NECESARELE CONCLUZII
„A DOUA SCHIMBARE LA FAȚĂ”, capodopera lui Theodor Codreanu, dincolo de valoarea sa intrinsecă, este mai mult decât o carte, sau așa ar trebui să fie considerată. Autorul acestor rânduri are convingerea că, în pofida oricăror adversități, studiul prietenului nostru va reuși, cu cât mai repede, cu atât mai bine, să devină o carte de căpătâi pentru toți intelectualii adevărați ai Țării. Nu mă refer la autoproclamata elită, atât de des autodovedită ca antinațională, ci la aceia care își respectă țara, națiunea, cultura și limba. Mă mai refer la aceia care au înțeles că au tăcut prea mult din jenă, ori din neputință, la aceia pentru care Eminescu, Nichita, Eliade, Noica, Cioran, la fel ca și floarea intelighenției trimise întru mucenicie nouă în lagărele comuniste, sunt adevăratele repere valorice și, totodată, perene ale identității noastre… Niște repere de care, departe de a ne fi rușine, ne fac să ne simțim mândri că suntem români și, cum zice Poetul, punctum. Cartea profesorului Codreanu trebuie să devină un îndreptar precum Abecedarul, mai ales pentru cei dezorientați de o propagandă mai subtilă, dar la fel de nimicitoare ca aceea comunistă, dacă nu și mai cumplită, date fiind consecințele sale ultime — trecerea noastră într-o stare mai rea decât neantul și INTRAREA ÎNTR-O ȘI MAI CUMPLITĂ ROBIE. Cei care nu mai vor să fie mințiți, înșelați, duși până acolo încât să-și facă SINGURI răul suprem, pierderea credinței și a identității, cei care nu mai vor să cedeze în fața Noului Imperiu ce se profilează, cei care nu mai vor să fie Furați cu zâmbetul lui Iuda pe buze, cei care nu mai vor să devină sclavii unor oameni care și-au vândut sufletele și țara, trebuie să citească această carte. Desigur, se vor găsi voci care vor striga că au descoperit scăderi în opera lui Theodor Codreanu și poate că ele există, dar în afara Cărții Sfinte noi nu mai cunoaștem una perfectă. PRINCIPALUL ESTE CĂ „A DOUA SCHIMBARE LA FAȚĂ” OFERĂ ARGUMENTE PENTRU O LUPTĂ NU NUMAI INTELECTUALĂ, chiar dacă autorul nu a avut o astfel de intenție, iar dacă a avut-o, cu atât mai multă laudă i se cuvine. Spre deosebire de Cioran, în a cărui schimbare se putea citi disperare și chiar ură, la Theodor Codreanu descoperim speranță și iubire. Acolo unde unii evidențiază desincronizare cu istoria, el pune în valoare tocmai cea ce am făcut noi pentru istoria nu numai a noastră. PE CITITORII NOȘTRI NU TREBUIE SĂ-I MIRE ENTUZIASMUL cu care am întâmpinat această carte. El vine pe fondul atâtor scrieri scrise de români împotriva românilor și a valorilor lor, că de cei străini nu merită să mai pomenim, încât bucuria noastră este cu atât mai justificată. Unde nu dă Domnul să fie mai mulți ca acesta, că mare mai este nevoia noastră de Adevăr într-o lume în care NEGRUL DEVINE ALB, IAR MINCIUNA NE ESTE DATĂ CA ADEVĂR.
Comentarii