prietenul, fratele meu drag și bun, iartă-mă, te rog, cuvântul de-astă dată e simplu și atât: sunt cel mai mic, dar cel mai mic de pe pământ, e prima certitudine pe care o pot spune azi lui Dumnezeu de mă întreabă cine sunt. de ce? de ce? ce ai făcut? vei zice și-mi vei cere sufletul pe tavă. răspunsul, cum ziceam, e...

Citește mai mult

nu, nu sunt nici o dată singur nici în zgomot, nici în tăcere, nici în somn, nici în veghe, nici în cel mai ascuns colț de inimă. ne naștem curați, coborâm întregi de lumină, iar viața printre nisipuri începe să scuture din mantia aceasta cerească – o dată, de două, de o mie de ori și apoi din nou de la capăt. ne...

Citește mai mult

sertare și uși atât mi-ai spus că rămâne când te uiți în urmă, memoria – o drogherie unde mergi și întrebi constant care e leacul? cât face? când ajunge? cum se ia? timpul vieții – cotloane peste cotloane, nesfârșită galerie a unei străvechi familii de șoareci, loc de fugă de atâta necunoscut. ființă din sertare și...

Citește mai mult

ce înseamnă puțină moarte pentru câmpia înflorită? o mână de timp peste țara-fără-de-vreme? pârâuri tulburi pentru pașnicul adânc? ce înseamnă o pulbere de spaime în nesfârșirea Saharei? Aproape totul, aproape nimic. Între ele, cu sufletul adesea strivit adesea zburând, omul caută marginea solidă pe care să meargă....

Citește mai mult

sunt ninși acum copacii de florile lor calde – a trebuit să fie iar trezită din preacucernica memorie a sevei dulceața învierilor trecute. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

o mare risipire așteaptă să ne dea îmbrățișarea ei acum când timpul pare să își piardă punctul arhimedic. ce poate fi mai trist decât să vezi puii de vultur crescuți să fie rațe? Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

maree de incandescente amintiri, simfonie de pulsari și nesfârșitele câmpii dintre ei. mereu sub sonarul timpului (lupta se dă pentru a fi prezent), mă fac vinovat de tristețea nevăzutului păzitor (uneori plâng cu el). chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deși port rănile păcatelor! Poeme nepublicate în volum,...

Citește mai mult

sunt lucruri ce țin timpul în loc. de nenumărate ori caut o nișă dinspre caruselul acesta de prefăcută bucurie, strălucire și nesfârșită beteală către fața vie a timpului, ca atunci când te afli într-o încăpere plină unde nu se întâmplă în esență nimic până când îngerul aruncă din fugă o rază pe fereastră, amintindu-ne...

Citește mai mult

de-atâtea ori prin răspântiile păcatului ca un copil fugit de-acasă. dulci otrăvuri se găsesc mereu pe cale (ce dureros să crezi că le știi pe toate). neînfrânți la timp puii de balaur adaugă an de an câte un rând de capete. pe cele mai întortocheate drumuri Dumnezeu așază (din rana Sa) un soare în plus. Poeme...

Citește mai mult

odată ce ajungi plângând în această lume ar fi prea nechibzuită așteptarea ca cele mai frumoase drumuri ale ei să ți se deschidă după plac și cu toate astea nimeni nu poate spune că răsăritul zilei nu îți aparține precum nu poate spune cât înseamnă ca o parte din timp să poarte veșnic pecetea vieții tale. odată ce...

Citește mai mult