La împlinirea a 70 de ani de la Dictatul de la Viena solicităm clasei politice românești, mediului academic, reprezentanților societății civile și ai mass-media să adopte o poziție fermă față de prezența în spațiul public românesc a unor discursuri nostalgice, revizioniste, autonomiste și antiromânești
La împlinirea a 70 de ani de la Dictatul de la Viena, adoptat la 30 august 1940, în urma hotărârilor lui Hitler și Mussolini, prin care Transilvania de Nord-Est a fost smulsă din trupul țării și cedată Ungariei hortiste, Centrul European de Studii Covasna-Harghita (CESCH) va tipări „Studiul documentar asupra atrocităților comise de unguri față de popușația română din Ardeal în perioada 1940-1945", document elaborat de Biroul Contrainformații din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române, aflat în arhiva Ministerului Apărării Naționale și alte documente inedite din fondurile arhivistice aflate în păstrarea Arhivelor Naționale. În paginile acestor documente, sunt redate o cantitate impresionantă de informații despre manifestările de maximă intoleranță ale armatei și populației civile maghiare față de populația românească, instituțiile identitare — în primul rând bisericile ortodoxe și greco-catolice și școlile în limba română — instituțiile și asociațiile culturale, presa în limba română, monumentele de for public și tot ceea era românesc.
Datele concrete despre toate aceste manifestări sunt prezentate cronologic, sub forma unor tabele grupate în următoarele capitole: pe timpul evacuării Ardealului de Nord (1940); pe timpul ocupație; pe timpul retragerii armatelor germano-maghiare din toamna anului 1944; după retragerea trupelor germano-maghiare, până în primăvara anului 1945. Tabelele cuprind următoarele rubrici: data și locul unde s-a produs faptul; natura abuzurilor și atrocităților comise; numele și adresa celui care a suferit; indicațiile asupra celor care au comis abuzuri și atrocități; cine declară.
Mișcarea revizionistă maghiară, din perioada 1919-1940, care a promovat ura față de români și dorința de răzbunare față de pretinsa nedreptate istorică cauzată prin tratatul de la Trianon, și-a arătat pe deplin roadele. Documentele consemnează atrocități de o cruzime inimaginabilă: jafuri, distrugeri, asasinate în masă și individuale, schingiuiri, expulzări, deportări, persecuții, maltratări, arestări ilegale, internări în lagăre și închisori, trimiterea în detașamente de lucru, iar bărbații între 18-60 de ani pe front, în linia întâi, profanări, jafuri și distrugeri de biserici și monumente istorice ș.a. Pe baza unor legi rasiale au fost efectuate confiscări, exproprieri, rechiziții ale proprietăților românești și ridicarea autorizațiilor de funcționare a firmelor românești.
Școlile românești de toate categoriile au fost desființate. Limba română s-a interzis cu desăvârșire în toate instituțiile și nu era permisă nici în localurile publice sau pe stradă. Aproape toți preoții ortodocși și greco-catolici au fost expulzați, iar majoritatea credincioșilor români din localitățile etnic mixte, obligați să treacă la confesiunile de expresie maghiară. Majoritatea bisericilor românești au fost profanate, jefuite și devastate, iar 23 de biserici ortodoxe și greco-catolice din fostele județe Odorhei, Ciuc și Treiscaune au fost dărmate samavolnic.
În concluzie — se menționează în documentele cercetate — în perioada celor 4 ani de ocupație maghiară, s-a urmărit: „exterminarea românilor din Ardealul de Nord; sărăcirea completă și înfometarea sistematică și totală a elementului românesc; constrângerea prin diferite mijloace barbare și sub diferite pretexte la părăsirea Ardealului de Nord; maghiarizarea românilor rămași.”
Vor fi de asemenea publicate materialele prezentate în cadrul simpozionului 70 de ani de la declanșarea Marelui Refugiu Românesc, organizat la Sf. Gheorghe în 25 iunie 2010.
Consiliul director al CESCH face un apel la clasa politică românească, mediul academic, reprezentanții societății civile și ai mass-mediei să adopte o poziție fermă față de prezența în spațiul public românesc a unor discursuri nostalgice, revizioniste, autonomiste și antiromânești.
La împlinirea a 70 de ani de la începutul acestui calvar românesc, făcând o paralelă cu vremurile pe care le trăim, considerăm că asemenea mesaje prezente în principal în unele segmente ale mass-media de limbă maghiară, în ultimii 20 de ani, pot produce acumulări la nivelul mentalului colectiv maghiar care, formând o masă critică în rândul cetățenilor, pot îndemna la violență, la conflicte cu urmări incalculabile pentru conviețuirea pașnică a românilor și maghiarilor, din această parte de țară, pentru multe generații viitoare.
Dr. IOAN LĂCĂTUȘU
Sf. Gheorghe,
25.08.2010
Comentarii