Ziua de 4 Aprilie rămâne una de profundă suferință pentru Capitală: în 1944, bombardamentele anglo-americane s-au abătut asupra orașului, provocând, numai în prima zi, peste 6.000 de victime (cifrele oficiale consemnează aproximativ 3.000 de morți și tot atâția răniți) și transformând ireversibil înfățișarea urbei. În...

Citește mai mult

În această zi ne-am adus aminte de cumplita tragedie prin care a trecut Bucureștiul la 4 aprilie 1944. Am constatat, cu tristețe, că suntem din ce în ce mai puțini. Pe măsură ce anii au trecut, am rămas doar o mână de oameni care mai evocăm drama prin care a trecut Capitala în urmă cu 82 de ani, când, numai în prima...

Citește mai mult

comori, cuvinte, arme păreau ale mele de-a pururi țesătură ce ușor se destramă, așa au devenit înaintea Țării fără sfârșit, mărturia inimii e singurul lucru ce-mi aparține.

Doamne, ajută! Sâmbătă, 4 aprilie 2025, ora 09:00, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, va avea loc un parastas în memoria victimelor bombardamentelor din 4 aprilie 1944. Invităm pe toți cei interesați să ne rugăm împreună pentru sufletele celor adormiți. Program: ora...

Citește mai mult

a venit la mine timpul și a strigat: ești fir de praf în ceasul meu a venit durerea și a șoptit: ești fărâmă de lacrimă în oceanul meu a venit umbra cu celebra coasă și cu ce a mai găsit la recuzită și a zis: puțin, cam puțin până să nu mai fii apoi Viața, purtând greutatea infernală a crucii, a spus inimii mele:...

Citește mai mult

Cuvintele de mai sus sunt preluate din titlul unei cărți semnate de Noam Chomsky (n. 1928). Am adăugat doar semnul întrebării, pentru că multe s-au desfășurat din 2011, anul când a fost scris ultimul articol inclus în cartea Noi creăm viitorul. Ocupație, intervenții, imperialism și rezistență (Corint, 2012). Aceasta...

Citește mai mult

dimineață cu destule semne. curând se-adună o haită de lupi. noaptea izbește din ei ca din arcuri (de este aproape să fie zdrobit, îngerul însuși îi devine scut). între zori și apus câte-un viscol cu gheață pândește mereu să-l sfâșie. după toate văile prin care-a fost cernut, ni se-arată și nouă cu totul: Inimă!

alergare nebună fără oprire, fără puncte, doar cu stații eterice pentru o gură de aer: primăvara se cheamă pe sine din iarnă, florile și frunzele din muguri, noi din oră în oră, din minut în minut ne scoatem de pe câmpul de luptă ca să ne întâlnim pe-aceeași terră. nu prea înțelegem însă lecția și credem că trebuie să...

Citește mai mult

e târziu timpul miroase a ceață – pulverizare nesfârșită de înfrângeri, păcate și vise. e târziu? niciodată pentru corbi, nici chiar atunci când se întorc orbiți la cuiburi cu jăratic în gheare. corbii suntem noi.