deschid adânc ochii te privesc și mă înfricoșez: omule, ești tot o rană deschisă. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

iubirea forță centrifugă ce creşte pe măsură ce se depărtează de orbita inimii. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

Dumnezeule Doamne, dă drumul celei scări de un capăt şi lasă să urc o vreme fără furtună fără sabie fără soare cu dinți – n-am învățat încă să le frâng în mine. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

I psalmii de dimineață au scos mugurii din noi: locul frumuseții așteaptă mereu să fie căutat. II gândind la Dumnezeu inima mi s-a făcut o lacrimă mare. III Iată, Suflete, a venit primăvara, s-au trezit mugurii. la tine, tot cuiburi ciuruite de ploi. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

și s-a luptat îngerul cu mine ca un muntean cu nebunia catârului el sus eu pe loc el mai repede eu spre prăpastie el în dreapta eu aiurea s-a luptat îngerul cu mine mii de zile mii de pași mii de oftaturi până ce într-o clipă m-a ajuns durerea căderilor ca o săgeată până spre inimă suficient de înfiptă cât să nu uit....

Citește mai mult

cel mai scurt drum până acasă este cea mai simplă întâlnire dintre om și înger când omul își rostește îngerul, când îngerul se dă de gol în om. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

când mă apropii, cumpăna asta se lasă prea mult și tulbură totul, dar setea aleargă din urmă mereu. revin de sub umbre, de sub pietre și somn ca ultimul om așteptat la ospăț: gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

spre biserică poteca se îmbisericește spre inimă mintea se-mbracă în cer în Tine eu din străin fiu se face. (din vol. Hesychia, poezie și fotografie, 2015)

nu se încheie noaptea ușor cu lacăte necuprinse suntem legați de ea Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară nu se cunosc la vedere fagurii de miere de fagurii de foc nu așteaptă dimineața omul hrănit doar cu vise și fum nu vindecă lumea cu adevărat nu vindecă nicicând aceste răni Doamne, Cel ce ai ieșit...

Citește mai mult

acestea rămân pentru ca norii să nu se sfâșie în cuvinte cuvintele să nu se facă vulturi și ei să nu ne umble prin somn Cel ce vine de sus este deasupra tuturor timpul și-a luat în spate lucrurile de chiriaș și rușinat nu mai vine ziua e în prefacere trecem unii prin alții în gând și din păsări flăcări flăcări-păsări...

Citește mai mult