Sînt unele lucruri cu care suntem de acord, cei mai mulți dintre cei puțini, care mai vor să creadă în Dumnezeu. Așa, de pildă, suntem de acord cu faptul că apostazia generală se adâncește tot mai mult; imoralitatea susținută de toate patimile, și mai ales cele ce țin de desfrânare, i-a cuprins aproape pe toți; iar înghițirea tuturor credincioșilor Ortodocși într-o singură „religie”, avându-l drept căpetenie supremă pe papa, nu este prea departe în timp, din nefericire. De asemenea, izbucnirea unui al treilea război mondial este și ea aproape. Într-un cuvânt, pregătirea venirii lui Antihrist se face cu multă râvnă de către toți închinătorii la idolii lumii acesteia.
Așadar, privim oarecum realist situația în care ne ducem viața și vedem bine patimile și primejdiile care vor veni peste noi. Cînd e vorba însă de soluțiile mântuitoare, aici cei mulți dintre cei prea-puțini care vor să creadă în Dumnezeu nu mai văd cum trebuie - chipurile prin care să facă față tuturor acestor rele și să le învingă. Cauza principală pentru care se întâmplă aceste lucruri stă în faptul că nu ne raportăm cu toții, în aceeași măsură, la izvorul neînșelător a toate învățăturile mântuitoare, adică la scrierile Sfinților Părinți.
Pentru că – trebuie să se știe bine, de către oricine – nici o soluție la problemele grave pe care le avem astăzi nu este mîntuitoare dacă nu este întemeiată doar pe scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii. Dacă ne-am întemeia hotărîrile noastre doar pe scrierile lor, atunci încetul cu încetul, lumea ar fi poate alta. N-am sta deloc la discuții când ar fi vorba de primirea actelor biometrice, care în final vor duce la primirea pecetei Antihristului pe mână sau pe frunte. N-am sta deloc la discuții când ar fi vorba de a ne ruga cu ereticii – și, în primul rând, cu papiștii. N-am mai sta pe gânduri cînd am vedea că suntem în diferite necazuri, ci am căuta să ne vedem cît mai repede și continuu păcatele de moarte în care ne aflăm, spre a le părăsi și a le înlocui cu faptele bune opuse lor. Dar toate cele zise mai sus rămân o utopie atît timp cît, așa cum am mai spus, nu ne întemeiem deloc gîndirea numai pe scrierile Sfinților Părinți.
Cît de trist este faptul că vin unii oameni la preoții duhovnici cu problemele lor și, în loc ca aceștia să-i facă să-și vadă păcatele grave în care trăiesc, ei îi pun pe căi greșite prin faptul că le spun că sunt legați (că au legături), că au asupra lor blesteme din neam în neam sau că trebuie să facă diverse rețete de posturi și rugăciuni la anumite ore, de un anumit număr de ori, cu un anumit număr de lumânări și așa mai departe. Cît privește rugăciunile și postul, sigur că ele sunt binevenite, dar nu sub forma unor rețete ca mai sus, înțelese în chip magic. Însă trebuie să se știe că, atât timp cât omul nu-și vede păcatele de moarte în care trăiește (iar astăzi trăiesc așa aproape toți) și nu le părăsește, rugăciunea și postul puțin îl vor ajuta. Pentru că nici Dumnezeu nu-l va scoate din necazurile lui văzându-l pe preotul duhovnic că-l lasă mai departe să trăiască în păcatele de moarte din pricina cărora, în final, își va pierde mântuirea. Mă gîndesc câți preoți duhovnici (iar preoții de mir sunt toți duhovnici) mai întreabă la spovedanie neapărat pe toți cei ce li spovedesc dacă nu cumva trăiesc în păcate de moarte. Întrebări de felul acesta: Nu cumva ai părăsit Ortodoxia mergînd pe la eretici? Nu cumva trăiești necununat? Nu cumva îți înșeli soția/soțul? Nu cumva faci sex oral sau anal? Nu cumva cununia ta nu este validă deoarece te-ai cununat cu cineva care nu este Ortodox și care nu s-a botezat înainte?1 Nu cumva te-ai cununat fiind în înrudire trupească sau duhovnicească nepermisă de canoanele Sfinților Părinți? Nu cumva ai făcut sau ai fost de acord cu avorturile, inclusiv cele neștiute, care se fac azi de toată lumea prin folosirea steriletului și a pilulelor anticoncepționale (și a altor metode contraceptiv/avortive)? Nu cumva ai divorțat și te-ai recăsătorit împotriva canoanelor2? Nu cumva crezi că poți împăca trăirea în Ortodoxie cu propovăduirea evoluționismului, cu satanismul, cu vrăjitoria, cu masoneria, cu yoga, radiestezia, bioenergetica, spiritismul, acupunctura, cristaloterapia etc.? Și, dacă află astfel de păcate, să le canonisească și să-i învețe pe ucenicii lor după cum cer Sfinții Părinți. Dar acest lucru nu se mai poate întâmpla astăzi decît în rare cazuri, pentru că arhiereii și preoții nu se mai întemeiază în învățăturile lor numai pe scrierile Sfinților Părinți. Ori, dacă am vrea renașterea duhovnicească a neamului românesc ar trebui ca tema principală a predicilor să fie despătimirea și învățăturile despre felul cum trebuie dus războiul duhovnicesc.
În încheiere, trebuie să ne fie limpede tuturor că - dacă mai vrem să facem ceva ca familii creștine, sau mai bine zis ca persoane individuale care am vrea să fim asemenea lui Lot în Sodoma zilelor noastre – vom putea face lucrul acesta doar rugându-ne cu luare aminte și întemeindu-ne mereu doar pe scrierile Sfinților Părinți. Și, dacă ar fi să trimitem la cele mai importante dintre ele, acestea ar fi tâlcuirile Sfîntului Ioan Gură de Aur la Sfînta Scriptură (și celelalte scrieri ale lui), Filocaliile și Pidalionul.
Note
1 Vezi Pidalionul, Ed. Credința strămoșească, 2007, p. 85-91.
2 Vezi Pidalionul, p. 94-98.
Comentarii