După cât ați înțeles din prelegerea trecută, pe care as vrea s-o rezum, pentru ca să vă rămână bine, planul acesta al cursului de filosofic a religiei cuprinde două părți bine distincte: o parte tratând probleme de fenomenologie a religiei, o altă parte tratând probleme nu chiar de logică, ci de metafizică religioasă;...
Ați văzut în lecțiunea trecută ce înțelegem în linii mari prin filosofia religiei. Ați văzut cele două probleme fundamentale care se pun acestei discipline speciale: problema esenței naturei religiunii și problema conținutului de adevăr, a adevărului religios. Ați văzut că, în legătură cu această din urmă problemă...
1. Ritmul vremii și interesul pentru filosofia religiei Faptul că și anul trecut și anul acesta am anunțat Prelegeri de filosofie a religiei nu este în legătură cu altceva decât cu o preocupare a mea constantă care nu este, cum aș zice, un reflex al structurii actuale a vremii sau al sufletului epocii noastre...
Imensul popor ortodox de dincolo de Nistru e obligat de astăzi înainte să șteargă din socotelile lui sufletești această zi a Domnului. Duminica a fost înlocuită, printr-un decret sovietic, cu o zi numerotată și lăsată la voia oricui pentru odihnă. Nu numai numele ei, dar simpla ei ordine în săptămână a fost socotită...
Întâmpinarea, plină de dorința sinceră a unei lămuriri, pe care colegul meu de învățământ, d. prof. Frollo, a publicat-o în această foaie în apărarea românilor catolici, ne dă prilejul să revenim asupra unor chestiuni pe cari noi, la „Cuvântul”, le socotim drept fundamentale.
D. Frollo se întreabă surprins și, oarecum,...
Iubitorii de scandal, mai mult decât de senzațional chiar, pot să fie mulțumiți. Există - sau se încearcă stăruitor a se crește - un nou „scandal bisericesc”.
Cred că fenomenul este specific așezării publice românești. Nu cunosc, în orice caz, întâmplări analoage aiurea. Poate pentru că Biserica noastră ar fi mai rea?...
Una din cele mai mari primejdii care amenință Ortodoxia rumânească – și cu ea însăși așezarea spirituală a poporului nostru în structura lui intimă – este nevoia de „înnoire” pe care o simt din ce în ce mai stăruitor anumite cercuri teologice de la noi. Dacă această nevoie s-ar face simțită numai în unele personagii...