Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pirdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom...
Continuăm prezentarea cărții Political Correctness: A Short History Of An Ideology (2004, Free Congress Foundation), coordonată de William S. Lind, Director al Centrului pentru Conservatorism Cultural Free Congress Foundation. Traducerea acesteia formează Partea I a lucrării Corectitudinea politică, o ideologie...
Despre corectitudinea politică s-au scris multe și se vor mai scrie, pentru că tema este cu adevărat generoasă, necesitând o incursiune în numeroase domenii. Oricine, vrând nevrând, a întâlnit cel puțin o dată subiectul acesta abordat sub una dintre fațetele sale: culturală, socială, politică, istorică, spirituală etc....
Doamne, ajută!
Vineri, 4 aprilie 2025, ora 09:45, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, va avea loc un parastas în memoria victimelor bombardamentelor din 4 aprilie 1944.
Invităm pe toți cei interesați să ne rugăm împreună pentru sufletele celor adormiți.
Program:
ora 09:45...
am cunoscut odată un om întreg
avea și el ca orice om
armură de gânduri și răspântii
era întreg pentru că nu-i lipsea durerea
(uneori rătăcirea uneori căderea)
de multe ori se întorcea nedumerit
de la fântână
sau dimineața îl găsea-nserat
păsările îi simțeau atunci adâncirea
și țineau la marginea hăului
cuvinte ce l-ar...
ninge patriarhal
că n-aș vrea decât să mă uit
cum m-acoperă Dumnezeu
în orașul cu vise de zăpadă
cad fulgi dintr-o moară cât lumea
se scutură timpul pe noi
mâna ta rece ca prospețimea unui colind
îmi șterge crivățul de pe frunte
și-ar putea să mai ningă
o mie de ani
îmi stai în față floare de iarnă
să-ți arăt de vrei...
nu va fi prea greu să număr toate frunzele
acestei toamne prelungite, alungite prin cuvintele tale,
printre cărțile din bibliotecă, printre liniile covoarelor,
ca o iederă ce cuprinde casa întreagă, omul întreg
și îi aduce în dar o fărâmă din adâncul pădurii.
să nu crezi că îți scriu așa pentru că aș fi trist
sau...
în fiecare seară când adormi
în naveta spațială,
trebuie să te ridic ușor,
să aștept o clipă să-ți așezi capul
pe umărul meu stâng,
să te ghemuiești în cuibul de brațe
ca și când te-ai pregăti
pentru somnul de o noapte polară.
fiecare seară,
acest drum de câteva clipe
și pași de mătase,
cu visele pe care ți le citesc...
am găsit
un scripete să te urce
până la capătul zilei,
să te împingă după perdeaua de secunde,
chiar mai mult decât fluturii de foc
evadați în inimă,
chiar mai mult decât superputerea
de a vedea în fiecare ceas
trei mii șase sute de ocazii
de a fi tu însuți.
acum nu îți voi spune nimic despre asta
pentru că oricum nu...
timpul e un glonț spre inimă –
stai liniștită, nu e chiar cutia Pandorei acolo,
deși câteodată din nori întunecați
vin fluturi cu ochi de oțel,
deși din adâncuri un șarpe
încearcă să muște locul unde stă icoana
(știam că e neputincios,
nu știam că e atât de urât!).
timpul e un glonț spre inimă
și ce s-ar întâmpla dacă...