MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL PE LÂNGĂ ICCJ
Secția Parchetului Militar
Dosar nr. 75/P/1998
Seria D nr. 0083380
DECLARAȚIE DE PERSOANĂ VĂTĂMATĂ/
PARTE VĂTĂMATĂ/
PARTE CIVILĂ/
PARTE RESPONSABILĂ CIVILMENTE
Ziua 30, luna 06, anul 2006
Numele: VASILIU
prenumele: MUGUREL-VASILE
posesor al actului de identitate: CI seria RT, nr. 358681
eliberat de: SEP, CNP 1650309040049
Numele și prenumele purtat anterior: -
Porecla: MUGUR
Data (ziua, luna, anul) și locul nașterii: 09.03.1965, Bacău
Numele și prenumele tatălui: VASILIU NECULAI
Numele și prenumele mamei: VASILIU AURELIA
Cetățenia: ROMÂNĂ
Studii: Facultatea de Filologie - Studii: postuniversitare
Ocupația: Editor
Locul de muncă: Editura SCARA - București
Starea civilă: Căsătorit
Situația militară: Satisfăcut
Domiciliu/reședința: București, Sector 5, Str. Dr. Nicolae D. Staicovici, Nr. 37, Bl. Corp C, Ap. 3
Antecedente penale: Fără Antecedente Penale
Procuror: General-maior magistrat ADRIAN-CORNEL NICOLAU - procuror militar șef Secția parchetelor militare
După ce mi s-a pus în vedere că pot participa la proces ca parte vătămată, iar dacă am suferit o pagubă materială, că mă pot constitui parte civilă, în tot parcursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe de judecată, până la citirea actului de sesizare, declar următoarele:
În anul 1987 am fost admis la Facultatea de Filologie București. Încă din primul an, am format un grup, nucleul fiind de 7 studenți: Marian Munteanu, Teodor Mitu, Mircea Gherbovăț, Mihai Gheorghiu, Florin Stuparu, Gabriel Hanganu și eu. Am înființat „Cercul de Folclor" în Universitatea București în 1988 având ca scop cunoașterea valorilor tradiționale românești. Unul din profesori Ion Coja, în 1988 ne-a propus să plimbăm un bătrân periodic în Cișmigiu. Cinci colegi, din acest grup mai puțin Florin Stuparu și Gabriel Hanganu nu au participat la aceste plimbări. Inițial nu am știut despre cine este vorba, iar când am aflat și ulterior cunoscut pe cel fiind Petre Țuțea, am fost fascinați și foarte interesați de întâlnirile cu el. În perioada următoare am realizat că Petre Țuțea era în atenția Securității atât datorită opiniilor sale dar și datorită trecutului. Acest fapt deci s-a confirmat în vara anului 1989 când eu, Mircea și Mihai am fost anchetați de miliție la etajul 6 al sediului Miliției de pe str. Eforie. Aceștia ne-au anchetat pe motiv că împreună cu Petre Țuțea eram un „Cuib de Legionari". Am fost foarte surprinși că Marian Munteanu nu a fost nici citat, nici anchetat odată cu noi.
fila 2 seria D nr. 0083380
Continuare la declarația părții vătămate VASILIU MUGUREL
Eu am fost citat de 3 ori și anchetat de 2 ori. Ultima dată la sfatul prof. Ion Coja. Nu ne-am mai prezentat. Știu că în perioada respectivă Petre Țuțea era vizitat de mai multe personalități cum ar fi: Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu.
În discuțiile ulterioare pe care le-am avut cu Marian Munteanu, noi nu am găsit vreo explicație pentru care nu a fost și el anchetat, însă și el a fost mirat.
Încă înainte de 1989 grupul de studenți din care făceam parte a luat hotărârea înființării unui partid politic - Partidul Național Popular - cu orientare tradiționalist naționalistă. Inițiativa înființării acestui partid i-a aparținut lui Marian Munteanu care vorbea despre iminenta cădere a regimului comunist. Cu toate că acest partid nu a fost înființat, eram pregătiți pentru înființarea unei astfel de organizații, fapt ce explică înființarea Ligii Studenților din Universitatea București la sfârșitul lui decembrie 1989, ca primă organizație constituită legal.
Evenimentele Revoluției din 1989 m-au surprins la Târgu-Ocna unde mă aflam în perioada de vacanță. În 23/24.12.1989 am venit singur în București și am rămas la domiciliul mamei lui Marian Munteanu, din Drumul Taberei.
Împreună cu Marian Munteanu am luat hotărârea să ne instalăm efectiv în sediul Universității, încă din 24.12.1989, începând să adunăm și să organizăm studenții. Rețin că armata ne-a pus la dispoziție armament și muniție pentru a apăra acest sediu de teroriști. Aflasem și, în unele cazuri, știam înainte de revoluție, de personalitățile politice care se instalaseră la putere. Eram convinși că toți cei ce ocupaseră posturile de conducere, făcuseră parte din nomenclatura PCR.
Am fost stupefiați de discursul lui Ion Iliescu, în care acesta îl acuza pe Nicolae Ceaușescu că a întinat idealurile comuniste, lăsând să se înțeleagă că în perioada următoare vom avea un comunism autentic.
În 27.12.1989 am reușit să organizăm studenții din București și am participat cu un număr de 200 de susținători la o demonstrație în Piața Palatului C.C. Aici am scandat „Iliescu afară! / Regele în țară!" și opinia noastră era că revenirea regelui în țară ar fi o garanție pentru viitorul anticomunist în România. Demonstrația respectivă nu a fost mediatizată și nici noi nu am avut posibilitatea de fixare foto sau video. În perioada desfășurării demonstrației Ion Iliescu, personal a făcut apel la televiziune ca populația să nu se deplaseze în Piața Palatului întrucât este o diversiune și se trage. De fapt, mesajul său urmărea să nu crească numărul manifestanților în acea zonă. Știrea a fost reluată de mai multe ori de TVR.
Aspectele sesizate de noi cu privire la liderii instalați în fruntea țării au început să fie cunoscute de o parte a populației, dar în special de foștii revoluționari care căutau să se organizeze în asociații. În acest sens asociațiile de revoluționari au început să organizeze mitinguri și marșuri de protest împotriva puterii, dar și cu scopul de a prezenta adevărul despre Revoluția română, în sensul că se milita pentru aflarea celor care au tras după 22 decembrie 1989. În acest context s-au realizat conexiuni între liderii revoluționarilor și Liga Studenților, în special pentru că primii își doreau participarea noastră alături de ei la aceste manifestații. Noi, prin cei pe care îi puteam aduce în stradă, dădeam o altă imagine, mai bună acțiunilor respective.
fila 3 seria D nr. 0083380
Continuare la declarația părții vătămate VASILIU MUGUREL
Astfel, am fost de față la mai multe discuții între liderii revoluționarilor - Dumitru Dincă, Teodor Mărieș, Nanciu, ș.a. - cu Marian Munteanu, în care se stabilea modul de participare al studenților la acțiunile civice. Tot în aceeași perioadă au luat ființă în mediul studențesc Sindicatul Studenților de la Medicină (SSM), care avea aceeași orientare și colaboram cu ei. Cu toate acestea aveam și noi reprezentare în I. M. F., prin Liga Studenților din Politehnică ca urmaș a organizației U.A.S.C.R. Aceasta era în totalitate deservit puterii, și condus de Zugravu.
Cu acest sindicat nu am avut nici un fel de relații de colaborare, ci din contră.
În 12 ianuarie 1990 împreună cu un grup mic de studenți sau colegi, am participat la demonstrația ce a avut loc în Piața Victoriei. Cu toate că ne aflam departe de Palatul Victoria i-am văzut pe Dumitru Mazilu și Ion Iliescu, urcând pe TAB. Rețin că, solicitările demonstranților erau: scoaterea Partidului Comunist în afara legii, reintroducerea pedepsei cu moartea și neparticiparea FSN la următoarele alegeri. Ion Iliescu a afirmat că, el nu va face politică, va gestiona și va fi garantul tranziției până la primele alegeri libere. Mai târziu, Ion Iliescu a ieșit la balconul Palatului Victoria și a spus mulțimii că va prezenta zilele următoare CFSN solicitările demonstranților, dând garanții că acestea vor fi aprobate. În ciuda promisiunii făcute, după câteva zile Ion Iliescu a afirmat că aceste promisiuni au fost făcute la presiunea străzii și că este inacceptabil. Mai târziu, FSN s-a transformat în partid politic, Ion Iliescu, mințind iarăși populația.
În 28.01.1990, de asemenea, împreună cu mai mulți colegi, am participat la mitingul PNL-PNȚ, ce a avut loc în Piața Victoriei. Susținerea populară a fost deosebită.
Am observat cum, în timpul manifestației antiputere, dinspre b-dul 1 Mai, au apărut contra-manifestanți, susținători ai lui Ion Iliescu. Am observat mici conflicte între cele două mari grupuri de manifestanți. Am rămas în zonă până la orele 1/2 noaptea. A doua zi dimineață, am aflat că, au sosit minerii în București pentru a face ordine și erau convinși că toți cei ce demonstraseră în ziua precedentă fuseseră plătiți cu valută, de partidele istorice. La sediul Ligii Studenților am găsit câțiva colegi, împreună cu care am hotărât să mergem în Piața Victoriei, pentru a-i convinge pe mineri că, motivul pentru care au fost aduși nu este real. Am mers mai mulți colegi în Piața Victoriei unde am discutat cu minerii. Nu am avut nici un fel de probleme cu aceștia, constatând că, sunt puternic îndoctrinați și convinși că partidele istorice au plătit demonstranții. Ne-au considerat pe noi niște piese neimportante și, probabil că din această cauză nu am fost plătiți
În 18.02.1990, din dorința de a participa la majoritatea demonstrațiilor pentru a fi corect informat dar și pentru a lua atitudine, dacă era cazul, m-am deplasat în Piața Victoriei unde avea loc o demonstrație de protest. Când am ajuns eu acolo, demonstranții intraseră în sediul Palatului Victoria. Am intrat și eu, observând că oricine dorea putea să pătrundă acolo. În interior, am văzut tot felul de persoane, care se manifestau dezorganizat, distrugeau și intrau în încăpere. Îmi amintesc că am văzut în interior, un copil care se plimba cu patine cu rotile, o femeie care, probabil venise cu două sacoșe pline de la piață și se plimbau pe holuri fără vreun scop. La etajul 1, am surprins o ceartă între Teodor Mărieș și Gelu Voican Voiculescu. Acesta din urmă, avea la piept un pistol mitralieră. Nu am rămas prea mult prin zonă, am ieșit din sediu și am plecat din zonă.
fila 4 seria D nr. 0083380
Continuare la declarația părții vătămate VASILIU MUGUREL
Ulterior, am aflat că forțele de ordine au blocat ușile Palatului Victoria, arestând pe toți cei prinși în interior. În dimineața următoare au venit iarăși minerii în București. Am aflat că, o parte din cei reținuți în sediul Palatului Victoria, au fost duși în niște garaje la o Unitate Militară din Măgurele.
În calitate de reprezentant al Ligii Studenților, cu un grup de 6 studenți, am mers pe data de 16.03.1990, la Târgu-Mureș, chiar a 2-a zi după evenimentele interetnice ce au avut loc acolo. În localitate era o relativă liniște, dar se simțea o stare de încordare. Am vorbit cu primarul comunei Hodac și cu un cpt. de armată care fusese înjunghiat în stradă, în timp ce se afla cu unitatea sa în dispozitiv. Acesta mi-a spus că a avut ordin să nu folosească armamentul și nici măcar nu au luat muniția din unitate.
Am participat la o ședință, la care se aflau N. S. Dumitru, gen. Diamandescu și autoritățile locale. N. S. Dumitru a afirmat că, în ciuda relațiilor bune dintre români și maghiari, evenimentele din ziua precedentă au fost posibile datorită implicării legionarilor și învrăjbirii celor 2 etnii. Noi am ripostat și am întrebat cum a recunoscut legionarii. De aici a pornit o ceartă care a continuat până la finalul ședinței.
Consider că evenimentele din martie 1990, de la Târgu-Mureș, au reprezentat prima încercare serioasă de obținere a autonomiei ținutului secuiesc. Cu toate acestea, autoritățile și instituțiile statului, nu au luat toate măsurile necesare pentru asigurarea liniștii în Târgu-Mureș. În perioada următoare, aspectele prezentate în media, au fost total schimbate, lăsând impresia că populația română a masacrat maghiarii.
De asemenea, în perioada următoare, materialele video pe care le realizasem la Târgu-Mureș, am încercat să le dăm la TVR. I le-am înmânat lui Răzvan Teodorescu care nu le-a prezentat și ulterior, mi-a spus că nu le poate difuza pentru că destabilizează situația din țară.
La sfârșitul lunii aprilie 1990, în special organizațiile de revoluționari, organizau marșuri de protest împotriva puterii, zilnic.
Începând cu 24.04.1990, demonstranții au blocat circulația în Piața Universității cu scopul de a desfășura o acțiune cu caracter permanent. S-a creat zona liberă de neocomunism și tot în aceeași zi, Ion Iliescu a afirmat într-o ședință a CPUN că cei ce se află acolo sunt o adunătură de golani. La scurt timp, Liga Studenților a luat hotărârea să participe la acea demonstrație, sprijinind, în orice mod, pe cei ce manifestau în stradă. Noi, cei din conducerea ligii, am considerat că ar fi bine să deschidem balconul de la Facultatea de Geologie. Am participat la discuția care a avut loc cu Emil Constantinescu și acesta a refuzat inițial să deschidă ușa către balcon. Personal, am afirmat că voi sparge acea ușă, fapt ce l-a convins să ne dea cheia. Am montat o instalație de sonorizare, în balcon și proba de microfon a lui Stelian Tănase poate fi considerată ca prima intervenție de la balcon. Încă de la început noi, cei din conducerea ligii, am hotărât să filtrăm persoanele care doreau să ia cuvântul din balcon, pentru a nu afecta imaginea manifestației. Au fost organizate niște echipe de ordine, în comun cu alte asociații, care aveau și rolul de a salubriza perimetrul delimitat în piață. De la balconul Universității au luat cuvântul mai multe personalități, fapt ce a făcut ca atracția populației față de fenomenul respectiv să crească.
fila 5 seria D nr. 0083380
Continuare la declarația părții vătămate VASILIU MUGUREL
Manifestația era clar anti-putere, însă nu promova doctrina și imaginea nici unei formațiuni politice. Nu cunosc și nu am auzit ca partidele politice să fi susținut financiar manifestanții.
Printre cei care au luat cuvântul la balcon s-au numărat și oameni politici, din opoziție. Aceștia nu au făcut referire în discursul lor la formațiunile pe care le reprezentau.
Toate activitățile studenților erau organizate efectiv de ligă. Urmăream, ca studenții care participau la marșurile zilnice să se deplaseze compact, organizat, pentru a evita implicarea lor în evenimente violente.
În jurul datei de 15/20.05.1990, în rândurile Ligii Studenților a apărut discuția că, dacă Ion Iliescu va câștiga alegerile, noi, ca organizație să ne retragem. Tot în această perioadă, unii lideri de asociații, lideri de opinie, lideri de grupuri, din piață au participat în cadrul consiliului ce se ținea în Universitate și militau pentru boicotarea alegerilor, acțiuni violente asupra autorităților, alte diverse propuneri. Eu, de regulă, nu participam la ședințele consiliului pieței, aflam de fiecare dată ce s-a hotărât. Rețin că, aproape de fiecare dată, prin calitățile sale, Marian Munteanu, reușea să își impună opiniile și să îi determine pe ceilalți lideri să fie de acord cu el. După 20.05.1990, văzând rezultatul alegerilor, am profitat de faptul că noi dețineam controlul balconului și, fără acceptul majorității liderilor de asociație, am procedat la închiderea balconului. La scurt timp toate asociațiile s-au retras oficial din piață.
În zorii zilei de 13.06.1990 am auzit că forțele de ordine au intervenit brutal asupra celor ce se mai aflau în Piața Universității.
În aceeași zi de 13.06.1990 Marian Munteanu a fost arestat de la domiciliu de către organele de poliție. În perioada prânzului acesta a fost eliberat și m-am întâlnit cu el la sediul Ligii de la Facultatea de Drept. Am mers împreună cu mai mulți studenți și cu Marian Munteanu la sediul Universității.
Am redeschis balconul, loc unde circa o jumătate de oră Marian Munteanu a vorbit făcând apel la non-violență. Prima problemă a noastră a fost să aflăm dacă în dimineața aceea au mai fost arestați și alți studenți. Ulterior discursului au început lupte de stradă între scutieri și cei care reveniseră în zonă. Văzând aceste evenimente am coborât în stradă și am chemat toți studenții în sediul Universității. Am văzut pe str. Edgar Quinet cum cordoanele de ordine au fost copleșite de manifestanții violenți pe care nu-i recunoșteam ca fiind participanți la fenomenul Pieței. De asemeni nu am recunoscut nici un student în zona luptelor de stradă. Am auzit că sunt violențe la Poliția Capitalei și împreună cu Marian Munteanu, Tomoea Dionisie și încă 3 studenți am mers din curiozitate în acea zonă. Aici am văzut că manifestanții violenți aruncau cu bolovani în sediul care nu era apărat, iar la etajele superioare erau birouri în flăcări. La Ministerul de Interne manifestanții aruncau în clădire cu sticle incendiare. Am mers apoi la Ministerul de Interne unde manifestanții aruncau în clădire cu sticle incendiare. Am văzut un bărbat plin de sânge, în stare de inconștiență în spațiul verde al parcului alăturat. Nu știu de unde, dar se auzeau focuri de armă. De asemeni nu am recunoscut nici o persoană din cei ce participau la demonstrații în Piața Universității sau vreun student. Acolo se aflau persoane foarte violente dar și curioși care priveau de la distanță, ca și noi, cele ce se petreceau. Am revenit în Universitate pentru a păzi sediul. Unii dintre noi, cum ar fi Sorin Dragan, plecau în zonele fierbinți pentru a căuta eventuali studenți și a-i determina să nu participe la acțiunile violente respective. Nouă ne era teamă că orice student participant la aceste acțiuni poate acuza Liga Studenților de implicare. Permanent în interiorul Universității țineam ședințe pe această temă. Odată cu lăsarea nopții, apar unități militare cu blindate în zona centrală a capitalei. O parte dintre studenți, în special fetele, au fost trimise acasă.
fila 6 seria D nr. 0083380
Continuare la declarația părții vătămate VASILIU MUGUREL
Au început să se audă împușcături din stradă.
Eu am rămas în clubul de la subsol cu Marian Munteanu, fratele lui Bogdan, și alți câțiva studenți. Știu că mai erau câțiva studenți în sediu în pod. În acea noapte am ieșit în stradă cu Eugen Popescu și am filmat secvențe din evenimentele ce aveau loc în stradă. Am văzut și filmat victime împușcate în intersecția străzilor Academiei cu 6 Martie. Cadavrele au fost ridicate de echipe ale Medecine Sans Frontiere, orgnizație care ulterior a declarat că nu a fost nici o victimă. În acea seară , la Liga Studenților s-a primit un telefon de la un șef de gară din Craiova, care ne-a anunțat că minerii din Valea Jiului vin cu trenurile la București. Acesta ne-a mai spus că a încercat să se opună și că a fost dar afară de Gheorghe Dobre, din ordinul lui Traian Băsescu. Am mers în fața Hotelului Intercontinental și l-am văzut într-o Dacia 1310 închisă la culoare pe gen. Stănculescu în interiorul autoturismului, în uniformă.
Nu știu de unde, dar știam că au fost chemați mineri în București însă, personal nu eram foarte îngrijorat întrucât speram să pot discuta omenește cu ei. Am organizat un fel de plantoane prin rotație până în zori. În jurul orelor 05.00 a coborât cineva de la etaj și ne-a anunțat că au venit minerii. Cu toate că ușa clubului era descuiată, un grup mare de mineri au pătruns în club spărgând uşa. Imediat toți cei ce ne aflam acolo am fost loviți cu bâte, furtune, cabluri electrice. Am rămas în stare de inconștiență și mi-am revenit în timp ce eram târât pe scări de mineri. În acest moment, din față s-a apropiat un miner cu secure care a vrut să mă lovească în cap. Am fost împins de Sorin Drăgan, care la rândul lui imediat a fost lovit în cap de un alt miner cu un cablu cu piesă metalică la capăt. Sorin, ulterior, a suferit mai multe intervenții chirurgicale la cap. Am fost scos din Universitate si târât de un miner și un militar MI spre Ministerul de Interne.
Pe drum am fost lovit permanent de mineri și de unii civili. Într-un coș de gunoi, în dreptul intrării în Facultatea de Istorie, am văzut un bărbat mort, cu capul în coș. Odată ajuns la sediul MI, am fost introdus în curtea interioară unde se mai aflau zeci de persoane reținute, toți bătuți, unii în stare foarte gravă. Eu aveam leziuni grave la cap, ochi, pe față și pe tot corpul. Am fost așezat ca toți ceilalți pe spate și l-am văzut pe Cico Dumitrescu care a intrat prin curte în clădire îmbrăcat în uniformă albă. Eram sub paza militarilor. După un timp a intrat o salvare, în echipajul căreia era medicul Florescu Radu cu care mă cunoșteam. Acesta a venit la mine și m-a luat în salvare, alături de un rănit grav, care inițial fusese întins pe jos, lângă mine. Pe drum spre spital am realizat că acel bărbat, cu părul lung, era decedat, cu fața plină de sânge, leziuni vizibile la cap. La urgența Spitalului Floreasca mi-au fost suturate unele plăgi la cap, pe hol. Sala de operație era plină, loc în care targa cu care eram transportat s-a intersectat cu tărgile cu care erau transportați Marian Munteanu și Bogdan Munteanu. Și aceștia prezentau semne de violență. Am fost internat. În după-amiaza de 14.06.1990 am auzit că minerii au forțat intrarea în spital pentru a-l lua pe Marian Munteanu. Medicii au opus rezistență și au reușit să împiedice intrarea minerilor în saloane. A doua zi am plecat acasă, observând că peste tot în București se deplasau echipe de mineri înarmați. După plecarea minerilor, în data de 18.06.1990 am participat la organizarea conferinței de presă, în aula Facultății de Drept. Acolo am aflat că Marian Munteanu fusese arestat. În continuare m-am ocupat de organizarea marșului de protest împotriva guvernului, a lui Ion Iliescu, a minerilor din data de 13 iulie 1990, estimat la circa 300.000 participanți. După acest marș, în luna august, Marian Munteanu a fost eliberat.
Cu privire la ceilalți colegi am aflat că unii au fost arestați şi duşi la unitățile militare din Băneasa și Măgurele.
fila 7 seria D nr. 0083380
Continuare la declarația părții vătămate VASILIU MUGUREL
În perioada următoare au fost organizate niște excursii în străinătate, de către instituții ale statului. Mulți colegi, cum ar fi Sorin Drăgan - SUA, Mihai Iliescu - Italia, au profitat de această ocazie și au plecat definitiv în străinătate, obținând azil politic.
Aceasta este declarația pe care o dau personal, susțin și semnez, după ce am citit-o, cele consemnate fiind întocmai cu cele relatate de mine
Procuror militar: General-maior magistrat ADRIAN-CORNEL NICOLAU - procuror militar șef Secția parchetelor militare
Parte civilă: Mugur Vasiliu
Mă constitui parte civilă pentru abuzurile și suferințele la care am fost supus, urmând ca valoarea prejudiciului să o formulez ulterior în instanță.
Procuror militar: General-maior magistrat ADRIAN-CORNEL NICOLAU - procuror militar șef Secția parchetelor militare
Parte civilă: Mugur Vasiliu
INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ „Mina Minovici”
Șos. Vitan Bârzești Nr. 9, Sector 4 - Bucureși; el: 634 38 90; Fax: 334 62 60
Cod fiscal: 4420554; Cont 64.3932216; 61.58600221; - B.C.R. Filiala Sector 4, București
A8/2323/200
14.02.2000
CĂTRE,
VASILIU AURELIA ELISABETA
BACĂU, STR. MIHAI VITEAZU, Bloc 12
Ca urmare a înaintării memoriului dvs. către instituția noastră, din data de 11.02.2000, vă înaintăm o copie xerox după certificatul medico-legal A2/5550/90
DIRECTOR,
PROF. UNIV. DR. VLADIMIR BELIS
București,
I.M.L.
A2/5550
iunie 19
V. Popa și Dr. N. Drugescu
medici legiști 90 iunie 19
VASILIU PAVEL MUGUREL 25
...etal drept și fronto-parental stâng ... plăgi ...taze suturate de 5cm; intersprâncenos ... plagă contuză suturată de 4/4 cm. Pe toracele ...terior și fața externă hemotorace drept ...dnoz confluente și plăgi contuze de mărime variabile. Policele drept (falanga unghială) ...ză zdrobită. Echimoze pe coapsa dreaptă ...d conduze 6 cm fașa anterioară gamba dreaptă 1/3 superioară.)
CONCLUZII: VASILIU PAVEL MUGUREL prezintă leziuni produse prin lovire cu corp dur. ...necesită 12-15 zile îngrijiri medicale. Pot ...a din 14.06.1990.
MEDICI PRIMARI LEGIȘTI
Dr. N. Drugescu Dr. V. Popa
Descarcă documentul: declaratie.pdf
Comentarii