Protoprezbiterul Theodoros Zisis: către o nouă Ferrara – Florența

O omilie de mare importanță, caracterizată de curaj și cu duh mărturisitor a ținut luni, 25 ianuarie 2010, în sala plină de credincioși a Uniunii Ortodoxe Panelenice (Kaningos 10, Tesalonic, Grecia), protoprezbiterul, profesorul emerit al Universității Aristotelice din Tesalonic și unul din protagoniștii luptei împotriva ecumenismului și a papismului, părintele Theodoros Zisis. Tema omiliei a fost: „Către o nouă Ferrara – Florența. Este ignorat sau răstălmăcit Sfântul Marcu Evghenicul?”. Pe vorbitor l-a precedat vicepreședintele Uniunii Ortodoxe Panelenice, domnul Ioannis Karatzenis.

Părintele Theodoros a făcut o retrospecție a luptei antiecumeniste referindu-se la împotrivirea mărturisitoare a credincioșilor față de întâlnirea interreligioasă din Cipru, având ca promotori „Sfântul Munte” al Ciprului, adică Sfânta Mănăstire Stavrovounios, circularea textului „Mărturisirea de Credință” și primirea lui de către mii de credincioși. Expunând tema omiliei, s-a întemeiat în dezvoltarea ei pe Amintirile lui Silvestru Siropoulos referitoare la cele petrecute la Sinodul de la Ferrara – Florența, semnalând mai ales că: „Dacă le-am fi studiat, am fi avut față de deschiderile filocatolice de astăzi aceeași poziție pe care a avut-o Sfântul Marcu Evghenicul”. A evidențiat că motoarele sinodului de mai sus au fost politice și de supremație, și nu religioase, amintind că între anii 1437 – 1439 a avut loc la Basel, în Elveția, un sinod al cardinalilor care revendica din partea papei reforme, aducându-l într-o situație dificilă. De aceea, căuta – precum a semnalat vorbitorul – ultimul sprijin la ortodocși și, atunci, a fost momentul în care s-a făcut o mare greșeală diplomatică – o greșeală de credință – din partea ortodocșilor. L-au sprijinit pe papă și nu sinodul cardinalilor, care îl mustra, îl controla și revendica reforme.

De-a lungul cuvântului său, părintele Theodoros a făcut un paralelism cu condițiile actuale, în care și astăzi Grecia este într-o stare jalnică. Hrisostomos al Ciprului aleargă la papa sperând ajutor pentru chestiunea națională, denigrarea Greciei cu privire la problemele ei economice este universală, iar turcii amenință patria ca și înainte de căderea Constantinopolului.

Chiar și Ioan al VIII–lea Paleologul – revenind la temă – a semnalat părintele Theodoros, aștepta ca în cadrul sinodului papistașii să fi denunțat propriile rătăciri, chiar dacă tatăl său, Emanuil Paleologul, i-a lăsat ca testament să dezbată unirea – din motive diplomatice – dar niciodată să nu o facă. Chiar și patriarhul Constantinopolului de atunci, Iosif, gândea că mergând la sinod, fie vor mărturisi credința lor, sau, dacă vor fi constrânși, ar primi și martiriul pentru ea. Cu toate acestea, nu doar că asta nu s-a întâmplat, dar episcopii ortodocși – în afara Sfântului Marcu Evghenicul – au semnat dogmele latine (catolice) și unii s-au greco-catolicizat.

Părintele Theodoros a semnalat cu acest prilej că ortodocșii în cadrul Întrunirii Mixte de Dialog cu catolicii au reușit condamnarea uniației la Freising din Monaco (1990), și deși aceasta a fost semnată și de către catolici, mai apoi textul a dispărut și până astăzi nu se mai face nicio trimitere la el. Desigur că, în 1993, în urma intervențiilor, ortodocșii „de neînduplecat” au fost îndepărtați din Comisia de Dialog – primul fiind părintele Theodoros Zisis – la Balamant, în Liban, reprezentanții ortodocșilor au semnat disculparea uniației.

Apoi, părintele Theodoros a semnalat că papa a scos din titlul său de „patriarh al Apusului”, determinarea: „al Apusului”, susținând clar pe de-o parte, dar ignorând istoria și în mod nedemonstrabil pe de alta, că are primat universal. S-a întrebat apoi cum reprezentanța Bisericii Greciei, adică Hrisostomos de Messinia și episcopul Athanasios de Ahaia suportă să mai dialogheze cu catolicii, când papa în comunicatul său îi numește pe ortodocși „Biserică deficitară, cu lipsuri”, deoarece nu acceptă primatul său. În continuare, vorbitorul s-a referit la cele petrecute la Sinodul de la Ferrara – Florența, adică la trădarea – apostazia lui Visarion al Niceei și a lui Isidor al Kievului, - sigur, primul „a fost răsplătit” cu titlul de cardinal – și a semnalat că și astăzi dialogul a fost preluat de ecumeniști de profesie, clerici și teologi, fără ca Sinodul Ierarhiei să fie informat asupra evoluției lui. A semnalat și faptul că în cadrul Sinodului recent al Ierarhiei s-a descoperit că și mitropolitul de Peristerios a fost înlocuit în Dialogul Teologic – în urma unor presiuni – drept „incomod” și „greu de manipulat”.

De-a lungul cuvântului său, părintele Theodoros a citit fragmente din Memoriile lui Silvestru Siropoulos, care descopereau curajul și cugetul mărturisitor al Atlas-ului Ortodoxiei, Sfântul Marcu Evghenicul, Episcopul Efesului. El a luat asupra sa greutatea Mărturisirii la sinodul cu pricina și el l-a obligat chiar și pe papă să i se plece, spunând: „Marcu nu a semnat; prin urmare nu am făcut nimic”.

Sumbră este și situația de astăzi și multe mesaje sunt de rău augur - a semnalat vorbitorul, spunând că atunci, poporul ținea Ortodoxia și nu a acceptat în niciun chip pe arhiereii semnatari ai falsei uniri, dar astăzi poporul nu stă – în totalitatea lui – alături de păstorii luptători. Un fapt de rău augur este și „cucerirea” Facultăților de Teologie de către ecumeniști, care prin orice mijloc împiedică și evoluția tinerilor cu morală ortodoxă și cu duh mărturisitor în gradele superioare universitare. Desigur, și-a exprimat regretul că teologii Institutului Pedagogic, care propun transformarea orei de religie într-o materie de Istorie a religiilor, sunt în paralel și colaboratorii Arhiepiscopului Ieronim.

Chiar și Sfântul Munte este divizat la nivelul egumenilor, a semnalat vorbitorul. Din 20 de Mănăstiri ale Sfântului Munte doar cinci au semnat „Mărturisirea de Credință”.

Părintele Theodoros a făcut referire și la semnarea „Mărturisirii de Credință” de către mulți părinți aghiotafiți (din Obștea Sfântului Mormânt). I-a informat pe credincioși că la întâlnirea întregii obști aghiotafite, pe care a convocat-o Patriarhul Ierusalimului, pentru a-i liniști pe părinți, în special pe aghiosavaiți (pe monahii din Mănăstirea Sf. Sava), domnul profesor emerit G. Galitis a folosit o selecție de texte din cuvintele Sfântului Marcu Evghenicul. S-a referit adică la cuvântarea politicoasă a sfântului către papă, trecând cu vederea mustrările foarte virulente care i-au urmat. Părintele Theodoros – care a ascultat înregistrarea omiliei profesorului Galitis – a condamnat cu tărie acțiunea lui și a accentuat că fapta aceasta constituie o falsificare a adevărului.

A.K. (tradus din greacă de ierom. Fotie după Ορθόδοξος Τύπος, 29/1/2010)