evanghelia după Luca, cap. 10, versetele 10-16).
Și Judecata Lui se apropie! VEGHEAȚI - ȘI NU VĂ LEPĂDAȚI DE MISIUNE ȘI ROST - NU VĂ LEPĂDAȚI DE JUGUL CEL BUN AL LUI HRISTOS-DUMNEZEU!
Românie, Grădină a Lui Dumnezeu: aleasă ești de Maica Domnului Dumnezeului nostru, dar de nu vei înțelege ce minunată Misiune ți-a încredințat El, roadele tale de fiere se vor face, și Misiunea de Candelă a Neamurilor „Apusene”, adică a celor rămase în Bezna Necredinței - se va muta, în alt, cu adevărat Sfânt - ALTAR - NEAM - adică, la alt Neam, mai vrednic, iar nu înhăitat cu SATANA MAHALALEI, al Nesimțirii și Lașității și Trădării - și scufundat, precum râmătorul, cu plăcere scârbavnică, în Mahalaua „manelistică”, a batjocoririi de Duh al Luminii!
Note
1 Mark Rich — magnat evreu cu cetățenie americană, apropiat de Mosad. El s-a aflat în spatele firmei canadiene Gold Corporation, companie cu 80% acționariat pestriț, pe care îl controlează însă Rich () Ca urmare, zăcământul de la Roșia Montană urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Roșia Montană LTD în numai 15 ani, Statului Român revenindu-i numai 2% din acestă exploatare (n.n.: deși de otrăvit, otrăvesc pentru cel puțin 100 de ani, zone de multe sute de km, de urlă până și ungurii, că le „arde” Tisa lor!) — dintr-un Raport SRI, pe 2010, neluat în seamă de dl Băsescu & Comp.
2 Emil Cioran, parcă citându-l pe Marx, dar și pe Marchizul de Sade, afirmă că „creștinismul este religia sclavilor”.
3 Cf. Sfântul Augustin, Civitas Dei, în: P. Bernard Ștef, Sfântul Augustin - Omul, Opera, Doctrina, Colecția Sfinți Părinți ai Bisericii, Cluj-Napoca.
4 Legea a fost sădită și există în ființa umană (conștientizată), căci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu să ceară omului ceea ce El n-a dat și pus în ființa Omului.
5 Matei, 23, 13-39.
6 J. J. Rousseau, Contractul: „O societate de adevărați creștini n-ar mai fi o societate de oameni” - adică, ar fi o utopie. Nu: ea, societatea autentic-creștină, va fi-exista (după spusa Bibliei: „Când fi-va o turmă și-un păstor”) - și abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (reîndumnezeit, re-androginizat paradisiac).
7 Matei, 10, 14. „Dacă însă nu vă va primi cineva, sau nu va asculta cuvintele voastre, atuncea ieșind din casa ori din cetatea aceea, să scuturați și praful de pe picioarele voastre!”
8 Există și așa ceva, dar ca automutilare mistică - Matei, 5, 29-30: „De te smintește ochiul tău drept, scoate-l și-l aruncă, căci e mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât tot corpul să fie aruncat în gheena, și de te smintește mâna ta dreaptă, tai-o și arunc-o de la tine, căci e mai bine pentru tine să piară unul din membrele tale, decât tot corpul să fie aruncat în gheena”. Adică, mai curând de o suferință trecător (istoric)-corporală, decât să riști inimaginabila suferință spiritual-esențială eternă.
9 Matei, 5, 37.
10 Ibidem, 37 și 44-48.
11 Idem, 10, 34-35: „Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie: căci am venit să despart pe om de tatăl său și pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa”.
12 Idem, 5, 6.
13 Idem, 11, 30.
Comentarii