Eikon

străjuiesc
lângă mine
mulțime de lucruri,
cascade de vorbe
și umbre.

doar icoana
e flacără
ce mă scoate
din noapte.

iar dacă vreodată
un fur
ar veni s-o arunce-n desagă,
s-ar păcăli amarnic –
icoana-mi
zugrăvită e
pe dinăuntru,
veșnicie
ce se-mbracă-n timp
cum focul
se îmbracă-n
inimi.

(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)