nicio pace
nicio zi n-au fost așa
pe pământ
foc ce nu mistuie
dragoste ce nu cade
amintire este moartea
chiar de ar bate la ușă
chiar de ar mai striga
robii au fost dezlegați.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
pentru viață mulțumesc,
pentru pâinea cerească și pământească,
pentru prietenie, poezie și pace,
pentru bucurie și iubire mulțumesc,
pentru toate ridicările, pentru toate rănile vindecate
mulțumesc.
pentru iertare, îngăduință, credință și rugă,
pentru darurile primite, pentru cele oferite
mulțumesc – ale Tale dintru...
să te privești în fiecare dimineață
ca pentru ultima dată,
să vezi lumina ascunsă-n durere,
viața în toate plecările,
pacea înainte de jertfă.
zilnic să refaci călătoria
în care n-ai pus toți talanții,
să dărâmi eșafoduri înălțate
din cuvinte și gesturi,
zilnic să devii bucurie
a Învierii.
Poeme nepublicate în volum,...
mă aflam pierdut
cum te afli câteodată
în visul ce face din reflexia ta în pământ
o ființă mai vie decât cel ce visează
iată suflete
la ce întâlnire ți-a fost dat să vii
dintre pod și armătura de lacrimă
a căderii
pe locul în care unii se laudă cu carele lor
alții cu marmelada lor
alții cu măritișul frunzei
iată...
la bordul acestei corăbii
încărcătura devine pe parcurs de prisos
și busola indică tot mai des
nordul inimii.
(din vol. Exil în inimă, 2012)
seară de seară
las gândurile să coboare în piept.
îngerul știe câți călători
sunt pelerini,
greutatea umărului stâng
a umărului drept,
știe ce drumuri urcă
și câte duc
în deșert.
seară de seară
inima și mintea
fac o răscruce
și-n punctul lor de întâlnire
parcă se sprijină
tot cerul
și bate ca-ntr-o ușă
Dumnezeu.
(din...
veneam lumină în pâlpâire
în amurgul acela
veneam de ceasuri întregi
de la facerea lumii parcă
de la Adam.
de la tatăl meu la bunicu
la tatăl bunicului
la tatăl străbunicului
locul de unde venim se face mereu mai departe
podul de veacuri pe podul de oase
podul de lacrimi pe podul de oase
în pasul nostru de lumină...
se va coace grâul
și nici anul ăsta
nu-mi voi afunda picioarele
în căldura lui
mereu îmi spun
poate la anul…
copii din praf de pâine
jucându-ne cu vara…
un grâu nou
se coace în mine
acum
când sunt tot mai convins
că tata și mama
îmbătrânesc și ei
ca toți oamenii
mereu îmi spun
poate la anul
voi aduce
cu mâna mea
grâul...
Dacă într-o carte găsești echilibru, limpezime a ideilor, argumente puternice, exemple relevante, informație de calitate pentru a lămuri subiecte de actualitate, concluzii edificatoare pentru timpul ce ne așteaptă, iar toate acestea mai sunt însoțite și de suficient umor de calitate, atunci ești un cititor...
e o toamnă adâncă în lume
într-o seară rece
eu vin de departe cu bunicul
și picioarele ni se leagănă
pe marginea carului
cu noaptea în spate.
(din vol. Exil în inimă, 2012)