Priviți cu atenție! Este chiar pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului. Mai precis, și pe Calea Victoriei, fiindcă o mai puteți vedea pe strada Occidentului și în alte locuri, și nu doar în București. Fotografia de mai sus este reală — deși pare ireal ca în România creștin-ortodoxă să fie batjocorită, în stradă, tocmai ortodoxia. Sau poate nu este acesta credința noastră? Poate se va vota și acest „mic amănunt” în parlamentul european?
Vorbim despre batjocorirea Cinei Celei de Taină — din fotografia de mai sus — în care Stan și Bran, Elvis, Clark Gable, John Wyne, Chaplin, H. Bogart, Fred Astair etc. îi maimuțăresc pe apostolii lui Hristos. În mijloc, locul Mântuitorului este ocupat de faimoasa și, ce-i drept, siderala imagine cinematografică a femeii ușoare universale: Marlyn Monroe. Deasupra fotografiei de mai sus, este reclama unui restaurant „oarecare”: Hollywood — în traducere „pădurea sfântă”. Nu avem nici cea mai mică îndoială că este vorba despre o „sinceră sfințenie” a unei păduri cu o valoare esențială — dar nu pentru creștini, ci pentru lumea americană și nu numai. Este „sfințenia” lumii moderne, a cărei emblemă definitivă este America. Sigur că actorii din fotografie (și mulți alții din aceeași „pădure sfântă”) sunt pentru această lume „apostoli”, modele a căror „sfințenie” este asigurată, după cum putem vedea, chiar de femeia blondă din mijloc.
Și, dacă suntem de acord cu drepturile închinătorilor la idoli, acelea de a se închina cui și în ce mod vor vrea, nu putem fi de acord ca aceasta să se întâmple în centrul capitalei unei țări creștin-ortodoxe. Noi nu le dorim nimic. Spunem aceasta deși știm că vom fi considerați „intoleranți” de către specialiștii în „libertate” din Sărindar. Dar ia să ne imaginăm că am pune pe stradă — sau doar am duce la subraț, ca din neatenție, o icoană pe străzile Israelului sau ale Americii! Am fi imediat arestați pentru că am jignit, am ofensat libertatea credinței celorlalți — darmite să maimuțărim credința sau lipsa de credință a localnicilor (asta ar însemna, fără îndoială, pușcărie pentru cei care ar îndrăzni să o facă). De altfel, principala credință a lumii care locuiește în „pădurea sfântă” liberă și americană este credința lipsei de credință. Dar pe noi nu ne privește ceea ce fac alții la ei acasă — fiecare cum crede. Ceea ce însă este pe cât de grav, pe atât de simptomatic în această situație, ceea ce ar trebui să ne intereseze pe noi este starea necredinței noastre: pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului, se află această poză enormă care ÎL batjocorește pe Hristos, îi maimuțărește pe apostoli și întreaga noastră credință. Chiar peste drum de o biserică se află acest panou „reclamă”. N-am auzit pe nimeni, preot sau mirean, care să protesteze sau care să fie deranjat de faptul că Hristos este batjocorit în felul acesta.
Toate acestea ne arată pe noi, oamenii moderni și europeni, așa cum suntem: ne grăbim să ne aruncăm credința pentru a fi „buni pentru ei”, înlocuind Adevărul cu o femeie ușoară; ne străduim, cu știință sau din neștiință, să fim „în rând cu ei” și pentru aceasta Îl batjocorim pe Hristos.
Iată de ce ne întrebăm, fără lirism, dacă în România mai există români și dacă în Biserică mai sunt credincioși care să înțeleagă că Hristos este Adevărul. Sau, poate, lucrul cel mai important pentru români a devenit să ajungă și ei închinători la Stan și Bran, rugători la Marlyn Monroe.
Comentarii