„La 13 iunie, am plecat la Focșani cu mama mea, tatăl meu, frații, surorile, mireasa și socrii. Ajunși acolo, am fost găzduiți de Generalul Macridescu.
Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nunții și ne-a spus că totul este aranjat și că, din celelalte orașe, sosiseră peste 30.000 oameni, care fuseseră încartiruiți cu toții și că vor mai sosi în timpul nopții. Că toată lumea din Focșani primește cu plăcere să găzduiască pe oaspeți.
A doua zi dimineața, mi s-a adus un cal — așa era programul — și, după ce am trecut călare pe la casa miresei, am pornit în capul unei coloane afară din oraș, la crâng. Pe marginile șoselei, de o parte și de alta era lume, prin copaci erau copii, iar pe șosea veneau în urma mea nașii, în trăsuri ornate, în frunte cu profesorul Cuza și generalul Macridescu, Hristache Solomon, colonelul Blezu, colonelul Cambureanu, Tudoroncescu, Georgică Niculescu, maiorul Băgulescu și alții. Venea apoi carul miresei cu șase boi, împodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntașilor. În total 2.300 de care, trăsuri și automobile, toate încărcate cu flori și lume îmbrăcată în costume naționale. Eu ajunsesem la 7 kilometri de oraș, în crâng și coada coloanei încă nu ieșise din Focșani.
În crâng s-a oficiat nunta pe o estradă de scânduri, pregătită anume. Erau de față între 80-100.000 de oameni. După oficierea slujbei religioase au început hora, jocurile și petrecerea. Apoi a urmat masa întinsă pe iarbă verde. Fiecare își adusese de mâncare, iar focșănenii avuseseră grijă și pentru lumea venită din alte părți.
Toată această desfășurare de costume naționale, de care românești, de viață și de entuziasm a fost filmată.
Peste câteva săptămâni s-a reprezentat la București. Dar numai de două ori, căci ministrul de interne a confiscat și filmul și copia lui și le-a dat foc.
Spre seară, nunta s-a terminat într-o înfrățire și însuflețire generală. Eu am plecat în aceeași noapte cu soția și câțiva camarazi la Băile Herculane, unde am rămas două săptămâni la o veche familie de cunoscuți, Ștefan Martalog.
Moța s-a dus la Iași, unde a început săparea temeliei Căminului Cultural Creștin, pe locul donat de inginerul Grigore Bejan.”
(Din Cartea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, p. 223)
Comentarii