„Toate inovațiile sau adăugirile făcute pe lângă învățătura formulată de pururea pomeniții Părinți ai Bisericii, să fie anatemă!”
Pentru că în ultimele zile au început să circule o sumedenie de minciuni despre mine și despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am întocmit acest răspuns. Sunt uimit de nonșalanța cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare mă uimește că sunt atacat nu de către cei pe care i-am combătut în cuvintele mele, ci de către cei cu care mă consideram de aceeași parte a baricadei.
Cred însă că Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai târziu.
Întrucât am ajuns în București abia în ziua de luni din Săptămâna Patimilor, nu am apucat să răspund mai devreme, în scris, acestor atacuri. Îl iau martor pe Dumnezeu în ceea ce spun. Dacă eu mint, Dumnezeu să vădească aceasta, spre rușinarea mea. Dacă nu mint, Dumnezeu să vădească minciunile celor ce mă prigonesc invocând în chip mincinos învățătura ortodoxă.
Atacurile împotriva mea au avut două momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de două săptămâni în urmă. Anunțasem că voi veni la Mănăstirea Petru Vodă – voiam să iau binecuvântare de la părintele Iustin înaintea conferințelor pe care urma să le țin în țară. Dar, din cauza unor schimbări de program în Basarabia, am intrat în țară abia duminică, chiar înaintea conferinței de la Adjud.
Sâmbătă am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Vodă: „De ce nu ați ajuns? Vă așteaptă părintele să predicați mâine…” Am explicat că nu am putut ajunge.
Venind însă în țară, deschizându-mi telefonul, am primit câteva informații ciudate, printre care și cea că „părintele Iustin spune că sunteți eretic”. Așteptam să vin la Petru Vodă, să discut cu părintele direct, dar, întrucât mă invitase să predic, era clar că nu mă consideră eretic, și nici nu avea motive să o facă.
Joi, pe 18 martie 2010, aveam programată o conferință la Piatra Neamț, împreună cu părintele Hrisostom Manolescu. Datorită intervenției protopopului, conferința a fost anulată, afișele rupte, organizatorul amenințat că rămâne fără post de cântăreț etc.
Fiind foarte trist că nu pot vorbi în Piatra Neamț, am rugat să fiu sunat de părintele Iustin pentru a discuta despre această temă. Părintele m-a sunat pe 18, seara, și mi-a spus așa: „Nu te întrista că nu ai putut vorbi la Piatra, dar mâine vei vorbi la Iași, și se va duce vestea despre ce mărturisești peste marginile Iașului” (sau și în afara Iașului, nu îmi aduc aminte formularea exactă, reproduc însă fidel ideea).
Părintele a avut dreptate - a doua zi a avut loc conferința de la Iași, de pe 19 martie, când din racla cu sfinte moaște ale mărturisitorilor de la Aiud a izvorât mir (văzându-se clar cum mirul ieșea ca un mic izvoraș din bucata de craniu de mărturisitor – pe care o primisem cu vreme în urmă de la părintele Iustin, ca binecuvântare).
După această conferință, am pornit spre Petru Vodă. Am ajuns sâmbătă noaptea, între orele 1 și 2, și părintele se culcase deja.
Duminică am ținut o predică în care am repetat temele prezentate în anul 2009 în conferința de la Iași: apostazia contemporană, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regăseau și în conferința din 2010.
La sfârșitul predicii, ducându-mă la părintele Iustin, acesta mi-a spus:
„- Ai grijă cum vorbești, că nu or să te mai lase să mărturisești.
- Am greșit cu ceva, părinte?
- Nu, nu ai greșit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi dacă România ar avea zece ca tine…
- Zece ce, părinte? Mireni sau…
- Mireni, că nu mai avem călugări care să mărturisească. Ai mare grijă, să poți propovădui cuvântul mai departe.
La plecare, i-am cerut părintelui o cruce, să o am ca binecuvântare de la sfinția sa. Când am văzut că mi-a dăruit chiar crucea cu care binecuvânta credincioșii, emoționat l-am întrebat:
- Părinte, îmi dați binecuvântare să o țin în mâini la conferințe, în timp ce vorbesc?
- Da, cu crucea înainte”, a spus, și mi-a dat binecuvântare de drum.
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura părintelui Iustin, duminica trecută, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmații ale părintelui împotriva mea.
Mă simt cu inima împăcată și aștept să ajung la Petru Vodă pentru a vedea în ce măsură părintele a fost dezinformat de către prigonitorii mei. Îi rămân oricum îndatorat pentru tot ce a făcut pentru mine în acești ani.
Acum, trec la partea a doua a atacului împotriva mea. Rezumatul acuzelor se află comprimat într-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilistă sub numele unei conferințe”. Mărturisesc cu tristețe că oameni cunoscuți mie au preluat și difuzat materialul fără să îmi dea vreun telefon, fără să audă și ce am eu de spus.
În continuare, analizez materialul punct cu punct:
1. În seara zilei de Buna Vestire, în cadrul unei conferințe organizată de ASTRADROM, conferința cu tema „Semnele vremurilor de pe urmă” susținute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune că ar fi și calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1923.
Nu am afirmat că schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar că Sfântul Kukșa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Părinții cu viață sfântă din Patriarhia Rusă au protestat împotriva schimbării calendarului. De aceea Sfântul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusă pe stil vechi, după ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se învață la nicio facultate de teologie din țară (detalii se găsesc în cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tipărită de părintele Serafim Rose; varianta românească a cărții, inclusă în „Tebaida Nordului”, a fost cenzurată de traducător). Eu cred că principala problemă legată de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Tradiție.
2. Aducând argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe și ale unor Sfinți Părinți, Danion a afirmat că în Biserica Ortodoxă Română nu există har.
Nu am făcut o astfel de afirmație.
3. În aceeași conferință invitatul a spus ca părintele Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria „a mințit credincioșii în problema calendarului”
În volumul „Călăuză în credința ortodoxă”, apărută la Editura Mănăstirea Sihăstria, la paginile 413-427, părintele Cleopa analizează într-un capitol problema schimbării calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdată voi menționa doar câteva greșeli:
a) ÎNVĂȚĂCELUL: Dar cum și când s-a făcut această îndreptare? (a calendarului – n.n.)
PREOTUL: Iată cum. În anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, într-un sinod, reprezentanți ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.
La Constantinopol, în 1923, nu a fost Sinod. A fost o întrunire ortodoxă, la care au refuzat să participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxă Bulgară (bulgarii erau considerați schismatici, și pentru a reintra în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut să accepte schimbarea calendarului, în 1968). Patriarhia Rusă nu a avut delegați.
b). Acolo, cercetând cu frica lui Dumnezeu și cu amănunțime chestiunea calendarului iulian și văzând că prin îndreptarea lui nu se aduce nici o știrbire dogmelor, canoanelor Bisericii și rânduielilor sfinților părinți (notă - trebuie precizat că și aici părintele Cleopa vorbește în necunoștință de cauză. În realitate calendarul bisericesc a fost schimbat după vestita Enciclică a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani înainte de Constantinopol. În această Enciclică se precizează că: „După părerea noastră, o asemenea prietenie și o dispoziție primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxă și pseudo-bisericile eretice – n.n.] între ele, poate fi arătată și demonstrată în particular în următoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creștine în același timp de către toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei și apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vădește cu prisosință.) și că prin rămânerea în urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calcă rânduiala stabilită de Sfântul și Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotărât cu toții să îndrepte calendarul iulian și să aducă echinocțiul de la 8 martie la 21 martie, așa cum îl așezaseră cei 318 sfinți și dumnezeiești părinți de la Niceea, pe vremea sfântului și marelui împărat Constantin.
Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericească, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era în erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezentă doar Patriarhia de Constantinopol. După cum putem citi și în volumul de Îndrumări misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din București, apărut la Editura Institutul Biblic în 1986, „la consfătuirea inter-ortodoxă [iată termenul corect, „consfătuire”, nu „sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat însă toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau naționale”. De fapt, la ședințe au participat doar nouă membri: șase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Române) și doi laici. Iată marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul!
c) Hotărârea a fost primită de către toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliți, episcopi și delegații lor, urmând ca fiecare Biserică să facă îndreptarea calendarului când va găsi vreme potrivită.
Hotărârea nu a fost primită de toate Bisericile Ortodoxe. Mitropolitul Anastasie Gribanovki, din partea Sinodului rus din exil, a părăsit întrunirea, declarând că „nu are instrucțiuni precise din partea ierarhilor ruși”. Ulterior, un ierarh din același sinod, Mitropolitul Antonie Hrapovițki (pe care Sfântul Ioan Maximovici îl considera sfânt), afirma că „reforma calendarului nu poate fi acceptată de către Biserica Rusă, deoarece contrazice sfintele canoane și vechea tradiție a practicii Bisericii consfințită de către Sinoadele Ecumenice”.
Pe 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei a numit reforma calendarului „fără rost, necanonică și dăunătoare”, iar despre rezoluții spunea că „duhnesc a erezie și schismă”.
Pe 7 octombrie 1923, Patriarhul Grigorie al Antiohiei a numit reforma „nepotrivită și dubioasă”
d) Astfel, în anul 1924, la 10 martie, a îndreptat calendarul Patriarhia ecumenică de Constantinopol și Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei și în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul și Biserica noastră Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian.”
Și aici, datele sunt eronate. Dacă la tipărirea edițiilor din 1981 și 1985 ale volumului „Călăuză ortodoxă” părintele Cleopa nu știa cum stau lucrurile – deși a fost în Serbia și s-a putut lămuri că sârbii nu au schimbat calendarul și nici nu au de gând să o facă -, totuși, în ediția din 1991 a cărții sale ar fi fost potrivit ca părintele Cleopa să retracteze toate afirmațiile inexacte.
Revin la analiza materialului „Propaganda stilistă”.
4. În aceeași conferință invitatul a spus că părintele Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria „a mințit credincioșii în problema calendarului, iar părintele Arsenie Boca dădea credincioșilor „învățături în contradicție cu tradiția Bisericii” și a sfinților părinți, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc.
În Dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul „depravat” înseamnă „descompus din punct de vedere moral, corupt, decăzut, desfrânat”. Pentru părintele Ioanichie mă rog aproape în fiecare seară (ca și pentru părintele Cleopa și părintele Arsenie). Nu am spus că este depravat, pentru că nu a fost. Am spus că am rezerve față de vedenia pe care a avut-o privitoare la schimbarea calendarului și am cerut celor din sală să judece vedenia acestuia după criteriile expuse de părintele Cleopa în cartea sa „Despre vise și vedenii”. Câtă vreme o vedenie se contrazice cu o hotărâre a unui sinod din vechime – cum este cazul acestei vedenii –, Sfinții Părinți recomandă prudență și reținere.
Cât privește cazul părintelui Arsenie Boca, afirm că învățătura sa privitoare la catolici este eronată, străină duhului Bisericii Ortodoxe. El învăța că cele două Biserici sunt cei doi plămâni ai Bisericii. Învățătura greșită a părintelui privitoare la catolici se regăsește și în vestita pictură de la Biserica Drăgănescu. Pictură cunoscută, lăudată, dar – necanonică.
În albumul „Biserica Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei românești”, tipărit la Deva în 2005, la pagina 168 apare Francisc din Asissi zugrăvit între sfinții ortodocși, având aură în jurul capului, și stă scris: „Sfântul Francisc de Asissi”… În timp ce sfinții canonizați ai Bisericii Ortodoxe ne spun că sfinții catolici nu sunt sfinți, iar despre Francisc, Sfântul Ignatie Brianceaninov scria că a ajuns în „cea mai vârtoasă înșelare demonică”.
Părintele Arsenie Boca spunea chiar că putem să îi cinstim pe sfinții catolici, important fiind însă să nu îi uităm pe ai noștri.
La Drăgănescu, părintele Arsenie a zugrăvit apostata unire dintre Biserica Ortodoxă – reprezentată de Biserica Sfânta Sofia – și Catedrala Sfântul Petru, care a fost ridicată în secolul al XVI-lea, la multă vreme după schismă (pagina 187, în albumul mai sus menționat).
5. În opinia lui Danion Vasile doar sfinții de la Optina (care îndeamnă la necomuniune cu cei de pe stil nou) dețin Adevărul de credință.
Nu cred și nu am afirmat așa ceva.
6. Tot în cadrul aceleiași conferințe, Danion a spus că „Muntele Athos a căzut” și singura mănăstire care s-a menținut este Esfigmenu, o mănăstire zelotistă.
Am afirmat că singura mănăstire care a ținut cu strictețe tradiția ortodoxă este Mănăstirea Esfigmenu – pe care, de altfel, nu am vizitat-o niciodată. Este foarte important de cunoscut adevărata istorie a Muntelui Athos în secolul XX. După ce patriarhul Athenagoras a ridicat anatemele contra catolicilor, stareții athoniți au încetat pomenirea lui. În România istoria Athosului nu este cunoscută și foarte puțini știu faptul că, în timp ce asupra altor mănăstiri se făceau mari presiuni pentru schimbarea calendarului, și au rezistat, mănăstirea Vatopedu a schimbat calendarul, izolându-se de celelalte mănăstiri. Și abia după zeci de ani a revenit la calendarul vechi. O dovadă că Vatopedu a trecut la calendarul nou se găsește menționată chiar în cartea Îndrumări misionare, amintită mai sus, tipărită la Editura Institutului Biblic, p. 703.
7. În cele din urmă conferința lui Danion Vasile s-a transformat într-o propagandă stilistă condamnând totodată oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Române.
Singurele persoane care s-ar putea regăsi în descrierea de mai sus, deși termenul „condamnat” mi se pare total nepotrivit întrucât oricine se poate pocăi, sunt mitropolitul Corneanu și episcopul Sofronie. Despre părintele Cleopa am spus că a ținut Moldova în spate.
8. Atât Danion cât și duhovnicul său, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au susținut că părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă apreciază gestul de „curaj” al celor doi „eroi” care au răspândit același mesaj în mai multe orașe din tara.
a) Părintele Hrisostom nu este duhovnicul meu.
b) Cât privește susținerea părintelui Iustin, da, părintele mi-a dat binecuvântare să țin conferințe în toată țara, mărturisind adevărul Sfinților Părinți împotriva ereziilor. Ultima dată m-a binecuvântat chiar în duminica de dinaintea conferinței de la Oradea.
9. Organizatorii conferinței ASTRADROM, se dezic de unele afirmații la adresa duhovnicilor sus amintiți: „Danion ne-a contactat cerându-ne să îl invităm la o conferință în Oradea și eventual în alte orașe unde avem filiale. Nu știam ce gânduri are. Fiecare e responsabil pentru afirmațiile făcute” spune Ancuța Avram, președinte interimar a asociației organizatoare.
Nu aveam niciun motiv să contactez o asociație pentru a ține conferințe într-un oraș. În cazul Oradei, lucrurile stau simplu: după ultima mea conferință ținută la Cluj – pe 16 decembrie 2008, părintele Eftimie m-a întrebat dacă aș putea ține o conferință la Oradea. Anul acesta, ținând conferințe în zonă, l-am contactat pe părintele Eftimie și s-a bucurat că pot veni. Am fost rugat să țin și o conferință în Beiuș. Nu numai că nu am cerut să mi se organizeze o conferință acolo, ci, fiind un oraș mic, nici nu mă gândeam să ajung acolo. Dar am mers doar pentru că fusesem invitat de părintele Eftimie.
Îi rog pe cei care îl cunosc să îl întrebe direct pe părintele Eftimie: am fost invitat sau am rugat să fiu invitat de ASTRADROM – pe care nu îi cunoșteam – la Oradea?
10. În ziua de Buna Vestire, Danion Vasile și părintele Hrisostom au asistat la Liturghie la Schitul Huta unde și-au manifestat nemulțumirea față de faptul că a auzit pomenindu-se numele episcopului Sofronie (din a cărui subordine canonică se află schitul). Starețul schitului de la Huta, ieromonahul Visarion, a spus că într-o discuție ce a purtat-o la masă în prezența a aproximativ 20 persoane Danion i-a propus să iasă de sub ascultarea canonică a Bisericii Ortodoxe Române. Mijlocitor între Danion și ASTRADROM a fost părintele Eftimie de la Huta care regreta că s-a ajuns aici. L-am contactat telefonic și ne-a spus că: „afirmațiile dure la adresa marilor duhovnici m-a surprins ca venind din partea unui om ca Danion,
a) pe mine mă surprinde că pe părintele Eftimie l-a surprins critica mea, justificată, față de unele greșeli ale celor doi părinți, Cleopa și Arsenie Boca, în loc să-l fi surprins greșelile sesizate. E puțin lucru să amesteci un catolic înșelat cu sfinții Bisericii?
la fel și problema calendarului care nu văd ce rost are să o agităm acum după atâtea decenii.
b) problema calendarului este o problemă actuală. Liderii Consiliului Mondial al Bisericilor au hotărât în anul 1997 la Aleppo, în Siria, reschimbarea calendarului, mai exact ca Paștele să fie sărbătorit de toate confesiunile în aceeași zi. Documentele – în engleză – pot fi consultate la adresa http://www.oikoumene.org/en/documentacion/documents/comisiones-del-cmi/comision-de-fe-y-constitucion/i-unidad-la-iglesia-y-su-mision/towards-a-common-date-for-easter-version-en-ingles/towards-a-common-date-for-easter.html.
Ne-a întrebat dacă vrem să trecem sub ascultarea canonică a unui episcop Antonie, pe stil vechi, al unei biserici numite de sub catacombe. Mi s-a părut dubioasă propunerea dar pe moment nu am realizat. Abia după conferința de la Oradea m-am dezmeticit despre ce e vorba.
Părintele dă afirmații inexacte. Nu i-am sugerat să treacă la niciun episcop Antonie din Biserica de catacombe – chiar și numai pentru faptul că un astfel de episcop nu există, sau nu știu să existe. Nu i-am indicat niciun nume de ierarh. El mi-a spus că, împreună cu 20 sau 30 de preoți din zonă, nu l-au mai pomenit pe PS Sofronie, până ce a fost judecat de sinod. Apoi l-au pomenit din nou, sfătuiți de mitropolitul Bartolomeu.
Apoi a căutat, împreună cu grupul de preoți din zonă, să intre sub un mitropolit grec, dar că nici unul nu a vrut să îi primească. Mi-a spus că mai încearcă să intre sub o jurisdicție grecească din Constanța, de care eu nu am auzit până acum.
Eu i-am spus că degeaba încearcă să fie primit de Biserica Greacă, întrucât nimeni nu va avea curajul de a-i primi, și i-am recomandat să cerceteze Sinodul ROCOR – partea care nu s-a unit cu Moscova, sau chiar Biserica din catacombe.
Tare mă tem că cineva profită de zelul lui Danion și vrea să facă o dezbinare în Biserică, ceea ce nu folosește nimănui. Nu cred că trebuie condamnat ci mai degrabă să îl ajutăm să se liniștească.
Mulțumesc pentru grijă, dar sunt foarte liniștit. Nu știu cât de liniștiți sunt cei care mă acuză pe nedrept. Oare chiar nu le e teamă de Dumnezeu?
A făcut multe lucruri bune și ar fi păcat ca acum să dea cu piciorul în tot.
Eu nu dau cu piciorul în nimic, apăr aceleași lucruri de ani de zile.
Extremele acestea nu sunt bune, nici ecumenismul dar nici stilismul”.
A pomeni un episcop pe care îl consideri eretic e o dovadă de ecumenism, așa că nu înțeleg delimitarea de ecumenism. Cât privește faptul că apăr vechiul calendar, în timp ce noul calendar se află sub anatema mai multor sinoade, iată un pasaj din hotărârea Sinodului din 1583, de la Constantinopol.
„VII. Orișicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Șapte Soboare Ecumenice și Sfintele Paști socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenție a pascaliei și a noului calendar al astronomilor atei papiști, și vor să răstălmăcească și să distrugă dogmele și tradiția Bisericii pe care noi le-am moștenit de la Sfinții Părinți, anatema unora ca aceștia și să fie îndepărtați de Biserică și de împărtășirea credinței. (…)
Semnăturile ierarhilor:
† Ieremia al Constantinopolului
† Silvestru al Alexandriei
† Sofronie al Ierusalimului
dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenți în Sfântul Sinod.” (Documentul, numit Sigilion, a apărut prima dată tipărit la București, în anul 1881, în revista „Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai - Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon și în mss. Codex 285 în chilia „Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. Se poate citi pe integral la adresa: http://209.85.135.132/search?q=cache:Qq7PvkGp4bsJ:logos.md/2007/12/21/istoria-schimbarii-calendarului-bisericesc-ii/+sigilion,+1593&cd=1&hl=ro&ct=clnk&client=firefox-a)
Documentul osândește precis nu doar schimbarea Pascaliei, ci și a calendarului.
E important de menționat că, în 1903, Biserica Ortodoxă a României a decis: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere și propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl folosește de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”
Pentru a afla poziția părintelui Iustin Pârvu ne-am deplasat până la mănăstirea Petru Vodă. Aici am aflat că ieroschimonahul Hrisostom care pretindea că e trimis de părintele Iustin să mărturisească nu a mai fost prin această mănăstire de cațiva ani. „A fost mai demult pe aici – spune un monah – dar nu a rezistat să stea mult. Tot îl vorbea de rău pe părinte”.
Părintele Hrisostom nu a pretins că e trimis de părintele Iustin, ci chiar s-a mirat că a fost întrebat dacă vorbește cu binecuvântare de la părintele Iustin, precizând că a luat binecuvântare de la duhovnicul său.
Întrebându-l pe părintele Iustin despre susținerea celor doi „misionari” ne-a spus că: Nu am nici o părtășie cu oamenii Satanei care vor să dezbine Biserica. Niciodată nu mi-am amestecat limba ți neamul, nici cu rusii si nici cu americanii. Cleopa, Arsenie și toți ceilalți au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru apărarea și păstrarea tradițiilor neamului și a bisericii noastre, cum să îi vorbești în halul acesta! Ce interese se ascund în spatele acestor vorbe? Fiecare să rămână în Biserică, așa cum a fost botezat”.
Ultima dată când m-am văzut cu părintele Iustin, m-a încurajat să lupt în continuare. Voi încerca să ajung la părintele Iustin, să vorbesc cu el față către față. Dacă a fost mințit de intermediari, spunându-i-se lucruri neadevărate, nădăjduiesc că le va retracta cât mai curând. Faptul că anumite persoane au răstălmăcit cuvintele mele nu mă privește pe mine, ci îi privește pe ei. Au produs, oricum, multă sminteală. Aștept, oricum, ca părintele Iustin să lămurească lucrurile.
ASTRADROM și-a propus să nu îl mai invite pe Danion la nici o conferință în orașele unde are filiale ți nici să nu îi mai distribuie cărți până ce nu își va revizui greșelile morale față de atitudinea sa.
Prima parte a formulării este exactă: „Și-a propus să nu îl mai invite…” Se arată clar că am fost invitat, și nu m-am autoinvitat. Deci, acuzatorii se contrazic. Cât privește expresia „până ce nu își va revizui greșelile morale față de atitudinea sa” – arată nivelul intelectual, îndoielnic, al celui care scrie…
Părintele Eftimie consideră că orice fărâmițare duce la tulburare „iar acum, când vremurile sunt tot mai tulburi, numai de așa ceva nu avem nevoie. Nu suntem ecumeniști dar nici nu trebuie să părăsim Biserica. Dacă un episcop a căzut în erezia ecumenistă nu înseamnă că am căzut și noi. Să rămânem în Biserică și să ne ducem crucea cu demnitate”.
L-am auzit pe părintele Eftimie spunând același lucru. Totuși, dacă un episcop este eretic, preoții nu îl pot pomeni la Sfânta Liturghie. I-am cerut părintelui Eftimie să îmi aducă un singur canon în favoarea faptului că preotul poate pomeni un episcop eretic la slujbă, și mi-a răspuns: „Cred că, dacă citim scrierile Sfinților Părinți, vom găsi.”
Afirmația este foarte gravă – și mă mir că cei care au fost de față la discuție păreau de acord cu părintele. Nu găsim în nici un loc la Sfinții Părinți o astfel de aberație, ci toți învață același lucru, rezumat de mărturia Sfântului Teodor Studitul: „Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] –, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]. Scrisoarea 49, Fiului Naucratie.
„Dacă un preot îl pomenește pe un eretic în public, dar, fiind chemat în particular de către un ortodox într‑o casă de rugăciune, evită să‑l pomenească pe eretic, cel ce ține cu acrivie [ortodoxia] trebuie să se roage într‑o asemenea casă de rugăciune? – Nicidecum”. Scrisoarea 384, Fiului Naucratie.
Textul „Propaganda stilistă…” este semnat:
Viorel Nistor,
Oradea, 28 martie 2010.
Nu știu cine este acest Viorel Nistor. Poate l-am cunoscut, dar numele nu îmi spune absolut nimic. Îi transmit atât – în cazul în care acest mesaj va ajunge și la el. Poate să mă clevetească cât vrea și cum vrea, dar, dacă vrea să se împărtășească cu Sfintele Taine la acest sfârșit de post, să nu uite că o spovedanie mincinoasă îi este spre osândă…
Eu cred că e nevoie ca ortodocșii să înțeleagă că nu există Ortodoxie adevărată decât în duhul Sfinților Părinți. Dacă ne lepădăm de tradiție, chiar și de o mică parte, ne lepădăm de Adevăr și ne pierdem mântuirea.
Comentarii