Dragii mei,
Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri și umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaș, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacțiune am încercat un singur răspuns: dragostea. „Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate”. În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Și totuși acesta este adevărul suprem!
Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Și totuși e ceva uriaș de mare. Nu simțiți că o atare atitudine, vă`nalță pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica? Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viață se mai teme, este un laș de ultimă speță). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voință care mi s`ar arăta astăzi mă jignește, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă și de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmați linia de mai sus, acceptați jertfa și vă veți bucura de biruința învierii. Nu tulburați cu nimic jertfa care se face și nu cereți încetarea ei. Am auzit că vă agitați. Greșit. Ca români, vă îndemn la liniște desăvârșită așa cum întotdeauna v`am spus. În politica internă și externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea și incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, și atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta țării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”. Încă o dată răbdare. Și dacă totuși nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creștină, eu cred că sunt destul de înțelept, dacă vă dau sfatul să amânați pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.
Trimit aceste rânduri după 200 de zile.
Cu îmbrățișări,
Corneliu Z. Codreanu
Vineri 28 Octombrie 1938
Comentarii