bătrânul cu nume de lut
o dată doar a mușcat.
eu mereu și mereu
din otrava
vechiului
copac.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
deocamdată pe cale
ori în luptă
cu fel de fel de gheonoaie,
deocamdată rezemați pe pământ
ca picăturile de ploaie.
căutăm să dezrobim
pe dinlăuntru grâul
semănat cândva.
să le vedem pe toate-așa cum trebuie
ar trebui să încercăm
să creștem tot mai mici,
dar toate-n vremea lor
își vor afla răspunsul.
cât despre mine,...
străjuiesc
lângă mine
mulțime de lucruri,
cascade de vorbe
și umbre.
doar icoana
e flacără
ce mă scoate
din noapte.
iar dacă vreodată
un fur
ar veni s-o arunce-n desagă,
s-ar păcăli amarnic –
icoana-mi
zugrăvită e
pe dinăuntru,
veșnicie
ce se-mbracă-n timp
cum focul
se îmbracă-n
inimi.
(din vol. Iar Petru plângea de...
dincolo de trupul morții acesteia,
când în sânge
tot cad războaie și ierni,
să poți aștepta până a treia zi
dimineața.
să poți rămâne la cină
în soare
deși ai fost uneori
coborât
în lacul
Sevastiei.
ghimpele
să-l îngădui în trup
cum nemânioasă veșnicia
primește-n apa ei
prea săracele
veacuri.
(din vol. Iar Petru...
În țara dintre țărmuri
am ajuns străin
cum străine sunt firele de iarbă
când dinspre miazănoapte vin norii
cu gheață-n pântece.
rămâne să urmăm drumeagul
ce taie în două furtuna.
deseori cursele vrăjmașilor
stau înainte
iar prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta
pe mult iubitorul de sine.
Aruncat între apă și...
Părinte, ne vezi și ne auzi
doar suntem fiii Tăi
cei surzi
pășim plăpând pe urma
Ta
și ne înfiripăm aievea
micuți, neputincioși și
slabi
./ Îți cerem azi să ne-ntărești
ca drumul greu
să îl răzbim
în brațele-Ți deschise
îngerești
să ne cuprinzi
să ne răpești.
În speranța că:
Mâinile pâlnie Ți le
făcuși
și sufletele...
și fiecare
a învățat să audă:
te vei ridica din nou
ca firul de iarbă primăvara.
așteptările sub tălpi de gheață
nu vor rămâne fără rodul lor
chiar dacă nopțile par să te sfâșie uneori,
chiar dacă marginile răbdării
par să se fi tocit demult
și singur tu umpli colțul uitaților învinși
cum numai cei exilați în afara...
mai întâi Iubirea care este Dumnezeu
și se pogoară la cei zidiți din lut
și îi iubește și îi cunoaște înainte să fie
și după ce aici
nu vor mai fi.
mai întâi Iubirea care este Dumnezeu
și însuflețește universul dinlăuntru și din afară
iar pe aceia ce-și erau străini
îi face de nedespărțit
și să rodească viață.
mai...
a înțelege înseamnă a face din toate un prilej
(precum semințele devin pâine sau flori)
(precum norii devin pâine, oceane și flori).
a iubi înseamnă a găsi
dumnezeiescul sens opus
al tuturor celor
ce te-ar putea
zdrobi.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
încă nu a plecat soarele,
încă nu s-au oprit ceasurile,
iar acei nori ce se rostogolesc pe lângă tine
n-au puterea să te smulgă din rădăcini.
adevărat, în livezi nu tot rodul e bun,
nu toate au rodit
și nici nu știi prea multe despre chipul
anotimpului viitor.
totuși, nu a plecat soarele definitiv – încă se poate...