București Băneasa
Tel. 4.80.40.
Stimate și scumpe Domnule General
Terminați scrisoarea Dvs. din 22-V-37, prilejuită de articolul meu din „Predania”, așa: „este vremea, cred, să ne gândim dacă este locul să păstrăm cu sfințenie proverbul cu iepurii, și dacă nu trebuie în lupta noastră, să confundăm pericolul iudaic cu cel catolic”.
În ce mă privește, eu m-am gândit deja și dacă asta vă interesează, vă pot spune imediat cam cum.
Părerea mea este că orice revoluție naționalistă sfârșește mai curând sau mai târziu, prin a mobiliza dușmăniile bisericii catolice.
Dar tot părerea mea este că, atâta vreme cât opoziția bisericii catolice nu stingherește prea tare treburile esențiale ale mișcării naționaliste, nu avem nici un interes să stârnim noi dușmăniile.
Prin urmare să fim convinși că, în fond, catolicii și jidanii sunt, principial, în această cauză, de aceeași parte a baricadei, dar să nu procedăm noi, prin cine ce ieșire intempestivă, coaliția acestor dușmănii; cu atât mai mult, cu cât noi, care nu luptăm pentru binele omenirii, ci pentru binele neamului nostru trebuie să ne gândim că — cine știe! — s-ar putea să fim cruțați, cel puțin deocamdată, de dușmănia activă a catolicilor. _
Nu am dreptate?
Dar atunci - o să obiectați — ca cu articolul din „Predania”? Ce e? Apoi iată ce e: Articolul din „Predania” nu este începutul unor atacuri împotriva catolicismului. Și nu e, pentru că eu, principial, nu sunt anti-ceva. Eu sunt pur și simplu pentru neamul meu. Nu am deci dușmani… „în sine”, ci numai țări, popoare și oameni care, atunci când fac rău neamului meu, sunt dușmanii mei. (Evident, sunt popoare care nu se poate să nu facă rău neamului meu, dar eu nu îi consider dușmani pentru că sunt blestemați de Dumnezeu să facă numai rău, ci pentru că ne fac rău nouă).
Așa fiind, catolicismul „în sine” nu mă interesează. M-ar interesa, mă va interesa, când ne vor ataca în ființa noastră națională (viitorul stat românesc, biserica ortodoxă etc.). Și de aceea nu am intenția să încep o „campanie” împotriva catolicismului.
Am scris un articol. Iar pe acest unul singur l-am scris, iată de ce: Eu cred că orice ființă morală (neam, biserică, mișcare) nu poate trăi decât cu demnitate.
Disprețul, ori de unde ar veni el, trebuie respins. Până acum și statul nostru și neamul nostru și biserica noastră și mișcările noastre politice au trăit umilințe acceptând disprețul tuturor. În această tradiție, catolicii de la „Farul” și-au permis să fie impertinenți și disprețuitori față de biserica noastră. Eu am ținut să-i pun la locul lor. Am făcut rău? Nu cred. Cu atât mai mult, cu cât — după informațiile mele — mi-am atins scopul.
Totuși — cum Dvs. sunteți tactician, iar eu nu sunt — vă întreb pe Dvs.: am făcut rău?
Al Dvs. cu tot devotamentul,
Nae Ionescu
24.V.1937
CNSAS
Generalul Gheorghe Cantacuzino. Dos 1 257486 vol 3 fila 83
Comentarii