ADEVĂRUL și „adevăruri”!
Urâciunea în locul pustiirii

Moto: „Monahul este un om care se întristează și plânge din toată inima pentru durerea lumii”

Cu multă timiditate folosindu-mă mai mult de cuvintele „cu duh” ale unor mari personalități ale creștinismului ortodox, am încercat să compun „o axă” din fapte bune și rele ale istoriei pământului, care să ne arate exact, cine și unde, a intervenit vreodată cu fățărnicie pentru a devia Ortodoxia de la menirea ei pe pământ… aceea de a conduce OMUL PE SINGURA CALE A ADEVĂRULUI.

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” spune Mesia, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu din Sfânta Treime. Acest Adevăr circulă în lume de 2000 de ani. Dovezi în acest sens sunt multe și puține… voi explica…

Toți care încearcă să descopere în timp, măcar o fărâmă de Adevăr trebuie să privească cu suspiciune și multă neîncredere, orice document istoric. Mai ales, noi cei din spațiul așa-zis „ex-comunist”, unde se știe că realitatea este dincolo de cuvinte, acte, partide politice.

Mistificările, cosmetizările, minciunile bine „asezonate” și „parfumate” sunt mecanismele din miezul gândirii și expunerii istoricilor secolului XX- XXI.

Iată… au trecut cei „20 de ani” proorociți de „prooroci mincinoși” și în România istoria a fost și este încă scrisă, dictată de comuniști. Generații după generații au fost alimentate cu aceste „minciuni cosmetizate”, încât acum cad în sevraj dacă nu li se mai furnizează drogul obișnuit. Că lucrurile stau așa în politică, cât și în economie, este deja un fapt ireversibil. Securitatea a avut grijă ca nimeni să nu spună ADEVĂRUL. Dar că Biserica Lui Hristos a suferit aceeași „cosmetizare”, transformându-se într-o instituție de „funcționar-slabonarzi”, slujitori mincinoși și o mulțime naivă, dornică să li se alăture în această APOSTAZIE, iar cei care „văd” și „aud” și care ar putea să vorbească sunt ținuți în continuare cu pumnul în gură, constatăm deci, că toată această cădere („ÎNGĂDUITĂ DE DUMNEZEU”) este cât se poate de limpede ireversibilă.

Nici ateii, nici comuniștii, nici capitaliștii, nici idolatrii nu au reușit să înlăture definitiv forța explozivă a ADEVĂRULUI ORTODOX. Ei au încercat să controleze ortodoxia, au pervertit-o, au răstălmăcit-o cu deviații, pentru a o subordona propriilor lor interese. Dar ei știau că lovitura principală trebuie dată acolo unde este rezistența cea mai puternică și împotrivirea cea mai mare, adică în cultură și Biserică.

„Tortura a dat naștere la cele mai ingenioase inovații, creându-se astfel, pentru mulți meseriași cinstiți, numeroase locuri de muncă în producția instrumentelor necesare torturii”, spune Karl Marx în lucrarea sa, „Theories of surplus value”, pag. 375. Cât cinism!

Deși este important de studiat, de înțeles în toată plinătatea ei istorică, căderea spirituală a țării noastre în perioada dinaintea primului război mondial, totuși am să insist acum asupra perioadei interbelice și a instalării „fiarei roșii” de după cel de-al doilea război mondial. Redăm în continuare o parte din dialogul dintre regretatul părinte Gheorghe Calciu și domnul Nicolae Stroescu Stînișoara, dialog purtat despre cumplitul episod al „reeducării” de la Pitești, coșmar prin care au trecut amândoi:

„Nicolae Stroescu Stînișoară: Deci, în loc să fie pedepsiți cei care au introdus la Pitești această operație criminală, trebuiau să fie pedepsiți cei care au fost supuși acestei acțiuni.

Părintele Calciu: Asta făcea parte din sistemul lor. Victima trebuia să se autoacuze și să devină criminalul pentru salvarea scenariului lor mincinos.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Pînă la urmă ai ajuns și dumneata pe banca acuzaților.

Și dumneata ce ai făcut la proces?

Părintele Calciu: Da, am ajuns pe banca acuzaților și în toată perioada procesului, prin diverse torturi, mai puține, cum să spun, mai puțină bătaie și mai multă izolare, presiune, singurătate, foame, încercau să ne smulgă declarații care să le confirme scenariul, că am fost un agent și că „reeducarea” a fost o acțiune legionară. Fapt pe care l-am negat tot timpul. Încît, la un moment dat, ajunsesem ca după fiecare întrebare și răspuns să semnez sub răspuns ca nu cumva să se adauge ceva, să se pună ceva ce nu declarasem. Pentru că ei uzau de asemenea metode. Îți luau declarațiile, te băteau, te supuneau unor presiuni psihice, te înnebuneau și la urmă semnai tot ce îți puneau în față. În instanță am făcut același lucru, am spus că aceasta este o minciună, că „reeducarea” a fost o acțiune care revine integral autorităților și nu are nimic de a face cu substrate politice, constînd într-o tentativă de discreditare a comunismului dirijată din afară, așa cum încercau ei să prezinte lucrurile.

Nicolae Stroescu Stînișoară: La ora aceea dumitale îți era cunoscut numele lui Nikolski?

Părintele Calciu: Sigur că da.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Te gîndeai pe atunci că Nikolski ar putea să fie undeva la capătul firului?

Părintele Calciu: Da, știam. Să vă spun o întîmplare. Prin 1950, prin primăvară, cînd începuseră acțiunile de plecare la Canal, am fost scos și dus într-o celulă specială, unde doi deținuți, foști prieteni de-ai mei, au venit și m-au bătut. Mă scoteau în fiecare zi, mă țineau acolo în celula specială, iar seara mă duceau înapoi în celula obișnuită. Mi-a fost destul de ușor așa, pentru că mă întorceam între ai mei. Era o mare derută în celula noastră în care eram patru inși. La început i-am acuzat pe cei doi, după aceea am avut senzația și în final cred chiar și azi că oamenii aceia în fond m-au prevenit. Foștii mei prieteni mă acuzau de niște lucruri pe care le făcusem în celulă. Și erau adevărate. Noi fusesem împreună, ei știau lucrurile și mi le reproșau acum într-un mod prin care cred că vroiau să mă prevină de groaznica schimbare care s-a produs de încercarea care mă aștepta.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Chiar dacă însoțeau aceasta cu niște lovituri?

Părintele Calciu: Da, bineînțeles.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Deci, putem spune, că se salvau totuși pe un alt plan, cel puțin în oarecare măsură, prin aceea că, lovindu-te, totuși vroiau să te ajute.

Părintele Calciu: Exact, pentru că ei îmi subliniau anumite lucruri, ceea ce devenea un fel de prevenire. Pentru că mulți dintre cei care trecuseră prin Pitești îmi spuneau „cînd ajungi în fața lui Țurcanu nu nega nimic”. Iar cei doi, chiar dacă mă băteau îmi aduceau în același timp la cunoștință faptele pe care Țurcanu le și deținea despre mine. Eram foarte umflat în urma bătăii și în timpul acesta am fost dus în fața comisiei, unde era și Nikolski. O comisie care ne trimitea la Canal pe unii. Și am văzut acolo o mulțime dintre colegii mei, dintre prietenii mei bătuți, umflați și care intrau în fața comisiei și, în momentul în care erau întrebați despre ce s-a întîmplat, spuneau: m-am lepădat de mișcarea legionară, m-am lepădat de țărăniști, m-am lepădat de reacționari, de acuma am devenit un om nou. Nu pricepeam nimic. Cînd am ajuns eu în fața lui Nikolski, m-a întrebat „de ce ești umflat?”. Se aștepta ca eu să spun la fel, că m-am rupt de trecut și așa mai departe. I-am spus, domnule, nu înțeleg, am fost dus într-o celulă și am fost bătut de doi deținuți. Eu înțeleg să mă bată gardianul, dar de ce să mă bată deținuții? Nikolski a rîs și a spus: „Încă ai colți tari, dar o să ți-i rupem noi.”

Nicolae Stroescu Stînișoară: Este pentru prima oară cînd am un citat așa de prețios, după Nikolski.

Părintele Calciu: Pe urmă m-am întors în celulă. Bineînțeles că n-am plecat la Canal, deși aveam o pedeapsă mică, pentru că noi trebuia să trecem prin demascări, în care am și intrat de Sfîntul Nicolae, anul acela.

Nicolae Stroescu Stînișoară: În această perioadă dominată de operațiunea Pitești, ai avut experiența - pe care mai tîrziu, în a doua perioadă a închisorii dumitale, ai avut-o - unui gest uman din partea unui gardian sau a unuia dintre slujbașii închisorii?

Părintele Calciu: Da, am avut-o. Îmi aduc aminte de Georgescu care era un gardian și rău, și bun. Nu știu prea bine de ce era un om puțin dezechilibrat, care i-a favorizat pe unii deținuți. Pe urmă a fost arestat și m-a pus la curent cu unele lucruri ce se petreceau sus sau jos, sau la camera patru. Ne spunea „vedeți, măi băieți, că veți ajunge și voi la camera patru spital”. El ne informa într-un fel, foarte discret și la nivelul inteligenței lui. Noi însă în clipa aceea eram așa de încrîncenați, încît nu vroiam să ascultăm nimic. Am să vă spun o întîmplare: eram în celulă și cu noi era Mircea Șoltuz, un băiat care fusese în anul întîi sau doi la filozofie în Cluj. Mircea Șoltuz ne spunea (deja știam de acțiunea de la Pitești și așteptam, din clipă în clipă, să intrăm în focul acesta): „Ceea ce mă tulbură pe mine nu este faptul că mă duce și mă bate și le place ce s-a întîmplat cu mine, mai denunț poate niște oameni cu care am avut relații. Mă tulbură ceea ce se va petrece după aceea”. A fost un om cu intuiție extraordinară. Trebuie să spun că noi, din clipa în care el a făcut această declarație, l-am izolat puțin. Am zis, iată un om slab, care e gata să spună probabil ce a discutat cu noi, că multe se spuneau în celulă, sau ce a fost afară. Nu înțelesesem atunci substratul adînc diabolic al acțiunii de la Pitești. Mai apoi, după ce am trecut prin ea, mi-am adus aminte de ce a spus Mircea Șoltuz.

Nicolae Stroescu Stînișoră: În continuarea profeției lui, ce s-a întîmplat după aceea cu oamenii? Știm că unii dintre gardieni și dintre oamenii din conducerea închisorii au fost condamnați, cel puțin de formă.

Părintele Calciu: Da.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Ai rămas în închisoare. O parte din cei de la Pitești au continuat să acționeze ca niște roboți, perpetuund mișcarea care le-a fost imprimată, de a fi intrumente ale Securității, ale conducerii închisorilor. Cum vezi valurile acestea iscate de furtuna neagră de la Pitești? Au slăbit încet, încet? Care au fost urmările?

Părintele Calciu: Acolo unde grupurile de studenți care au trecut prin „reeducare” au fost aruncați compact în mijlocul celorlalți deținuți și menținuți sub supraveghere continuuă a fost mai greu. Căci ei rămîneau legați între dînșii prin spaimă, prin teroare și prin spionajul reciproc. Acolo unde ei au fost mai puțini și risipiți în masa celorlalți a fost mult mai greu. Ce s-a întîmplat după aceea în 1954, 1955, 1956, nu mai știu, pentru că eu am fost, după proces, împreună cu Lică Negulescu, cu Marcel Petrișor, cu un grup din procesul nostru și un alt grup care nu avea nimic de a face cu noi, am fost puși în aceeași „corabie a morții” (despre care am vorbit în prefața cărții lui Bacu), la Jilava, unde am stat pînă în 1956 cu Costache Oprișan, cînd am fost dus înapoi la Aiud, la Zarca, unde am stat tot timpul izolat.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Părinte Calciu, cred că acesta este un capitol cu care putem să considerăm că am parcurs etapa care ne preocupă. Poate ar mai fi o întrebare, totuși. Din relatarea dumitale rezultă că acolo erau tineri studenți, proveniți din mai multe direcții, preponderent cu idei naționale și creștine. Din punct de vedere politic existau de asemenea mai multe coloraturi, inclusiv național-țărăniști, monarhiști și alte curente. Acest infern, mai întîi viața dinainte de infern, pe urmă infernul și ce a urmat, nu a reușit să facă să se creeze cu cei care au supraviețuit spiritual o solidaritate mai presus de orientările politice?

Părintele Calciu: Ba da, sigur că da. De altfel, trebuie să înțelegeți că noi fiind toți tineri și afiliați fie la legionari, fie la țărăniști, fie în altă parte, nu eram de fapt politicieni. Noi eram uniți prin aceeași dragoste de țară, prin credință și prin lupta comună, încît între noi nu existau dispute de ordin politic așa cum am constatat că existau între bătrîni. Noi eram uniți în același ideal de rugăciune, de credință și de dragoste de neam.

Nicolae Stroescu Stînișoară: Din cîte îmi amintesc, din cele care le-am trăit și eu, era vorba în primul rînd de împotrivirea la comunizarea țării, împotrivirea la distrugerea identității spirituale și naționale a României. Așa că tinerii se simțeau atrași de orice mișcare și de orice posibilitate pentru ei de a acționa împotriva acestui totalitarism impus de tancurile sovietice. În așa fel încît era într-adevăr o solidaritate spirituală, o dăruire și o disponibilitate la jertfă în rezistența împotriva tiraniei.

Părintele Calciu: Da, sigur că da. Noi nu aveam nici un fel de prejudecăți politice, noi ne simțeam uniți, ne iubeam unii pe alții, ne ajutam, eram, ca să spun așa, o comunitate armonioasă în care făceam o opoziție comună.”

Dar monstruozitățile din perioada comunistă atât în România cât și în tot perimetrul Europei de Est în care comunismul a invadat prin regimurile politice, și unde creștinii au fost transformați de multe ori în asasini și victime în același timp, a avut ca scop nu numai subordonarea poporului de către puterea politică, dar principalul scop a fost urâțirea și distrugerea Lui Dumnezeu și a Bisericii Lui.

Cu riscul de a șoca anumite suflete, iată în ce versuri hulitoare au fost publicate în 1976 în ziarul sovietic „Sovietskaia Molodioj”:

„Tatăl nostru care este în Petersburg, Blestemat fie numele tău, Sfărâmă-se împărăția ta De nu s-ar mai face voia ta, Nici măcar în iad Dă-ne pâinea pe care ne-ai furat-o Și plătește-ne datoriile, după cum și noi ți le-am plătit până acum. Și nu ne mai duce în ispită, Ci ne izbăvește de cel rău - poliția lui Plerhve (primul ministru țarist), Și pune guvernării lui blestemate Dar întrucât ești incapabil și sărac în duh Jos cu tine în vecii vecilor. Amin.” (MARX ȘI SATAN — Richard Wrumbrand)

După cum observăm, scopul final al comunismului nu este de a cuceri țări, pământuri sau de a întemeia un alt sistem social și economic. Ci scopul lui este cât se poate de clar, de a-L batjocori pe Dumnezeu, de a-L îndepărta din inimile oamenilor pentru slava lui Satan.

Atât de mult s-au infiltrat puterile malefice, sataniste ale comunismului în sufletele oamenilor prin metode diverse, chiar oculte (magie, vrăjitorie), prin spălarea creierului încât slujitorii bisericii actuale care sunt desigur copiii și nepoții torționarilor din începutul comunismului, gândesc și acționează astăzi mult mai pervers, periculos și satanicesc decât o făceau predecesorii lor. Pentru că aceia o făceau cel puțin pe față, în toată plinătatea urii față de tot ceea ce e Creație, divin și sfânt pe pământ.

„Când moartea spune: NU! Atunci și numai atunci trăiești pe culmea deznădejdii” (Nicolae Călinescu, martir în închisoarea de la Pitești)

Cuvintele ar fi de prisos pentru a explica, a justifica, a înțelege fenomenul cel mai odios petrecut pe teritoriul României, acela care se cheamă fenomenul Pitești. Voi lăsa să vorbească cuvintele celui care a supraviețuit acestui experiment satanic și care vorbesc mai mult decât ar putea oricine să o facă cu explicații și justificări chiar și filosofice. Este vorba de Nicolae Călinescu, unul din sutele de martiri, al cărui sânge a curs pe pietrele închisorii Pitești. Cuvintele lui fac să se zdruncine și cea mai încremenită inimă:

„Piteștiul începe în momentul în care toate legăturile sufletești se rup, când oamenii nu mai au încredere unul în altul, când se suspectează și când descoperă că fiecare îi este dușman celui de alături (…) Piteștiul, înainte de a fi un muzeu de orori, este lupta disperată împotriva unui sistem de inginerie psihică impecabil organizat, cu funcționalitate asigurată prin cunoașterea manifestărilor umane și stadii speciale de anulare a lucidității (…) Piteștiul a încercat să ne despartă definitiv, să sfărâme prietenii, să ne urâm, să ne disprețuim. Fiecare să rămână singur, să nu mai fie posibilă o întâlnire sau o colaborare (…) De un singur lucru am fost sigur când am părăsit închisoarea Pitești: că nu sunt la un capăt de drum. Ce va fi? Ce mă așteaptă? Voi avea putere să închei onorabil marea aventură a vieții? Eram iarași sigur că dacă nu va surveni un miracol, prin mine însumi nu mă voi salva.

Singurul lucru de care mă agățam era acela că atunci când voi fi cu apa la gură se va produce un deznodământ salvator, neprevăzut, pe care nimeni nu-l poate calcula.

Până atunci nu mai calculez nimic, nu mă mai gândesc la nimic. Inutil să fac vreun plan.

N-am fost niciodată o fire atât de religioasă, dar acum Cineva mă îndeamnă să rostesc:

- Facă-se Voia Ta! Și nimic mai mult.”

În cartea sa, „Marti și Satan”, Richard Wrumbardt povestește câteva episoade din ororile comuniste petrecute la Pitești, unde a stat închis cu mari personalități ale culturii și bisericii române. Iată ce spune în începutul capitolului „Batjocorirea obscenă a religiei”:

„Dar de ce preoții de la închisoarea din Pitești au fost siliți de către marxiștii din România să rostească Liturghia asupra excrementelor și urinei? De ce creștinii au fost torturați pentru a se împărtăși cu aceste excremente în locul elementelor necesare Sfintei Comuniuni? De ce această obscenă batjocorire a religiei?

De ce preotului ortodox român, Roman Braga - pe care l-am cunoscut personal în timp ce se afla în închisoare din ordinul comuniștilor și care acum locuiește în America - i-au fost smulși dinții, unul câte unul cu o bară de fier pentru a-l face să hulească?

Comuniștii au explicat nu numai lui: „Dacă noi vă omorâm pe voi, creștinii, voi vă veți duce în cer, dar nu vrem să deveniți martiri, mai întâi vrem să vă facem să îl blestemați pe Dumnezeu pentru ca apoi să vă duceți în iad”. În închisoarea de la Pitești, comuniștii obișnuiau să îl boteze, zilnic, pe un deținut foarte evlavios, băgându-l cu capul în butoiul în care tovarășii săi de suferință își făcuseră nevoile și obligându-i în acest timp pe ceilalți detinuți să intoneze cântările specifice botezului.”

Ororile descrise mai departe sunt atât de blasfemiatoare și dezgustătoare încât nu îmi mai permit să le expun eu aici. În România s-a făcut întotdeauna caz de alianța așa-zisă „nefericită” între biserică-religie și istorie-politică. Este o pistă cât se poate de falsă. În istoria poporului român, în trecutul ADEVĂRAT al românilor, voievozii, conducătorii marilor oști au avut o legătură cât se poate de strânsă între „politica lor” și Biserica activă. Niciuna din faptele lor mărețe, fie de apărare a granițelor țării, fie de organizare internă, fie de unitate spirituală sau teritorială NU S-A FACUT DECÂT CU AJUTORUL BISERICII și cu aportul rugăciunilor întregului popor. Aceasta s-a întâmplat de-a lungul istoriei fie că era în timpul lui Mihai-Viteazul, al lui Ștefan cel Mare sau Mircea cel Bătrân și a altora ca ei. Dar încet-încet, aproape „în vârful picioarelor” și conform unui plan bine prestabilit… diavolul s-a infiltrat și a început să urzească planul lui de DESACRALIZARE, așa de sistematic și de complet, încât societatea noastră este APOSTAZIA însăși. Să nu ne imaginăm că acestea s-au petrecut în câțiva ani… nicidecum! Diavolul are TOT TIMPUL DIN LUME!

Tot acest proces s-a desfășurat în câteva sute de ani.

Este drept că procesul s-a accentuat în ultima sută de ani, ba chiar a căpătat un ritm alert în ultimii 50 de ani. Și după cum am observat, comunismul cu „dogmele” lui, precum și promotorii acestei gândiri satanice, au fost instrumentele principale ale diavolului pentru a defrișa terenuri și a pregăti instalarea „URÂCIUNII LA LOCUL PUSTIIRII”.

Dar dacă istoria voievozilor români s-a remarcat prin credință, eroism și gândire plină de Duh Sfânt, istoria conducătorilor moderni, precum și a celor comuniști, și până în zilele noastre se remarcă prin fapele lor abominabile și, desigur, prin tragismul și martiriul oamenilor adevărați despre care de abia acum, în ultimii 10 ani, aflăm „câte ceva”. Desigur, numărul mic de informații, cât și „discreția forțată” cu care se publică astfel de subiecte cu detalii despre ororile comuniste, chiar și în zilele noastre de „plină democrație”, ne îndreptățesc să spunem că nimic nu s-a schimbat… ci totul „s-a cosmetizat”… adică vorba omului din popor: „Aceeași Mărie, cu altă pălărie”.

Aiud, Gherla, Pitești, Jilava sunt locuri sfinte, unde tăcerea strigă, unde umbrele plâng, și unde timpul a fost înghițit de durere. Mulțumim Domnului că măcar acum au existat câțiva creștini adevărați, care au făcut publice aceste monstruozități ale anilor postbelici, cu scopul clar al trezviei spirituale.

Am lăsat spre final demascarea procedeului prin care de zeci, chiar de sute de ani, se acționează internațional asupra sufletelor și minților oamenilor adevărați. El poartă denumirea de „brain-washing” sau în românește „spălarea creierelor”. Nu este o licență poetică, nu este o invenție, ci este ȘTIINȚA DIAVOLULUI, care în omenire s-a metamorfozat în „ȘTIINȚA RELAȚIILOR UMANE ȘI SOCIALE”. Mai mult decât atât, acestei așa-zise „științe”, i s-a dăruit și un sediu, care se află în Londra și care a căpătat oficial titlul „Tavistock - Wash Brain Institute”.

Fondat în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizație independentă non-profit, care îmbină cercetările din domeniul științelor sociale cu practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de studii în domeniul sănătății, educației și dezvoltării comunității. Institutul Tavistock deține și editează lunar jurnalul Human Relations publicat de Plenum Press, care a ajuns azi la cel de-al 48-lea an de existență. Recent, a lansat împreună cu Sage Publications încă un jurnal, Evaluation.

Mentorul acestui institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prințesa Bonaparte. Munca de pionierat a Institutului Tavistock în științele comportamentale, având drept linii directoare teoriile freudiene și controlul oamenilor, a consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundațiilor. Rețeaua sa cuprinde acum: Universitatea Sussex din SUA, Institutul de Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), Institutul Hudson, Fundația Heritage, Centrul pentru Studii Internaționale și Strategice din Georgetown, unde sunt instruiți angajații departamentelor de stat, US Air Force Intelligence și corporațiile RAND și Mitre. Personalul angajat al acestor corporații are obligația să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează într-una sau în mai multe instituții controlate de Tavistock. O rețea de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală, Fundația Ditchley și Clubul de la Roma sunt organizații care execută instrucțiunile primite de la institutul Tavistock.

Tehnici de spălare a creierului de origine nazistă

Institutul Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au fost experimentate pentru prima dată pe prizonierii americani de război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de acest institut, în ceea ce privește metodele de control al mulțimilor au fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat astfel un asalt ascuns, imoral și inuman asupra libertății umane, prin modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor psihologice.

Germanul Kurt Lewin, cunoscut și drept fondatorul psihologiei sociale, a devenit directorul Institutului Tavistock în anul 1932. El a ajuns apoi în SUA în 1933, fiind unul dintre numeroșii naziști care au fost „infiltrați” acolo cu statutul de refugiați. Lewin a fost cel care a înființat Clinica Psihologică Harvard, care, printre altele, a inițiat campania de propagandă și manipulare a publicului american împotriva germanilor și de implicare a SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.

În 1938, Roosevelt a realizat o înțelegere secretă cu Churchill, care a permis ca în timpul războiului, SUA să fie subordonată Comitetului Executiv al Operațiunilor Speciale (Special Operations Executive – SOE) englez. Înainte de a plasa Biroul de Servicii Strategice american (Office of Strategic Services – OSS), precursorul CIA-ului de astăzi, sub protecția Comitetului Executiv al Operațiunilor Speciale britanic, Roosevelt l-a trimis pe generalul Donovan, directorul OSS la Londra, pentru a fi supus procesului de îndoctrinare de la Institutul Tavistock. Aceasta a făcut ca întregul program al OSS și apoi al CIA să funcționeze sub ghidarea Institutului Tavistock.

Institutul Tavistock este cel care a comandat criminalele raiduri de bombardare în masă a civililor, inițiate de Roosevelt și Churchill, pentru experimentarea clinică a terorii în masă.

Tavistock și tehnicile fundațiilor americane au un singur țel: să „spargă” limita puterii psihologice a individului și să îl predea astfel, neajutorat, fără capacitatea de a se opune în vreun fel, dictaturii Noii Ordini Mondiale. Orice tehnică care duce la dezmembrarea unității familiei sau la implementarea din familie a unor principii religioase rigide sau legate de o așa-zisă onoare, ori de un comportament sexual deviat, este folosită de către oamenii de știință ai Institutului Tavistock ca armă de control a mulțimilor.

Henry Kissinger, a cărui ascensiune extraordinară la putere este inexplicabilă în alt mod, a fost, la rândul său, refugiat german și elev al lui Sir John Rawlings-Reese. Dr. Peter Boure, psiholog al institutului Tavistock, l-a selectat pe Jimmy Carter pentru a fi candidat la Președinția Statelor Unite, numai datorită faptului că acesta fusese supus unui program intensiv de spălare a creierului, administrat de Amiralul Hyman Rickover la Annapolis. Experimentul realizat în domeniul integrării rasiale obligatorii în Statele Unite a fost organizat de Ronald Lippert, membru al OSS și director al programului de instruire a copiilor la Comisia de Relații Comunitare. Acest program avea scopul de a distruge sentimentul identității personale, precum și cel al moștenirii rasiale a individului.

Prin intermediul Institutului de Cercetări Sociale, Tavistock controlează, printre altele, Asociația Națională a Educației. Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Laboratorului Național de Instruire are rolul de a programa, prin spălarea creierului, personalitățile marcante din domeniul afacerilor și din guvern. Puterea Institutului Tavistock este atât de mare încât, la comanda acestuia, întregul program de cercetare spațială al SUA a fost anulat timp de nouă ani, pentru a permite sovieticilor să îi ajungă din urmă. Stoparea cercetărilor în domeniul spațial a fost cerută într-un document semnat de dr. Anatol Rapport, fiind prompt aprobată de către guvern. O altă operațiune proeminentă a institutului Tavistock este Școala de Finanțe Wharton a Universității Pennsylvania.

Una din strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor oficiali CIA, care nu aveau cunoștință despre acest program, li s-a administrat fără ca ei să știe, LSD, iar reacția pe care ei au avut-o în urma administrării acestui drog – care a fost studiată exact ca în cazul cobailor de laborator – a însemnat, pentru unii dintre ei, moartea. Guvernul SUA a trebuit să plătească daune de milioane de dolari familiilor victimelor, dar vinovații nu au fost niciodată puși sub acuzare. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg Co. din Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt, James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act – și nepot al lui Max Warburg – finanțatorul lui Hitler – a înființat Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în vederea promovării acestei substanțe. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 și „revoluția” studenților, care a fost finanțată de către CIA cu 25 de milioane de dolari.

Una din agențiile cheie în transmiterea instrucțiunilor secrete primite de la Tavistock este Fundația Ditchley, fondată în 1957. Filiala americană a Fundației Ditchley este condusă de Cyrus Vance, fost secretar de stat și director al Fundației Rockefeller și Winston Lord, președinte al Consiliului de Relații Externe (Council on Foreign Relations), membru Bilderberg și Skull & Bones. Soția lui Winston Lord, Bette Bao Lord, la rândul ei membru al Consiliului de Relații Externe și al Bilderberg, este președinte al Consiliului Freedom House. Acest consiliu este răspunzător de manipularea drepturilor creștinilor prin ridicarea problemei persecuției religioase.

Una dintre principalele, dar mai puțin cunoscutele, operațiuni realizate de Fundația Rockefeller sunt tehnicile de control a mediului rural-agricol. Directorul acestei fundații, Kenneth Wernimont, a implementat programele Rockefeller de control al agriculturii în Mexic și America Latină. Fermierii independenți sunt o mare amenințare la adresa Ordinii Mondiale, pentru că ei produc alimente pentru ei înșiși și astfel producția lor poate fi transformată în capital, ceea ce le conferă independență financiară. În Rusia sovietică, bolșevicii credeau că au obținut controlul total asupra poporului, însă planurile lor au fost puse în pericol de independența încăpățânată a unor mici fermieri, numiți apoi chiaburi. Stalin a ordonat OGPU (Serviciile secrete și poliția politică a URSS, premergătoare KGB-ului) să confiște toate alimentele și animalele chiaburilor și să îi lase să moară de foame. The Chicago American scria, pe 25 februarie 1935, pe prima pagină: „Șase milioane de morți ai foametei sovietice. Recolta țăranilor porționată. Oamenii și animalele mor de foame.” Pentru a distrage atenția de la această atrocitate, s-a spus mai târziu că germanii, și nu sovieticii au omorât 6 milioane de persoane în acest fel.

National Training Laboratories (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai rețelei Tavistock din Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituțiilor educaționale și ai birocrației corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i folosi pe acești „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen Tavistock în organizațiile lor, fie pentru a angaja numai persoane antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operațiunii NTL se axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 și ai cărui studenți au fondat NTL. Într-un astfel de grup lewinist de spălare a creierelor (lewinite brainwashing group), anumiți indivizi provenind din medii sociale diferite și având personalități diferite, sunt manipulați de un „lider de grup” în direcția formării unui „consens” de opinii, obținându-se astfel o nouă „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit disonanță), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ. Sub presiunea celorlalți membri ai grupului, individul „cedează” și o nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori complet nou. Această experiență ce degradează individul implică negarea faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este spălat pe creier fără ca el să știe aceasta.

Cunoscut de asemenea ca Institutul Internațional pentru Aplicarea Științelor Comportamentale, acest institut este un centru de spălare a creierului prin crearea stresului artificial. În cadrul unor astfel de ședințe de instruire, participanții se „trezesc” la un moment dat că trebuie să se apere vehement împotriva unor acuzații grave care li se aduc de către conducătorii acestor ședințe, fiind supuși astfel unor factori de stres amplificat.

Institutul pentru Studii Tactice (Institute For Policy Studies – IPS) este unul dintre „marii arbori” ai Institutului Tavistock. IPS i-a creat și i-a recreat pe politicienii Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg și familia Rothschild. Rețeaua sa din America include Liga pentru Democrație Industrială (League for Industrial Democracy). Printre jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost ambasador SUA la Națiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow, negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader și Albert Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin și Richard Barnett, în 1963, amândoi foarte bine instruiți la Institutul Tavistock. Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock. IPS are o rețea de susținători, considerați de public ca fiind independenți, dar care de fapt acționează împreună, în așa fel încât congresmanii ajung să fie înconjurați din toate părțile de susținători ai acelorași idei. În acest mod, IPS a fost și încă este capabil să mânuiască cu succes, atât pe reprezentanții independenți, cât și pe senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în direcția în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ și manipulează modul de funcționare al acestuia. IPS a devenit și este și în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase organizații care controlează deciziile politicii externe, despre care oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au ales. Prin sponsorizarea activismului militar și a abordărilor revoluționare, prin manipulare, prin asedierea structurilor corporațiilor, prin diminuarea credibilității unor organizații concurente, prin penetrarea organizațiilor religioase și semănarea discordiei prin intermediul unor politicieni radicali și rasiali, prin folosirea mass-media-ei pentru a promova ideile IPS, acesta își joacă rolul pentru care a fost creat, chiar sub nasul publicului prostit. Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost președintele Fundației Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost anterior oficial al Consiliului Național și al Consiliului Mondial al Bisericilor.

Câțiva dintre cei mai importanți clienți ai MIT:

- American Management Association (Asociația Americană pentru Management);
- Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică);
- GTE – General Telephone and Electronics;
- Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării);
- NASA;
- National Academy of Sciences (Academia Națională de Științe);
- National Council of Churches (Consiliul Național al Bisericilor);
- Sylvania;
- TRW;
- U.S. Army (Armata SUA);
- U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA);
- U.S. Navy (Marina SUA);
- U.S. Treasury (Trezoreria SUA);
- Compania Volkswagen.

Câțiva dintre clienții RAND:

- American Telephone and Telegraph Company – AT&T (Compania Americană de Telegraf și Telefon);
- Chase Manhattan Bank;
- International Business Machines - IBM;
- National Science Foundation (Fundația Națională pentru Știință);
- Republican Party (Partidul Republican);
- TRW – Thompson Ramo Wooldridge Inc.;
- U.S. Air Force (Forțele Aeriene SUA);
- U.S. Department of Health (Departamentul Sănătății SUA);
- U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).

Există literalmente mii de companii importante, instituții guvernamentale și organizații care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi imposibil de redat. Printre specialiștii RAND există un grup de studiu care dictează când și în ce direcție se îndreaptă războiul termonuclear și care realizează, în funcție de concluziile sale, scenarii politice și sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană. La un moment dat, RAND a fost acuzată că ar fi fost însărcinată de către URSS să elaboreze planurile de capitulare a guvernului Statelor Unite. Această acuzație a ajuns până în Senatul SUA și a fost pusă în discuție de senatorul Symington, care a devenit apoi, la comandă politică, ținta bătăilor de joc a presei, în vederea discreditării acestuia.

Toate aceste instituții sunt printre cele care au instaurat Fundația Legii Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menține instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de liderii Noii Ordini Mondiale.

În cartea sa, „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monaste, care a fost asasinat în urma publicării acestei cărți, spune următoarele lucruri despre procedeul de spălare a creierului:

„Se știe, din întreaga istorie a omenirii, că niciun om care a suferit vreodată vreo spălare de creier nu va rămâne cu convingerea că a fost maltratat. De obicei, persoanele spălate pe creier își vor apăra cu pasiune manipulatorul, convinse că li s-a propovăduit o nouă cale și chiar că au fost alese pentru a-i învăța pe alții. Iată de ce, în trecut a fost atât de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se pună pe picioare legislații, mai ales atunci când legislatorii utilizau aceleași tehnici față de populație în scopul de a fi aleși și de a-și menține scopul de a spăla pe creier o întreagă populație, de a o determina să acționeze energic, contra tuturor celor care își revendică o credință într-un singur Dumnezeu, a fost necesar ca Națiunile Unite să înființeze un „Program Special Antireligios” în anii 1960 prin intermediul mai multor Agenții Guvernamentale Americane. În acea perioadă se stabilise clar în interiorul acestor Agenții guvernamentale, precum și prin bancherii pe care le frecventau, că pentru a reuși să se pună pe picioare o nouă ordine mondială trebuia înainte de toate să se ajungă la un control absolut al politicului și socialului, atacându-se prin toate mijloacele problema religiilor. Acest „Program Antireligios” ar putea fi rezumat în felul următor: Dacă înfricoșați ansamblul populației mijlocii și îi faci să se teamă pentru securitatea lor, și a aceea a apropiaților lor, cum ar fi copiii, acest lucru vă va permite în continuare să instaurați măsuri draconice pentru a le impune respectarea religiilor, pentru a-i dezarma, și a obține despre ei date de identitate. Apoi dacă identificați această teamă - frica lor - cu credințe religioase precise și răspândiți această „frică” prin mijloace de informare oficiale, alese pe perioade între 20 și 30 de ani, chiar membrii acestei populații vă vor implora în genunchi, prin intermediul reprezentanților lor politici, să instituiți noi alternative, de bază, pentru politica noastră internațională, prin mijlocirea națiunilor unite, cu scopul de a stabili o Nouă Ordine Mondială și anume „The Menthal Cooperation in Take-over Plans” cu ajutorul Organizației Mondiale a Sănătății.”

În continuare autorul ne explică care a fost strategia politică comunistă prin intermediul „îngrijirii sănătății mentale”:

„Psihopolitica este arta și știința de a stabili și de a menține un control asupra gândurilor și loialităților indivizilor, a ofițerilor, a birourilor și maselor populare; de asemenea a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri națiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor pentru sănătate mintală” (…) Acest gen de „război politic antireligios” a făcut parte de-a lungul anilor din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în America, prin mijlocirea Națiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare, acest fapt a sfârșit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violenței asociată cu credințele religioase trebuie să ia sfârșit și să fie înlocuită de o nouă Credință Internațională atașată unei Noi Ordini. (…) Pentru a înțelege mai bine acest „program de control și de informare” instituit de clasa politică a fiecărei epoci și cu ajutorul specialiștilor guvernamentali în „spălarea pe creier”, este bine să abordăm principalele linii directoare de fond. Veți constata că acest „program” este exact același care de zeci și sute de ani se întrebuințează și în zilele noastre: a crea o problemă acolo unde nu există, cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernelor și finanțelor obținute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială;

1. a da problemei o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;

2. a amplifica disproporționat aceeași problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns dintr-o dată în pericol;

3. a convinge populația, cu ajutorul psihiatrilor, a sociologilor, a politologilor recunoscuți, că religia înseamnă fanatism;

4. a da mare măsură publicității presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că viețile oamenilor sunt în pericol, fiind necesară intervenția autorităților guvernamentale;

5. a aduce la locul incidentelor forțe masive de polițiști și militari „forțe speciale” pentru a crea iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă;

6. în continuare prin intermediul unor politicieni aleși cu mare atenție a determinat populația să își hărțuiască aleșii parlamentari spre a obține „noi legi” pentru protejarea familiei și bunurilor împotriva oricărei grupări sau oricărei credințe religioase nerecunoscută de către Guvern. Toate acestea se numesc wash brain - spălarea creierului - și au fost implementate din America începand din 1960.”

Din păcate suntem deja prinși în țarcul Babilonului păcătos al U.E și vânduți chiar de către cei care ar trebui să ne apere, adică conducătorii de țară, și păstorii de suflete. Ar trebui să chemăm mereu numele Domnului și să luptăm pentru Adevăr, să ne jertfim până la sânge dacă e nevoie, așa cum frații noștri din închisorile comuniste s-au jertfit ca noi cei de-acum să trăim datorită jertfei lor. A venit ceasul să dăm și noi jertfa noastră și să dovedim că suntem fii ai Lui Dumnezeu, să îi urmăm pe Prietenii Lui, pe cei care au dovedit cu viața lor dragoste, spirit de sacrificiu și jertfa până la moarte. Să luăm drept pildă cuvintele Sfinților. Iată cum îi mustra Patriarhul Tihon pe comuniștii ruși pentru atrocitățile din Primul Război Mondial:

„Ne întoarcem cu profundă durere spre acești monștri și le adresăm un avertisment de care să se teamă: Smintilor, reveniți-vă! Încetați masacrele! Purtarea voastră nu e numai crudă, ci cu adevarat satanic, vrednică de focul cel veșnic și de un blestem înfricoșător asupra urmașilor voștri aici pe pământ. În numele puterii pe care mi-a dat-o Dumnezeu, vă excomunicăm aruncând asupra voastră Anatema, căci prin naștere ați aparținut Bisericii Ortodoxe.

Iar creștinilor ortodocșii din vremea lui le-a zis:

Și voi credincioși copii ai Bisericii Lui Hristos, depărtați-vă de acest neam ucigaș, ei smulg Bisericii puterea și bunurile, dar voi să rezistați prin puterea credinței îndreptând către Domnul rugăciunile voastre.”

Glasuri mai puternice decât al Patriarhului Tihon ar trebui să înalțe ierarhii și clericii în aceste zile de apostazie, deoarece dușmanii omenirii, dușmanii adevărului, prin descoperirile ciberneticii actuale au ajuns la tehnologii de distrugere în masă, pe care nu le dezvăluie maselor de oameni căci fărădelegile se lucrează în taină.

Să nu uităm niciodată cuvintele Sfântului Apostol Pavel care ne avertizează că

„lupta nu e împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domnitorilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății” (Efeseni 6-12)